ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC A.Ț.A. SA a contestat, în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000,

Deciziile cu numerele: 60308; 60311; 60313; 60294; 60310; 60307; 60309; 60312;

60320; 60303; 60291; 60297; 60293; 60278; 60276; 60246; 60247; 60281; 60314;

60275; 60323; 60280; 60265; 60287; 60279; 60284; 60274; 60295; 60296; 60321;

60322; 60317; 60288; 60255; 60257; 60283; 60251; 60254; 60253; 60260; 60262;

60261; 60252; 60271; 60270; 60269; 60268; 60305; 60304; 60249; 60300; 60264;

60299; 60289; 60290; 60282; 60266; 60292; 60273; 60267; 60302 din 29 octombrie 2007

emise de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în calitate de

administrator al Fondului de Garantare, primite de reclamantă la data de 1

noiembrie 2007, și Decizia din 6 noiembrie 2007 primită de reclamantă la data

de 8 noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a nesocotit hotărârea

judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor din Dosarul

nr. 23/2006, în loc să efectueze plata în conformitate cu dispozițiile art. 48

din Legea nr. 503/2004 a emis deciziile menționate prin care a admis doar în

parte creanțele SC A.Ț.A. SA.

Prin Sentința nr.

3117 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de

reclamantă, aceasta a fost atacată cu recurs.

Prin Decizia nr. 3972

din 7 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta SC A.Ț.A. SA,

a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

reținând că reclamanta nu a fost citată cu mențiunea timbrării la domiciliul

ales.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 18

martie 2009, iar prin Încheierea din data de 5 mai 2009 instanța a dispus

suspendarea judecății cauzei până la soluționarea Dosarului nr. 27317/3/2007 al

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, aflat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor arătând că

procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 503/2004 care vizează aceleași

sume ca și cele solicitate în dosarul de faliment, constituie procedură

specială în raport de procedura instituită prin Legea insolvenței.

Prin Decizia nr.

5180/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat împotriva

Încheierilor de suspendare din 5 mai 2010 și 12 octombrie 2010.

În fond, după casare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința nr. 2572 din 10 aprilie 2012, a respins acțiunea formulată de

reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În speță, reclamanta

și-a întemeiat acțiunea pe hotărârea judecătorească de validare a tabelului

definitiv al creditorilor din Dosarul nr. 23/2006, dosar ce are ca obiect

falimentul societății de asigurări SC G.A.R.G.A. SA, susținând că pârâta a

nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești menționate,

deși, autoritatea pârâtă ar trebui să efectueze plățile în baza tabelului de

creanțe al debitoarei aflată în procedura insolvenței, fără a verifica condițiile

în care se efectuează plata, conform dispozițiilor speciale prevăzute de Legea

nr. 503/ 2004.

Prima instanță a

apreciat că împrejurarea că la un anumit moment reclamanta figura în calitate

de creditor în tabelul preliminar, respectiv în tabelul definitiv al creanțelor

debitoarei, nu conferă autoritate de lucru judecat hotărârii de validare a

tabelului așa cum susține aceasta, sub aspectul contestării deciziilor emise de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, având în vedere că pârâta nu are calitate

de parte în procedura de faliment, obiect al Dosarului nr. 23/2006 aflat pe

rolul Tribunalului București, secția a VIII-a.

Tabelul definitiv

întocmit la un moment dat în cadrul procedurii de faliment nu poate avea

autoritate de lucru judecat și nu poate fi opus autorității pârâte. În plus, în

tabelul definitiv consolidat cu creanțele SC G.A.R.G.A. SA, reclamanta nu mai

figurează înscrisă cu nicio sumă.

Prima instanță a

reținut că procedura de soluționare a cererilor de plată, adresată

Departamentului Fondul de Garantare, reglementată de dispozițiile Legii nr.

503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare

și de Normele privind fondul de garantare, este aceeași atât pentru creanțele

din asigurări înscrise cât și pentru cele ce nu au fost înscrise la masa

credală a societății de asigurare aflată în insolvență.

Așa fiind, a reținut

că reclamanta era obligată să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr.

503/2004 și avea posibilitatea contestației deciziilor emise de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, așa cum de altfel a procedat prin prezenta cerere

de chemare în judecată, fără ca soluția pronunțată în dosarul de faliment al

debitoarei SC G.A. SA să aibă relevanță sub acest aspect.

În cauză, la emiterea

deciziilor contestate, pârâta a urmărit respectarea dispozițiilor Legii nr.

503/2004 și documentele depuse în susținerea sumelor solicitate aferente

dosarelor de daună.

Astfel, au fost emise

un număr de 69 de decizii, dintre care două de respingere pentru lipsa

documentelor justificative de plată; 40 decizii de respingere pentru

neîncadrarea în Normele de răspundere civilă obligatorie în vigoare la data

producerii evenimentului rutier; un număr de 7 decizii pentru care motivul

respingerii a fost împrejurarea că sumele solicitate cu titlu de despăgubire,

din disponibilitățile Fondului de Garantare au fost deja achitate; 3 decizii de

respingere întrucât vinovăția pentru producerea accidentului aparținea ambilor

conducători auto; 16 dispoziții de respingere pentru nerespectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data producerii accidentului (art. 22, Legea

nr. 345/2002).

Pârâta, prin Adresa

nr. 86891 din 11 octombrie 2007 a solicitat reclamantei înscrisuri în

completarea documentației depuse conform art. 26 din Legea nr. 503/2004,

informații ce trebuiau transmise în termen de 10 zile de la data primirii

solicitării.

Întrucât reclamanta a

criticat deciziile menționate doar sub aspectul încălcării hotărârii de

validare a tabelului definitiv al creditorilor, susținând că aceasta a intrat

sub autoritatea de lucru judecat (Dosarul de faliment nr. 23/2006 privind pe

debitoarea SC G.A. SA), neinvocând niciun alt motiv de nelegalitate al actelor

administrative atacate, această critică fiind reținută ca nefondată, s-a

statuat de instanța de fond că acțiunea formulată de reclamantă nu este

neîntemeiată.

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 2572 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, apreciată ca fiind netemeinică și nelegală,

a formulat recurs reclamanta SC A.Ț.A. SA, invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 18 alin. (2) din

Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115//2005 și aplicate

greșit dispozițiile art. 21 și 22 din același ordin.

În esență, se arată

că dispozițiile art. 18 alin. (2) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor nr. 3115/2005 prevăd că actele îndeplinite anterior intrării în

vigoare a legii noi sunt câștigate cauzei, astfel că pârâta avea obligația de a

plăti sumele cuvenite recurentei, înscrise în tabelul definitiv consolidat al

creanțelor în cadrul procedurii falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995

rep., cu modificările și completările ulterioare, fără a-și putea exercita

atribuțiile de verificare prevăzute de dispozițiile art. 21 din același ordin,

întrucât, prin Încheierea judecătorului sindic din 19 octombrie 2014 s-a dispus

publicarea tabelului, fapt care îi conferă valoarea de titlu executoriu.

Se susține că

dispozițiile art. 21 și 22 din același ordin nu au aplicabilitate în cauză,

întrucât este vorba de titluri executorii care constată creanțe din asigurări,

adică hotărâri pronunțate în litigii dintre asigurați și asiguratori. Titlul

executoriu invocat de societatea reclamantă este Încheierea din 19 octombrie

2004 prin care s-a publicat tabelul definitiv consolidat al creanțelor. Mai

mult, verificarea titlurilor executorii reglementată de acest text de lege are

în vedere numai o verificare a condițiilor de formă, nu verificarea creanței

constatată prin acesta, în caz contrar ar însemna adoptarea unei proceduri care

contravine căilor legale.

În altă ordine, se

arată că societatea recurentă nu s-a aflat în ipoteza reglementată de art. 26

din Legea nr. 503/2004.

Pârâta nu avea niciun

drept de reverificare a documentației din dosarul de daună cât timp creanțele

au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii în tabelul definitiv și

consolidat de creanțe, astfel că reverificarea și implicit posibilitatea de a

solicita completarea dosarului este nelegală.

A proceda altfel,

echivalează cu încălcarea unei hotărâri judecătorești irevocabile care

reprezintă titlu executoriu.

Intimata-pârâtă

Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Departamentul Fond de Garantare a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea

sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, combătând criticile

recurentei.

În esență, se susține

că dispozițiile legale invocate de recurentă a fi aplicate greșit sau

încălcate, sunt desprinse din context.

Se arată că nu există

la dosarul cauzei un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca

de validare a tabelului definitiv al creditorilor, cum în mod greșit susține

recurenta.

La data închiderii

procedurii de faliment a SC G.A.R.G.A. SA, SC A.T.A. SA nu mai avea calitatea

de creditor al acestei societăți pentru suma pretinsă (ca de altfel pentru

nicio sumă), lucru atestat de tabelul definitiv consolidat depus de

lichidatorul judiciar în dosarul de insolvență și pe care judecătorul sindic

l-a confirmat prin hotărârea judecătorească de închidere a procedurii de

faliment. Relevant este că recurenta nu a contestat această lipsă a calității

sale de creditor, în cadrul procedurii de faliment, cu toate că pretinsa sa

calitate de creditor a fost invocată în susținerea prezentei acțiuni.

Spre deosebire de

recurentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară - Fond de garantare este

înscrisă în tabelul de creanțe final exclusiv cu suma ce fusese plătită în

procedura administrativă și pentru care avea calitate de creditor principal de

asigurare. Potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, Fondul de

garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de

faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi, și/sau cheltuieli de

judecată pe care le-a achitat din resursele sale.

În cadrul procedurii

administrative, sunt plătiți atât creditorii de asigurare care au fost

înscriși, cât și creditori care nu au fost înscriși (nu au formulat declarație

de creanță) la masa credală a societății de asigurare, iar procedura de plată

este aceeași.

Tabelul de creanțe

întocmit la un anumit moment în cadrul procedurii de faliment, nu poate avea

autoritate de lucru judecat și nu poate fi opus ca temei al unui raport

obligațional direct față de recurentă.

Urmând procedura

Legii nr. 503/2004, recurenta trebuia să depună documente prin care să-și

dovedească pretențiile pentru a putea fi despăgubită din disponibilitățile

fondului.

Recurenta-reclamantă

cât și intimata-pârâtă au formulat concluzii/note scrise, prin care au reiterat

argumentele expuse în cuprinsul recursului, respectiv întâmpinării.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, reține că acesta este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei legal al

recursului, nu este fondat.

Din susținerile

recurentei, reținute și în expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii,

rezultă că aceasta, în calitate de creditor al SC G.A.R.G.A. SA, aflată în

faliment, a solicitat obligarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la

plata sumei de 1.494.481,28 RON, stabilită prin Tabelul definitiv al

creditorilor, invocând Încheierea din 19 octombrie 2004 pronunțată de

Tribunalul București în Dosarul nr. 26/2003.

Necontestat este că

procedura de faliment împotriva SC G.A.R.G.A. SA, ce a format obiectul

Dosarului nr. 26/2003 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială, a

fost declanșată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 privind

redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, că judecătorul

sindic a dispus, prin Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2004,

afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv consolidat al tuturor

obligațiilor debitoarei (tabel în care SC A.Ț.A. SA figura la art. 108.9 - alte

creanțe chirografare cu o creanță în cuantum de 14.944.812.844 RON). Ulterior,

reclamanta-recurentă nu mai este menționată în calitate de creditor cu suma

pretinsă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor SC G.A.R.G.A. SA,

modificat și completat la 10 ianuarie 2011, fapt pe care judecătorul sindic l-a

confirmat prin hotărâre judecătorească de închidere a procedurii de faliment.

De asemenea, în acest context, recurenta nu a contestat lipsa calității de

creditor în procedura falimentului.

Înalta Curte reține

că referirile și interpretarea dată de recurentă dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Normele aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor nr. 3115/2005, nu se înscrie în contextul situației de fapt și de

drept al cauzei.

Instanța de recurs

apreciază că sunt aplicabile litigiului dispozițiile art. 48 și art. 72 din

Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de

asigurare, precum și prevederile Capitolului IV - Dispoziții speciale privind

utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurilor de faliment

declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele

privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, modificate și completate prin

Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007, în

vigoare la data emiterii deciziilor contestate.

În cuprinsul art. 48

alin. (1) din Legea nr. 503/2004, se prevede că de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile

legii menționate, administratorul Fondului de garantare este în drept să

efectueze plăți din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării

sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii, iar prin art. 72

din același act normativ se dispune că procedura de faliment deschisă împotriva

societăților de asigurare și aflată pe rolul instanțelor judecătorești la data

intrării în vigoare a legii continuă să se desfășoare și se închide în

condițiile noii legi, adică ale Legii nr. 503/2004.

Potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Capitolul IV - Dispoziții speciale privind

utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurilor de faliment

declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele

privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, modificate și completate prin

Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007,

"Actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de

faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal

îndeplinite și sunt câștigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/ 1995,

republicată, și ale Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările

ulterioare, aplicabile la momentul adoptării acestor acte și/sau măsuri. După

momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele și/sau măsurile

adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de

distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări și plata creanțelor în

temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai și de îndată a

dispozițiilor Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor potrivit

legii".

Conform dispozițiilor

art. 21 din același capitol, "(1) În urma înregistrării raportului și a situațiilor

transmise de lichidatorul judiciar, întocmite conform art. 20, administratorul

Fondului, prin departamentul specializat, verifică dosarele de daună și

înscrisurile/documentațiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor

creditorilor de asigurări conform art. 15 alin. (3) și art. 17 alin. (2). (2)

După aprobarea listelor creditorilor de asigurări ale căror creanțe au fost

constatate cu caracter cert, lichid și exigibil în urma analizării dosarelor de

daună, comisia specială ia toate măsurile în vederea publicării acestora și

dispune efectuarea plății sumelor cuvenite acestora din disponibilitățile

Fondului. (3) Orice persoană care se încadrează în categoria creditorilor de

asigurări definită la art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 și care pretinde

vreun drept de creanțe de asigurări împotriva societății de asigurare

debitoare, precum și/sau creditorul de asigurări a cărui creanță pretinsă de la

Fond nu se regăsește înregistrată în cuprinsul listelor publicate conform alin.

(2) pot/poate formula o cerere motivată în acest sens. Cererea se adresează

administratorului Fondului și se depune la sediul departamentului specializat,

în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării listelor conform alin.

(2). În urma aprobării cererii, administratorul Fondului emite o decizie

motivată prin care acceptă plata sumelor pretinse de la Fond. Administratorul

Fondului publică, în condițiile prezentelor norme, o listă suplimentară a

acelor creditori de asigurări ale căror sume certe, lichide și exigibile au

fost acceptate la plată prin decizie a acestuia. (4) Împotriva deciziei

administratorului Fondului se poate formula plângere în condițiile art. 24

alin. (5), raportat la art. 19 din Legea nr. 503/2004. Prevederile art. 24

alin. (6) din Legea nr. 503/2004, referitoare la creditorii de asigurări

acceptați la plată prin hotărâre judecătorească, se aplică în mod

corespunzător".

În raport de

prevederile legale mai sus menționate, rezultă obligația administratorului

Fondului de garantare, prin departamentul specializat, de a verifica dosarele

de daună și documentațiile aferente acestora pentru întocmirea listelor

creditorilor de asigurări și, ulterior aprobării și publicării acestor liste,

pentru a se dispune efectuarea plăților cuvenite acestora din disponibilitățile

Fondului, astfel că în mod legal a procedat pârâta Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor la verificarea documentației din dosarele de daună la care se

referă cererile reclamantei de acordarea despăgubirilor, respinse prin

deciziile contestate în prezenta cauză.

Dispozițiile art. 18

alin. (2) din Normele privind Fondul de garantare, menționate de

recurenta-reclamantă SC A.Ț.A. SA, și potrivit cărora rămân legal îndeplinite

și sunt câștigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată,

actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, nu pot fi interpretate în

sensul că instituie, pentru administratorul Fondului de garantare, o obligație

necondiționată de plată a despăgubirilor aferente dosarelor de daună depuse,

atunci când creanța respectivă este trecută într-un tabel definitiv consolidat

al tuturor obligațiilor debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar în

procedura de faliment derulată potrivit Legii nr. 64/1995.

Reclamanta nu a

probat, în litigiu, împrejurarea că tabelul definitiv consolidat al tuturor

obligațiilor debitoarei SC G.A.R.G.A. SA (emis în octombrie 2004 și în

cuprinsul căruia reclamanta figura cu o creanță în cuantum de 14.944.812.844 RON),

a fost validat printr-o hotărâre judecătorească, pentru a se putea susține

existența, în condițiile legii, a unui titlu executoriu.

Faptul că prin

Încheierea din data de 19 octombrie 2004 dată de judecătorul sindic în Dosarul

nr. 26/2003, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a dispus afișarea

tabelului definitiv consolidat la ușa instanței, nu echivalează cu titlu

executoriu, cum greșit susține recurenta.

Mai mult, în prezent,

recurenta-reclamantă, astfel cum rezultă cu evidență din actele dosarului, nu

mai dovedește/justifică calitatea de creditor al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA,

aceasta nemaifiind trecută în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, fapt

de altfel necontestat de aceasta.

De asemenea,

susținerile recurentei în sensul că în momentul în care s-a formulat cerere la

Fondul de garantare pentru plata creanțelor cu care a fost înscrisă la masa

credală a intervenit o subrogare de drept a Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor (care urma să figureze pe mai departe în dosarul de faliment în

calitate de creditor), nu pot fi reținute, întrucât administratorul Fondului de

garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări, potrivit

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 403/2004, doar pentru sumele egale cu plățile

pe care le-a achitat din disponibilitățile fondului respectiv.

În altă ordine,

Înalta Curte reține că în situația în care reclamanta ar fi deținut un titlu

executoriu, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, și prin

care se constată creanțe de asigurări, devin aplicabile dispozițiile art. 22

alin. (1) din Normele privind Fondul de garantare, care prevăd că "(1)

Titlul executoriu care constată creanțe de asigurări, obținut înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 și nevalorificat în cadrul procedurii

de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de

lege, se transmite administratorului Fondului, în original, în vederea

verificării lui și, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor

cuvenite de la Fond, în condițiile prezentelor norme și ale art. 24 alin. (5)

și (6) din Legea nr. 503/2004".

Se prevede astfel, în

mod expres, că valorificarea titlului executoriu se face în condițiile art. 24

alin. (5) și (6) din Legea nr. 503/ 2004, aceste texte prevăzând că "După

primirea fiecărei cereri în condițiile alin. (1) - (4), comisia special

constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează și analizează

întreaga documentație aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei,

administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după

caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare.

Împotriva deciziei se poate formula plângere, în condițiile prevăzute de art.

19 alin. (5) și respectiv alin. (6), potrivit cărora "După expirarea

termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publica lista creditorilor de

asigurări acceptați la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Pentru

creditorii acceptați la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va

face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas irevocabilă".

Astfel, aserțiunile

recurentei în sensul că eronat i-au fost respinse dosarele de daune, că

solicitatoarea de completare a dosarelor și verificarea se referă doar la

persoanele prevăzute la art. 24 și art. 25 din Legea nr. 503/2004, categorie

din care nu face parte, nu poate fi reținută ca fiind fondată, conținutul art.

22 alin. (1) din Norme fiind clar și explicit.

În concluzie, față de

toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A.Ț.A. SA împotriva Sentinței nr. 2572 din 10 aprilie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS