ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

Tribunalul Caraș - Severin la data de 4 aprilie 2006, reclamanta SC E. SA a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, instanța de judecată să

pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată să cedeze prin transfer

licența de exploatare din perimetrul Dealul Plumbului - Nord.

Tribunalul Caraș - Severin

prin sentința nr. 2342 din 19 septembrie 2006 a respins acțiunea comercială

formulată de către reclamanta SC E. SA.

Curtea de Apel Timișoara

prin decizia nr. 96 din 16 aprilie 2007 a respins apelul declarat de apelanta -

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit art. 24 din Legea minelor nr.

85/2003, titularul unei licențe poate transfera unei alte persoane juridice

drepturile dobândite și obligațiile asumate numai cu aprobarea prealabilă scrisă

a autorității competente, A.N.R.U., în speța de față, reclamanta neprobând

îndeplinirea acesteia și nici a condițiilor prevăzute de art. 110 – art. 111

din H.G. nr. 1208/2003 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea

legii minelor.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta SC E. SA invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

recurenta a arătat, în esență, că sentința atacată este nelegală, instanța de

fond, în mod greșit, respingând cererea prin care reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la cedarea prin transfer a licenței de exploatare din

perimetrul Dealul Plumbului - Nord.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii atacate, atât în ipoteza

când aceasta este lipsită de temei legal cât și în ipoteza când aceasta a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Este de observat că

recurenta nu a dezvoltat în motivarea recursului său niciuna din aceste ipoteze

și nu a indicat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate spre a permite

examinarea motivului invocat, în susținerea recursului, recurenta reiterând, în

totalitate, criticile aduse prin cererea de apel instanței de fond, fără a le

detalia cu privire la instanța de apel, critica încălcării legii de către

instanța de fond neputând fi examinată, întrucât, potrivit art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel iar,

simpla enunțare a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu răspunde cerințelor art. 3021

alin. (1) lit. c) din evocatul cod.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC E. SA Rusca Montana, împotriva deciziei nr. 96 din 16 aprilie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 martie 2008.