ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Obiectul acțiunii. Hotărârea

instanței de fond. Calea de atac.

din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC B.D. SA Brașov, prin

lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H.D., în contradictoriu cu

pârâtele A.N.R.M. și SC C.I. SRL, având ca obiect revenirea licenței de concesiune

pentru exploatarea nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece. De asemenea, a fost

respinsă cererea de intervenție în favoarea reclamantei, formulată de intervenienta

SC A. SRL. Prin aceeași sentință, au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii,

invocată de pârâta A.N.R.M., excepția lipsei procedurii prealabile, prematurității

și tardivității formulării acțiunii, invocate de pârâte, precum și excepția lipsei

de interes, invocată de pârâta SC C.I. SRL.

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

2.1. Cu privire la excepții:

Litigiul dedus judecății,

având ca obiect revenirea licenței de concesiune pentru exploatare nr. x din perimetrul

Izvorul Pârâul Rece, este admisibilă, competența de soluționare revenind, potrivit

art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanței de contencios administrativ.

Reclamanta a formulat

plângere prealabilă înregistrată sub nr. 1695 din 4 septembrie 2008, astfel că au

fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin adresa din 16

septembrie 2008, A.N.R.M. a soluționat plângerea prealabilă comunicând reclamantei

că nu îndeplinește condițiile de transfer prevăzute de Legea minelor nr. 85/2003

și de Normele pentru aplicarea Legii minelor astfel că, la momentul învestirii instanței

de contencios administrativ cu acțiunea formulată de reclamantă, aceasta primise

răspunsul nefavorabil la plângerea prealabilă formulată, introducerea acțiunii nefiind,

deci, prematură.

În raport de data formulării

plângerii prealabile și comunicării răspunsului de către A.N.R.M., au fost respectate

termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta justifică interesul

în obținerea licenței de concesiune pentru exploatare, prin raportul depus la Dosarul

comercial nr. 71/F/2004 al Tribunalului Brașov.

2.2. Cu privire la fond:

Potrivit art. 3 pct. 17

din Legea nr. 85/2003, licența este „actul juridic prin care se acordă concesionarea/darea

în administrare a activităților miniere de explorare/exploatare”.

În speță, reclamanta SC

B.D. SRL., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H.D., a deținut

licența de concesiune pentru exploatare nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece,

însă, intrând în procedura insolvenței, și-a dat acordul pentru transferul acestei

licențe către SC C.I. SRL. Drept urmare, pârâta A.N.R.M. a emis Ordinul nr. 185

din 25 august 2004, prin care a aprobat transferul, către SC C.I. SRL, al drepturilor

dobândite și al obligațiilor asumate potrivit licenței de concesiune pentru exploatare

nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece, încheiată între A.N.R.M. și SC B.D. SRL.

La data emiterii acestui

ordin, autoritatea competentă a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 24 din Legea nr. 85/2003.

Potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 85/2003 „titularul unei licențe poate transfera unei alte

persoane juridice drepturile dobândite și obligațiile asumate numai cu aprobarea

prealabilă scrisă a autorității competente. Orice transfer realizat fără aprobare

scrisă este nul de drept”.

Or, reține instanța de

fond, în cauză, actualul titular al licenței, respectiv pârâta SC C.I. SRL, nu și-a

exprimat acceptul de a transfera licența pe care o deține în baza Ordinului nr.

185 din 25 august 2004 emis de A.N.R.M.

Arată prima instanță că

refuzul titularului licenței este unul întemeiat, astfel încât una din condițiile

legale imperative pentru aprobarea transferului unei licențe de concesiune pentru

exploatare nu este îndeplinită.

Față de netemeinicia acțiunii

principale, instanța de fond a reținut că și cererea de intervenție în favoarea

reclamantei, formulată de intervenienta SC A. SRL este neîntemeiată.

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanta și intervenienta,

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

La pronunțarea hotărârii,

instanța de fond a apreciat conținutul acțiunii dedusă judecății, prin raportare

strictă la dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, fără a

ține seama de apărările reclamantei, potrivit cărora:

- cererea reclamantei

privind transferul licenței de concesiune pentru exploatare nr. x, în prezent deținută

de intimata SC C.I. SRL, este pertinentă și legală, dat fiind că dobândirea licenței

s-a realizat prin dol;

- recurenta a aprobat

transferul licenței de concesiune a licenței de exploatare către SC C.I. SRL pentru

că aceasta și-a manifestat intenția reorganizării societății;

- de îndată ce s-a produs

transferul, SC C.I. SRL a renunțat la planul de reorganizare, ceea ce a dus la falimentul

SC B.D. SRL (procedură în derulare) și la adjudecarea în bloc a patrimoniului recurentei,

către SC A. SRL;

- este dovedită astfel

complicitatea A.N.R.M., care menține licența, deși SC C.I. SRL nu are mijloacele

și utilajele necesare realizării exploatării;

- mai mult, SC C.I. SRL

se află în procedura de faliment, situație care, potrivit art. 33 lit. b) din Legea

minelor, ar impune din partea A.N.R.M. suspendarea licenței și chiar revocarea licenței,

potrivit art. 31 lit. c) din același act normativ.

prin întâmpinare, de intimatele-pârâte A.N.R.M. și SC C.I. SRL.

4.1. Cu privire la recursul

formulat de recurenta-reclamantă (întâmpinare A.N.R.M.).

Acțiunea formulată de

reclamantă privind revenirea licenței de concesiune se putea realiza fie prin anularea

Ordinului nr. 185 din 25 august 2004, fie prin solicitarea de a obliga, prin intermediul

instanței, pe actualul titular să-și dea acordul la transferul licenței, însă această

ultimă operațiune nu are temei legal.

4.2. Cu privire la recursul

formulat de recurenta-intervenientă SC A. SRL (întâmpinare A.N.R.M.).

Instanța de fond a respins

în mod corect cererea de intervenție în favoarea reclamantei, ca urmare a respingerii

ca nefondată a acțiunii principale.

4.3. Se invocă excepția

de ordine publică privind prescrierea dreptului la acțiune formulată de recurenta-reclamantă

(întâmpinare SC C.I. SRL).

Cererea recurentei-reclamante

prin care se solicită emiterea unei dispoziții pentru revenirea licenței de concesiune

pentru exploatare nr. x reprezintă în realitate o cerere de anulare a Ordinului

nr. 185/2004.

Cererea este tardivă în

raport de prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

4.4. Pe fondul cererilor

de recurs (întâmpinare SC C.I. SRL) se arată că transferul licenței de concesiune

către o altă persoană juridică reprezintă un drept exclusiv al titularului licenței,

astfel încât A.N.R.M. sau instanța de judecată nu pot dispune în locul titularului

concesiunii miniere.

Orice dispoziție a instanței,

prin care pârâta ar fi obligată să transfere drepturile și obligațiile împotriva

voinței acesteia sau orice dispoziție a instanței în sensul de a obliga autoritatea

competentă la aprobarea transferului drepturilor dobândite și a obligațiilor asumate

prin licența de concesiune, în alte condiții decât cele instituite prin art. 24

din Legea minelor nr. 85/2003 și ale art. 109-116 din Normele Metodologice de Aplicare

a acestei legi, constituie o încălcare evidentă a textelor de lege edictate cu privire

la instituția transferului licențelor de concesiune minieră.

II. Considerentele instanței

de recurs.

precum și cererea de intervenție accesorie, pot fi soluționate numai din perspectiva

prevederilor art. 24 din Legea minelor nr. 85/2003, astfel cum în mod corect a procedat

și instanța de fond.

a licenței de către SC C.I. SRL nu poate fi analizată în prezenta cauză.

Recurenta-reclamantă avea

la îndemână acțiunea în anulare a Ordinului nr. 185/2004, în termenele prevăzute

de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și completată.

sau revocarea licenței, potrivit art. 33 lit. b) și art. 31 lit. c) din Legea minelor

este dată în competența A.N.R.M.

Instanța de judecată nu

poate extinde temeiul de drept al acțiunii, întrucât transferul licenței, suspendarea

licenței și revocarea licenței se desfășoară conform unor proceduri distincte, în

termene și condiții diferite.

recurenta-reclamantă solicită instanței de judecată „transferul licenței”, în mod

logic, nu pot fi aplicate în cauză decât prevederile art. 24 alin. (1) din Legea

minelor.

dreptului la acțiune nu poate fi primită.

Acțiunea recurentei-reclamante

nu are ca obiect anularea Ordinului nr. 185/2004.

Este adevărat însă că

emiterea unei dispoziții pentru revenirea licenței de concesiune pentru exploatare

nr. x este ținută de existența Ordinului nr. 185/2004, însă această împrejurare

nu conduce la respingerea acțiunii de față ca tardiv formulată.

întrunite criticile aduse hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de reclamanta SC B.D. SA Brașov, prin lichidator judiciar Cabinet individual de

insolvență H.D. și de intervenienta SC A. SRL Brașov împotriva sentinței nr. 100/F

din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.