ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3972/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3117 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.A. SA București, în contradictoriu cu pârâta C.S.A. în calitate de Administrator al Fondului de Garantare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a achitat taxa de timbru legal stabilită potrivit Legii nr. 146/1997, situație în care devine incidență sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din același act normativ.

De asemenea, la același termen de judecată, prima instanță a respins cererea de amânare în vederea angajării unui apărător formulată de reclamantă, apreciind, pe de o parte, că cererea nu a fost temeinic motivată, iar, pe de altă parte, că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar termenul a fost permisiv pentru angajarea din timp a unui apărător. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC A.T.A. SA București, criticând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, a susținut recurenta, hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Se precizează că prin plângerea cu care a fost sesizată instanța, a fost indicat un sediu ales, iar, cu toate acestea, citarea societății nu s-a realizat la sediul ales, ci la sediul social. În atare condiții, apreciază recurenta, procedura de citare cu societatea reclamantă a fost nelegal îndeplinită pentru termenul din data de 19 februarie 2009. Totodată, a mai arătat reclamanta, citația a fost înmânată cu mai puțin de 15 zile înainte primului termen de judecată, deci cu încălcarea art. 1141 alin. (3) C. proc. civ. Pe de altă parte, la data de 19 februarie 2008, taxa de timbru datorată era deja achitată, însă, neavând cunoștință de termen datorită greșitei citări, societatea nu a fost în măsură să depună la dosarul cauzei dovada în acest sens.

Mai precizează recurenta ca pentru termenul de judecată la care prima instanță a pronunțat hotărârea atacată, societatea înregistrase la dosar și o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, instanța respingând această cerere fără a face însă aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc. civ. Intimata-pârâtă C.S.A., departamentul fond de garantare, a depus la dosarul cauzei întâmpinare susținând, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanta a procedat la alegerea de domiciliu fără a indica și numele persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, situație în care, potrivit art. 93 C. proc. civ., comunicarea se realizează la domiciliul părții.

Intimata-pârâtă a mai opinat că în speță nu există o vătămare, atâta vreme cât reclamanta a fost citată potrivit art. 89 C. proc. civ., i s-a pus în vedere obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a avut cunoștință de termenul de judecată. Totodată, cererea de amânare depusă de reclamantă la dosarul cauzei a fost semnată de SCA C.&C., fapt ce dovedește că între reclamantă și societatea de avocatură exista deja un contract de asistență. În ce privește susținerea recurentei relativă la art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ., intimata-pârâtă apreciază că textul de lege nu este aplicabil, întrucât acesta instituie o regulă procedurală în favoarea pârâtului, or, poziția procesuală a recurentei în dosarul de fond a fost aceea de reclamantă.

Opinează intimata-pârâtă că reclamanta avea cunoștință de termenul de judecată întrucât la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de amânare, astfel încât, fără justificare, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare, obligație personală ce trebuia îndeplinită anticipat. Analizând hotărârea atacată, fată de motivele de recurs formulate, de probele administrate și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Reținând așadar că recursul este fondat, în sensul și pentru consideratiunile în continuare arătate, Înalta Curte, ca o consecință a admiterii acestuia, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.T.A. SA București a procedat la alegerea de domiciliu, indicând în acest sens sediul SCA C.&C. În conformitate cu prevederile art. 93 C. proc. civ., atâta vreme cât partea nu revine asupra alegerii de domiciliu, comunicarea actelor de procedură se realizează la domiciliul ales. Susținerea intimatei în sensul neindicării persoanei de contact și, ca atare, a regularității citării la sediul social prin prisma art. 93 C. proc. civ., nu poate fi reținută, întrucât reclamanta a înțeles să își aleagă domiciliul la sediul unei societăți de avocați, astfel încât angajații însărcinați cu primirea corespondenței din cadrul acestei societăți, sunt, în mod evident, persoanele mandatate în acest scop.

De asemenea, Înalta Curte urmează a îndepărta susținerile relative la inexistenta unei vătămări, constatând că acțiunea formulată a fost soluționată în sensul anulării ca netimbrată la primul termen de judecată, în condițiile în care reclamanta nu a fost citată la domiciliul ales cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, iar, prin cererea depusă la instanță în data de 15 februarie 2008, aceasta a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar conform art. 29 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în scris plătitorului cuantumul taxei judiciare de timbru.

Or, reclamanta nu a fost citată cu mențiunea timbrării la domiciliul ales, astfel încât nu se poate reține comunicarea către aceasta a obligației de timbrare și a cuantumului taxei judiciare datorate. Reținând așadar că potrivit textelor de lege sus-arătate și pentru respectarea principiilor generale ce guvernează procesul civil, prin necitarea reclamantei la domiciliul ales cu mențiunea timbrării, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, admițând recursul de față, în temeiul art. 304 pct. 5 va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.T.A. SA București împotriva sentinței civile nr. 510 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.