ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.Ț.A.

SA a contestat, în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, Deciziile cu numerele: 60308; 60311; 60313; 60294; 60310; 60307; 60309; 60312; 60320; 60303; 60291; 60297; 60293; 60278; 60276; 60246; 60247; 60281; 60314; 60275; 60323; 60280; 60265; 60287; 60279; 60284; 60274; 60295; 60296; 60321; 60322; 60317; 60288; 60255; 60257; 60283; 60251; 60254; 60253; 60260; 60262; 60261; 60252; 60271; 60270; 60269; 60268; 60305; 60304; 60249; 60300; 60264; 60299; 60289; 60290; 60282; 60266; 60292; 60273; 60267; 60302 din 29 octombrie 2007 emise de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în calitate de administrator al Fondului de Garantare, primite de reclamantă la data de 1 noiembrie 2007, și Decizia din 6 noiembrie 2007 primită de reclamantă la data de 8 noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a nesocotit hotărârea judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor din Dosarul nr. 23/2006, în loc să efectueze plata în conformitate cu dispozițiile art. 48 din Legea nr. 503/2004 a emis deciziile menționate prin care a admis doar în parte creanțele SC A.Ț.A.

SA. Prin Sentința nr. 3117 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantă, aceasta a fost atacată cu recurs. Prin Decizia nr. 3972 din 7 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta SC A.Ț.A. SA, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că reclamanta nu a fost citată cu mențiunea timbrării la domiciliul ales. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 18 martie 2009, iar prin Încheierea din data de 5 mai 2009 instanța a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea Dosarului nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor arătând că procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 503/2004 care vizează aceleași sume ca și cele solicitate în dosarul de faliment, constituie procedură specială în raport de procedura instituită prin Legea insolvenței. Prin Decizia nr. 5180/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat împotriva Încheierilor de suspendare din 5 mai 2010 și 12 octombrie 2010. În fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2572 din 10 aprilie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe hotărârea judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor din Dosarul nr. 23/2006, dosar ce are ca obiect falimentul societății de asigurări SC G.A.R.G.A.

SA, susținând că pârâta a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești menționate, deși, autoritatea pârâtă ar trebui să efectueze plățile în baza tabelului de creanțe al debitoarei aflată în procedura insolvenței, fără a verifica condițiile în care se efectuează plata, conform dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 503/ 2004. Prima instanță a apreciat că împrejurarea că la un anumit moment reclamanta figura în calitate de creditor în tabelul preliminar, respectiv în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, nu conferă autoritate de lucru judecat hotărârii de validare a tabelului așa cum susține aceasta, sub aspectul contestării deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, având în vedere că pârâta nu are calitate de parte în procedura de faliment, obiect al Dosarului nr. 23/2006 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a.

Tabelul definitiv întocmit la un moment dat în cadrul procedurii de faliment nu poate avea autoritate de lucru judecat și nu poate fi opus autorității pârâte. În plus, în tabelul definitiv consolidat cu creanțele SC G.A.R.G.A. SA, reclamanta nu mai figurează înscrisă cu nicio sumă. Prima instanță a reținut că procedura de soluționare a cererilor de plată, adresată Departamentului Fondul de Garantare, reglementată de dispozițiile Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare și de Normele privind fondul de garantare, este aceeași atât pentru creanțele din asigurări înscrise cât și pentru cele ce nu au fost înscrise la masa credală a societății de asigurare aflată în insolvență.

Așa fiind, a reținut că reclamanta era obligată să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 503/2004 și avea posibilitatea contestației deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, așa cum de altfel a procedat prin prezenta cerere de chemare în judecată, fără ca soluția pronunțată în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A. SA să aibă relevanță sub acest aspect. În cauză, la emiterea deciziilor contestate, pârâta a urmărit respectarea dispozițiilor Legii nr. 503/2004 și documentele depuse în susținerea sumelor solicitate aferente dosarelor de daună.

Astfel, au fost emise un număr de 69 de decizii, dintre care două de respingere pentru lipsa documentelor justificative de plată; 40 decizii de respingere pentru neîncadrarea în Normele de răspundere civilă obligatorie în vigoare la data producerii evenimentului rutier; un număr de 7 decizii pentru care motivul respingerii a fost împrejurarea că sumele solicitate cu titlu de despăgubire, din disponibilitățile Fondului de Garantare au fost deja achitate; 3 decizii de respingere întrucât vinovăția pentru producerea accidentului aparținea ambilor conducători auto; 16 dispoziții de respingere pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii accidentului (art. 22, Legea nr. 345/2002).

Pârâta, prin Adresa nr. 86891 din 11 octombrie 2007 a solicitat reclamantei înscrisuri în completarea documentației depuse conform art. 26 din Legea nr. 503/2004, informații ce trebuiau transmise în termen de 10 zile de la data primirii solicitării. Întrucât reclamanta a criticat deciziile menționate doar sub aspectul încălcării hotărârii de validare a tabelului definitiv al creditorilor, susținând că aceasta a intrat sub autoritatea de lucru judecat (Dosarul de faliment nr. 23/2006 privind pe debitoarea SC G.A. SA), neinvocând niciun alt motiv de nelegalitate al actelor administrative atacate, această critică fiind reținută ca nefondată, s-a statuat de instanța de fond că acțiunea formulată de reclamantă nu este neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 2572 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciată ca fiind netemeinică și nelegală, a formulat recurs reclamanta SC A.Ț.A. SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 18 alin. (2) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115//2005 și aplicate greșit dispozițiile art. 21 și 22 din același ordin.

În esență, se arată că dispozițiile art. 18 alin. (2) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005 prevăd că actele îndeplinite anterior intrării în vigoare a legii noi sunt câștigate cauzei, astfel că pârâta avea obligația de a plăti sumele cuvenite recurentei, înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor în cadrul procedurii falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995 rep., cu modificările și completările ulterioare, fără a-și putea exercita atribuțiile de verificare prevăzute de dispozițiile art. 21 din același ordin, întrucât, prin Încheierea judecătorului sindic din 19 octombrie 2014 s-a dispus publicarea tabelului, fapt care îi conferă valoarea de titlu executoriu.

Se susține că dispozițiile art. 21 și 22 din același ordin nu au aplicabilitate în cauză, întrucât este vorba de titluri executorii care constată creanțe din asigurări, adică hotărâri pronunțate în litigii dintre asigurați și asiguratori. Titlul executoriu invocat de societatea reclamantă este Încheierea din 19 octombrie 2004 prin care s-a publicat tabelul definitiv consolidat al creanțelor. Mai mult, verificarea titlurilor executorii reglementată de acest text de lege are în vedere numai o verificare a condițiilor de formă, nu verificarea creanței constatată prin acesta, în caz contrar ar însemna adoptarea unei proceduri care contravine căilor legale. În altă ordine, se arată că societatea recurentă nu s-a aflat în ipoteza reglementată de art. 26 din Legea nr. 503/2004.

Pârâta nu avea niciun drept de reverificare a documentației din dosarul de daună cât timp creanțele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii în tabelul definitiv și consolidat de creanțe, astfel că reverificarea și implicit posibilitatea de a solicita completarea dosarului este nelegală. A proceda altfel, echivalează cu încălcarea unei hotărâri judecătorești irevocabile care reprezintă titlu executoriu. Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Departamentul Fond de Garantare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, combătând criticile recurentei. În esență, se susține că dispozițiile legale invocate de recurentă a fi aplicate greșit sau încălcate, sunt desprinse din context.

Se arată că nu există la dosarul cauzei un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca de validare a tabelului definitiv al creditorilor, cum în mod greșit susține recurenta. La data închiderii procedurii de faliment a SC G.A.R.G.A. SA, SC A.T.A. SA nu mai avea calitatea de creditor al acestei societăți pentru suma pretinsă (ca de altfel pentru nicio sumă), lucru atestat de tabelul definitiv consolidat depus de lichidatorul judiciar în dosarul de insolvență și pe care judecătorul sindic l-a confirmat prin hotărârea judecătorească de închidere a procedurii de faliment. Relevant este că recurenta nu a contestat această lipsă a calității sale de creditor, în cadrul procedurii de faliment, cu toate că pretinsa sa calitate de creditor a fost invocată în susținerea prezentei acțiuni.

Spre deosebire de recurentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară - Fond de garantare este înscrisă în tabelul de creanțe final exclusiv cu suma ce fusese plătită în procedura administrativă și pentru care avea calitate de creditor principal de asigurare. Potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, Fondul de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi, și/sau cheltuieli de judecată pe care le-a achitat din resursele sale. În cadrul procedurii administrative, sunt plătiți atât creditorii de asigurare care au fost înscriși, cât și creditori care nu au fost înscriși (nu au formulat declarație de creanță) la masa credală a societății de asigurare, iar procedura de plată este aceeași.

Tabelul de creanțe întocmit la un anumit moment în cadrul procedurii de faliment, nu poate avea autoritate de lucru judecat și nu poate fi opus ca temei al unui raport obligațional direct față de recurentă. Urmând procedura Legii nr. 503/2004, recurenta trebuia să depună documente prin care să-și dovedească pretențiile pentru a putea fi despăgubită din disponibilitățile fondului. Recurenta-reclamantă cât și intimata-pârâtă au formulat concluzii/note scrise, prin care au reiterat argumentele expuse în cuprinsul recursului, respectiv întâmpinării. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei legal al recursului, nu este fondat. Din susținerile recurentei, reținute și în expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, rezultă că aceasta, în calitate de creditor al SC G.A.R.G.A. SA, aflată în faliment, a solicitat obligarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la plata sumei de 1.494.481,28 RON, stabilită prin Tabelul definitiv al creditorilor, invocând Încheierea din 19 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 26/2003. Necontestat este că procedura de faliment împotriva SC G.A.R.G.A.

SA, ce a format obiectul Dosarului nr. 26/2003 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială, a fost declanșată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, că judecătorul sindic a dispus, prin Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2004, afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei (tabel în care SC A.Ț.A. SA figura la art. 108.9 - alte creanțe chirografare cu o creanță în cuantum de 14.944.812.844 RON). Ulterior, reclamanta-recurentă nu mai este menționată în calitate de creditor cu suma pretinsă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor SC G.A.R.G.A.

SA, modificat și completat la 10 ianuarie 2011, fapt pe care judecătorul sindic l-a confirmat prin hotărâre judecătorească de închidere a procedurii de faliment. De asemenea, în acest context, recurenta nu a contestat lipsa calității de creditor în procedura falimentului. Înalta Curte reține că referirile și interpretarea dată de recurentă dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Normele aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, nu se înscrie în contextul situației de fapt și de drept al cauzei.

Instanța de recurs apreciază că sunt aplicabile litigiului dispozițiile art. 48 și art. 72 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, precum și prevederile Capitolului IV - Dispoziții speciale privind utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurilor de faliment declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, modificate și completate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate.

În cuprinsul art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, se prevede că de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile legii menționate, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii, iar prin art. 72 din același act normativ se dispune că procedura de faliment deschisă împotriva societăților de asigurare și aflată pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii continuă să se desfășoare și se închide în condițiile noii legi, adică ale Legii nr. 503/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Capitolul IV - Dispoziții speciale privind utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurilor de faliment declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, modificate și completate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007, "Actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/ 1995, republicată, și ale Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile la momentul adoptării acestor acte și/sau măsuri.

După momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele și/sau măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări și plata creanțelor în temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai și de îndată a dispozițiilor Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor potrivit legii". Conform dispozițiilor art. 21 din același capitol, "(1) În urma înregistrării raportului și a situațiilor transmise de lichidatorul judiciar, întocmite conform art. 20, administratorul Fondului, prin departamentul specializat, verifică dosarele de daună și înscrisurile/documentațiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări conform art. 15 alin. (3) și art. 17 alin. (2). (2) După aprobarea listelor creditorilor de asigurări ale căror creanțe au fost constatate cu caracter cert, lichid și exigibil în urma analizării dosarelor de daună, comisia specială ia toate măsurile în vederea publicării acestora și dispune efectuarea plății sumelor cuvenite acestora din disponibilitățile Fondului.

(3) Orice persoană care se încadrează în categoria creditorilor de asigurări definită la art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 și care pretinde vreun drept de creanțe de asigurări împotriva societății de asigurare debitoare, precum și/sau creditorul de asigurări a cărui creanță pretinsă de la Fond nu se regăsește înregistrată în cuprinsul listelor publicate conform alin. (2) pot/poate formula o cerere motivată în acest sens. Cererea se adresează administratorului Fondului și se depune la sediul departamentului specializat, în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării listelor conform alin. (2). În urma aprobării cererii, administratorul Fondului emite o decizie motivată prin care acceptă plata sumelor pretinse de la Fond.

Administratorul Fondului publică, în condițiile prezentelor norme, o listă suplimentară a acelor creditori de asigurări ale căror sume certe, lichide și exigibile au fost acceptate la plată prin decizie a acestuia. (4) Împotriva deciziei administratorului Fondului se poate formula plângere în condițiile art. 24 alin. (5), raportat la art. 19 din Legea nr. 503/2004.

Prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 503/2004, referitoare la creditorii de asigurări acceptați la plată prin hotărâre judecătorească, se aplică în mod corespunzător". În raport de prevederile legale mai sus menționate, rezultă obligația administratorului Fondului de garantare, prin departamentul specializat, de a verifica dosarele de daună și documentațiile aferente acestora pentru întocmirea listelor creditorilor de asigurări și, ulterior aprobării și publicării acestor liste, pentru a se dispune efectuarea plăților cuvenite acestora din disponibilitățile Fondului, astfel că în mod legal a procedat pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la verificarea documentației din dosarele de daună la care se referă cererile reclamantei de acordarea despăgubirilor, respinse prin deciziile contestate în prezenta cauză.

Dispozițiile art. 18 alin. (2) din Normele privind Fondul de garantare, menționate de recurenta-reclamantă SC A.Ț.A. SA, și potrivit cărora rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, nu pot fi interpretate în sensul că instituie, pentru administratorul Fondului de garantare, o obligație necondiționată de plată a despăgubirilor aferente dosarelor de daună depuse, atunci când creanța respectivă este trecută într-un tabel definitiv consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar în procedura de faliment derulată potrivit Legii nr. 64/1995.

Reclamanta nu a probat, în litigiu, împrejurarea că tabelul definitiv consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei SC G.A.R.G.A. SA (emis în octombrie 2004 și în cuprinsul căruia reclamanta figura cu o creanță în cuantum de 14.944.812.844 RON), a fost validat printr-o hotărâre judecătorească, pentru a se putea susține existența, în condițiile legii, a unui titlu executoriu. Faptul că prin Încheierea din data de 19 octombrie 2004 dată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 26/2003, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a dispus afișarea tabelului definitiv consolidat la ușa instanței, nu echivalează cu titlu executoriu, cum greșit susține recurenta. Mai mult, în prezent, recurenta-reclamantă, astfel cum rezultă cu evidență din actele dosarului, nu mai dovedește/justifică calitatea de creditor al debitoarei SC G.A.R.G.A.

SA, aceasta nemaifiind trecută în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, fapt de altfel necontestat de aceasta. De asemenea, susținerile recurentei în sensul că în momentul în care s-a formulat cerere la Fondul de garantare pentru plata creanțelor cu care a fost înscrisă la masa credală a intervenit o subrogare de drept a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (care urma să figureze pe mai departe în dosarul de faliment în calitate de creditor), nu pot fi reținute, întrucât administratorul Fondului de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 403/2004, doar pentru sumele egale cu plățile pe care le-a achitat din disponibilitățile fondului respectiv.

În altă ordine, Înalta Curte reține că în situația în care reclamanta ar fi deținut un titlu executoriu, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, și prin care se constată creanțe de asigurări, devin aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (1) din Normele privind Fondul de garantare, care prevăd că "(1) Titlul executoriu care constată creanțe de asigurări, obținut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 și nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege, se transmite administratorului Fondului, în original, în vederea verificării lui și, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condițiile prezentelor norme și ale art. 24 alin. (5) și (6) din Legea nr. 503/2004". Se prevede astfel, în mod expres, că valorificarea titlului executoriu se face în condițiile art. 24 alin. (5) și (6) din Legea nr. 503/ 2004, aceste texte prevăzând că "După primirea fiecărei cereri în condițiile alin. (1) - (4), comisia special constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează și analizează întreaga documentație aferentă cererii.

Pe baza propunerilor comisiei, administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare. Împotriva deciziei se poate formula plângere, în condițiile prevăzute de art. 19 alin. (5) și respectiv alin. (6), potrivit cărora "După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publica lista creditorilor de asigurări acceptați la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

Pentru creditorii acceptați la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas irevocabilă". Astfel, aserțiunile recurentei în sensul că eronat i-au fost respinse dosarele de daune, că solicitatoarea de completare a dosarelor și verificarea se referă doar la persoanele prevăzute la art. 24 și art. 25 din Legea nr. 503/2004, categorie din care nu face parte, nu poate fi reținută ca fiind fondată, conținutul art. 22 alin. (1) din Norme fiind clar și explicit. În concluzie, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.Ț.A. SA împotriva Sentinței nr. 2572 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2014. Procesat de GGC - AS