ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând, în condițiile art. 256
C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele:
Cererea
de chemare în judecată
1.1.
Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă,
la
7 iunie
2004, contestatoarea N.E. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâții Primarul municipiului Ploiești și
Primăria municipiului Ploiești,
anularea
Dispoziției 4901 din 19 mai 2004, obligarea la restituirea în natură a
terenului în suprafață de 367,61 mp și obligarea
la despăgubiri pentru casa
demolată din Ploiești.
1.2.
În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod
nelegal
a fost respinsă
notificarea prin care contestatoarea a solicitat restituirea bunurilor
menționate, cu motivarea că aceasta a renunțat la succesiunea soțului său în
anul 1998.
Prin notificarea prin care a solicitat restituirea a fost repusă în
termenul
de acceptare a
succesiunii.
1.3. În drept
Contestatoarea și-a
întemeiat în drept acțiunea pe „Legea 10/2001".
2.
Hotărârea
primei instanțe
În fond după casare a fost pronunțată sentința civilă nr. 803 din 25 mai
2007 a Tribunalului Prahova, secția civilă, prin care contestația a fost admisă
în parte și Dispoziția nr.
4901/2004 a fost anulată în parte. S-a constatat dreptul contestatoarei de a
beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de
Legea nr. 10/2001 pentru casa demolată ce a fost situată în Ploiești,
despăgubiri ce urmează să fie stabilite de
Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor.
A fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului situat
în
Ploiești.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că în anul 1978
contestatoarea și defunctul său soț au cumpărat un imobil situat în
Ploiești,
cea mai mare parte pentru
achiziționarea construcției având-o
contestatoarea
și părinții acesteia, ceea ce înseamnă că imobilul a reprezentat bunul propriu
al acesteia. Ca atare, contestatoarea este persoană îndreptățită la
acordarea
de măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
Cât
privește terenul, acesta nu poate fi restituit în natură deoarece din
probele administrate rezultă că nu este
liber, fiind afectat de construcții de utilitate publică, chiar dacă nu sunt
finalizate.
3.
Hotărârea
instanței de apel
Prin decizia nr. 484 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat
apelul declarat de
contestatoare. A fost admisă cererea de intervenție accesorie
formulată de SC I.S. SRL în favoarea
Primăriei municipiului Ploiești.
Instanța de apel a arătat că în anul 1978 contestatoarea și soțul
acesteia
au
cumpărat numai construcția, terenul aferent trecând în proprietatea statului
în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Este nefondată
susținerea contestatoarei în sensul că Înalta Curte de
Casație și Justiție ar fi stabilit că aceasta are dreptul la
despăgubiri și pentru
teren.
Este
nefondată critica că Tribunalul Prahova nu a avut în vedere decizia nr.
312/2006 a Curții de Apel Ploiești și probele administrate în cauză, întrucât
prin această hotărâre instanța de apel a
trasat sarcini instanței de fond să
cerceteze
fondul pricinii prin care se solicita și în nume propriu restituirea în natură
a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
Instanța
de fond a analizat toate aceste aspecte.
Recursul
4.1. Motive
Contestatoarea
a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care a formulat
următoarele critici:
Instanțele au greșit prin nerestituirea în natură a terenului întrucât
nu au
ținut
cont de decizia nr. 312 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești în
care s-a reținut că în mod greșit tribunalul
nu a intrat în cercetarea fondului prin care se solicita restituirea în natură
a terenului.
Instanțele
nu au avut în vedere probele administrate în cauză din care
rezultă că terenul în suprafață de 383 mp
este liber, nu este afectat de construcții de utilitate publică.
În mod greșit instanțele au avut în vedere un proces-verbal de
licitație și un proces-verbal de adjudecare care nu se referă la terenul în
litigiu.
Instanțele au interpretat în mod greșit și subiectiv probele dosarului.
4.2. Analiza
făcută de instanța de recurs
Singurul
motiv de nelegalitate a hotărârii, invocat prin cererea de recurs,
este cel care vizează
nerespectarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 312
din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești.
Critica nu este însă întemeiată deoarece prin această hotărâre s-a
statuat, irevocabil, doar faptul că prima instanță nu a analizat cererea prin
care N.E. solicita și în nume propriu, nu doar în calitate de succesoare a
soțului
său, restituirea în
natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru
construcție. Tocmai din acest motiv, prin decizia invocată s-a făcut
aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pentru respectarea
accesului la toate gradele de jurisdicție cauza fiind trimisă spre rejudecare
la tribunal.
În
fond după casare, chestiunea a cărei necercetare a atras desființarea
sentinței a fost
analizată, astfel încât criticile formulate în prezentul recurs nu
întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.
civ.
Nu sunt de cercetat
criticile privitoare la interpretarea greșită „și subiectivă" a probelor
administrate în cauză, prevederile art. 304 pct. 11 C.
proc. civ. conform cu care, modificarea hotărârii se poate cere atunci
când
hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o
apreciere eronată a probelor administrate,
fiind abrogate prin art.
I
pct. 112 din
O.U.G. nr. 138/2000.
Față de cele
ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins
ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de contestatoarea N.E.
împotriva deciziei nr. 484 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 februarie 2009.