ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2009

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la 7 iunie 2004, contestatoarea N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Ploiești și Primăria municipiului Ploiești, anularea Dispoziției 4901 din 19 mai 2004, obligarea la restituirea în natură a terenului în suprafață de 367,61 mp și obligarea la despăgubiri pentru casa demolată din Ploiești. 1.2. În fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod nelegal a fost respinsă notificarea prin care contestatoarea a solicitat restituirea bunurilor menționate, cu motivarea că aceasta a renunțat la succesiunea soțului său în anul 1998. Prin notificarea prin care a solicitat restituirea a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii.

1.3. În drept Contestatoarea și-a întemeiat în drept acțiunea pe „Legea 10/2001". 2. Hotărârea primei instanțe În fond după casare a fost pronunțată sentința civilă nr. 803 din 25 mai 2007 a Tribunalului Prahova, secția civilă, prin care contestația a fost admisă în parte și Dispoziția nr. 4901/2004 a fost anulată în parte. S-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru casa demolată ce a fost situată în Ploiești, despăgubiri ce urmează să fie stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului situat în Ploiești. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în anul 1978 contestatoarea și defunctul său soț au cumpărat un imobil situat în Ploiești, cea mai mare parte pentru achiziționarea construcției având-o contestatoarea și părinții acesteia, ceea ce înseamnă că imobilul a reprezentat bunul propriu al acesteia.

Ca atare, contestatoarea este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri. Cât privește terenul, acesta nu poate fi restituit în natură deoarece din probele administrate rezultă că nu este liber, fiind afectat de construcții de utilitate publică, chiar dacă nu sunt finalizate. 3. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 484 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare. A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de SC I.S. SRL în favoarea Primăriei municipiului Ploiești. Instanța de apel a arătat că în anul 1978 contestatoarea și soțul acesteia au cumpărat numai construcția, terenul aferent trecând în proprietatea statului în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Este nefondată susținerea contestatoarei în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi stabilit că aceasta are dreptul la despăgubiri și pentru teren. Este nefondată critica că Tribunalul Prahova nu a avut în vedere decizia nr. 312/2006 a Curții de Apel Ploiești și probele administrate în cauză, întrucât prin această hotărâre instanța de apel a trasat sarcini instanței de fond să cerceteze fondul pricinii prin care se solicita și în nume propriu restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată. Instanța de fond a analizat toate aceste aspecte. 4. Recursul 4.1.

Motive Contestatoarea a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care a formulat următoarele critici: Instanțele au greșit prin nerestituirea în natură a terenului întrucât nu au ținut cont de decizia nr. 312 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești în care s-a reținut că în mod greșit tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului prin care se solicita restituirea în natură a terenului. Instanțele nu au avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că terenul în suprafață de 383 mp este liber, nu este afectat de construcții de utilitate publică. În mod greșit instanțele au avut în vedere un proces-verbal de licitație și un proces-verbal de adjudecare care nu se referă la terenul în litigiu.

Instanțele au interpretat în mod greșit și subiectiv probele dosarului. 4.2. Analiza făcută de instanța de recurs Singurul motiv de nelegalitate a hotărârii, invocat prin cererea de recurs, este cel care vizează nerespectarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 312 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Critica nu este însă întemeiată deoarece prin această hotărâre s-a statuat, irevocabil, doar faptul că prima instanță nu a analizat cererea prin care N.E. solicita și în nume propriu, nu doar în calitate de succesoare a soțului său, restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcție. Tocmai din acest motiv, prin decizia invocată s-a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., pentru respectarea accesului la toate gradele de jurisdicție cauza fiind trimisă spre rejudecare la tribunal. În fond după casare, chestiunea a cărei necercetare a atras desființarea sentinței a fost analizată, astfel încât criticile formulate în prezentul recurs nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Nu sunt de cercetat criticile privitoare la interpretarea greșită „și subiectivă" a probelor administrate în cauză, prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. conform cu care, modificarea hotărârii se poate cere atunci când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, fiind abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea N.E. împotriva deciziei nr. 484 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.