ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Caraș - Severin la data de 4 aprilie 2006, reclamanta SC E. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată să cedeze prin transfer licența de exploatare din perimetrul Dealul Plumbului - Nord. Tribunalul Caraș - Severin prin sentința nr. 2342 din 19 septembrie 2006 a respins acțiunea comercială formulată de către reclamanta SC E. SA. Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 96 din 16 aprilie 2007 a respins apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit art. 24 din Legea minelor nr. 85/2003, titularul unei licențe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite și obligațiile asumate numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorității competente, A.N.R.U., în speța de față, reclamanta neprobând îndeplinirea acesteia și nici a condițiilor prevăzute de art. 110 – art. 111 din H.G. nr. 1208/2003 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea legii minelor. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta SC E. SA invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului recurenta a arătat, în esență, că sentința atacată este nelegală, instanța de fond, în mod greșit, respingând cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la cedarea prin transfer a licenței de exploatare din perimetrul Dealul Plumbului - Nord.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii atacate, atât în ipoteza când aceasta este lipsită de temei legal cât și în ipoteza când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Este de observat că recurenta nu a dezvoltat în motivarea recursului său niciuna din aceste ipoteze și nu a indicat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate spre a permite examinarea motivului invocat, în susținerea recursului, recurenta reiterând, în totalitate, criticile aduse prin cererea de apel instanței de fond, fără a le detalia cu privire la instanța de apel, critica încălcării legii de către instanța de fond neputând fi examinată, întrucât, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel iar, simpla enunțare a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu răspunde cerințelor art. 3021 alin. (1) lit. c) din evocatul cod. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SA Rusca Montana, împotriva deciziei nr. 96 din 16 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.