ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2014

Decizia nr. 301/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2590 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta B., în calitate de administrator al C., a anulat Deciziile nr. 60433, nr. 60434 și nr. 60435 din 03 noiembrie 2008 emise de B. - Departamentul C. și a obligat pârâta la plata sumei de 4,3 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, în Dosarul nr. x/2003 al Tribunalului Bucureșt,i secția a VII-a comercială, având ca obiect procedura reorganizării judiciare și a falimentului deschisă împotriva debitoarei SC D. SA în temeiul Legii nr. 64/1995, reclamanta SC A. SA s-a înscris la masa credală cu creanțe de asigurări, iar B. cu creanțe proprii, reprezentând contribuție la C.

Lichidatorul a verificat fiecare creanță

și a întocmit tabelul preliminar al creanțelor, în conformitate cu prevederile art. 80, 81 și 86 din Legea nr. 64/1995, care impun efectuarea de cercetări amănunțite pentru a se stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

După parcurgerea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, judecătorul-sindic a dispus, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2004, afișarea tabelului definitiv și consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei.

Reclamanta a fost înscrisă în tabelul definitiv și consolidat al creanțelor, astfel cum a fost publicat, cu suma de 1.494.481,28 lei.

La data de 14 decembrie 2004, a fost publicată în M. Of. al României, Partea I, Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, act normativ care a intrat în vigoare cu 30 de zile mai târziu.

În conformitate cu prevederile art. 72 din Legea nr. 503/2004, procedura de faliment deschisă împotriva SC D. SA, aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, a continuat să se desfășoare și urma a se închide în condițiile Legii nr. 503/2004.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, reclamanta a solicitat B. - Departamentul C., prin cererea de plată înregistrată sub nr. x din 25 aprilie 2005, completată cu cererea nr. x din 23 august 2005, să fie despăgubită din disponibilitățile C. cu suma de 1.559.200,27 lei, reprezentând creanțe din asigurări împotriva debitoarei SC D. SA, aferente unui număr de 451 dosare de daună.

Prin Deciziile contestate prin prezenta acțiune în contencios administrativ, nr. 60433, 60434 și 60435 din data de 03 noiembrie 2008, B. - Departamentul C. a respins cererile formulate de reclamantă cu privire la creanțele aferente unui număr de trei dosare de daună, reținându-se că petenta nu a prezentat documente esențiale pentru dovedirea creanțelor.

Curtea a apreciat că problema controversată în speță este aceea dacă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 503/2004 și ale Normelor privind C. aprobate prin Ordinul președintelui B. nr. 3115 din 20 iunie 2005, pârâta avea dreptul de a refuza la plată creanțe de asigurări înscrise în tabelul definitiv și consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei, întocmit și publicat sub imperiul Legii nr. 64/1995.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Normele privind C., actele și/sau după caz măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment în temeiul Legii nr. 64/1995, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei.

În speță se constată că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, judecătorul-sindic dispusese deja publicarea tabelului definitiv și consolidat al creanțelor, iar prin efectul art. 72 din Legea nr. 503/2004, procedura de lichidare a continuat în conformitate cu prevederile art. 45 - 49 din Legea nr. 503/2004.

În consecință, Curtea a reținut că administratorul C. - B., avea obligația de a plăti din disponibilitățile C., sumele cuvenite creditorilor de asigurări, printre care se număra și societatea reclamantă, urmând ca după efectuarea plății să se subroge în toate drepturile acesteia în cadrul procedurii de faliment, în conformitate cu prevederile art. 27 și art. 49 alin. (2) din Legea nr. 503/2004.

Prima instanță a mai reținut că pârâta a fost parte în dosarul de faliment, nu doar în calitate de creditor de asigurări, ci și ca administrator al C., având posibilitatea, ca parte interesată, la fel ca debitoarea însăși, să conteste, potrivit art. 87 din Legea nr. 64/1995, creanțele înscrise în tabelul preliminar întocmit de lichidatorul judiciar, însă nu a uzat de acest drept, astfel că hotărârea judecătorului-sindic de validare a tabelului definitiv al creanțelor a intrat în puterea lucrului judecat.

În ce privește dispozițiile art. 18 alin. (1) teza finală din Norme, potrivit cărora d

upă momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele și/sau măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări și plata creanțelor în temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai și de îndată a dispozițiilor Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor potrivit legii, nu justifică nici ele o reverificare a creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat întocmit și publicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, căci Legea nr. 503/2004, la a cărei respectare se face trimitere, nu conține dispoziții în acest sens, prerogativa administratorului C. de a verifica dosarele de daună fiind reglementată exclusiv de Normele aprobate prin Ordinul președintelui B. nr. 3115/2005, care, așa cum s-a arătat anterior, prevăd expres, în art. 18 alin. (2) teza I, că actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei, ceea ce presupune, implicit, limitarea prerogativelor de verificare ale pârâtei, care nu mai poate repune în discuție aceste acte sau măsuri.

Împrejurarea că reclamanta nu mai figurează în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei SC D. SA din data de 10 ianuarie 2011, invocată de asemenea de pârâtă, a fost apreciată ca fiind lipsită de relevanță în cauza de față, de vreme ce reclamanta a solicitat administratorului C. plata creanțelor cu care a fost înscrisă la masa credală, în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a reținut că deciziile contestate au fost emise cu încălcarea legii, pârâta procedând în mod nelegal și cu exces de putere la reverificarea unor creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei întocmit și publicat potrivit Legii nr. 64/1995.

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva sentinței civile nr. 2590 din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta B. (actualmente E.) prin Departamentul C., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta SC A. SA ca neîntemeiată, și a menținerii ca legale și temeinice a Deciziilor nr. 60433, nr. 60434 și nr. 60435, emise la data de 3 noiembrie 2008 de către B. Departamentul C.

S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța de fond, s-a menționat, își întemeiază hotărârea pronunțată pe un titlu executoriu, anume hotărârea de validare a tabelului definitiv al creditorilor, în condițiile în care acest ”titlu” nu se regăsește la dosarul cauzei, și pe considerente asupra cărora s-a pronunțat irevocabil, în cadrul procedurii de faliment, Curtea de Apel București secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2072 din 14 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011, în cauza pentru care a fost suspendat prezentul dosar, unde s-a statuat că reclamanta este obligată să urmeze procedura specială, putând contesta deciziile emise de recurentă, în condițiile și urmând procedura de plată instituită de legea specială.

A mai arătat recurenta că tabelul de creanțe întocmit la un moment dat, în cadrul procedurii de faliment, nu poate avea autoritate de lucru judecat și nu poate fi opus ca temei unui raport obligațional direct față de reclamantă, cu atât mai mult cu cât SC A. SA nu are calitatea de creditor al SC D. SA în dosarul de faliment pentru suma pretinsă, lucru atestat de tabelul definitiv consolidat depus de lichidatorul judiciar în dosarul de insolvență și pe care judecătorul sindic l-a confirmat prin hotărârea judecătorească de închidere a procedurii de faliment.

De asemenea, recurenta a relevat că hotărârea de fond este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura și condițiile în care se efectuează plăți din disponibilitățile C., dispoziții legale - reprezentate de art. 23 și următoarele din Legea nr. 503/2004 și de cap. III și cap. IV din Normele privind C. - care au caracter special, prin care se derogă de la dreptul comun și care nu diferențiază între o creanță consfințită sau nu prin hotărâre judecătorească și o creanță înscrisă sau nu la masa credală.

A proceda în sensul însușit de prima instanță, s-a mai adăugat, ar însemna să fie plătite din disponibilitățile C., cu bună știință, sume solicitate cu titlu de despăgubire pentru dosare de daună în care nu se regăsește polița de asigurare F. emisă de intimată, în care nu rezultă dacă autovehicolul implicat în evenimentul rutier era asigurat F. la societatea intimată, în care nu se regăsesc documente doveditoare de plată ale asigurătorului F. (plățile făcute de intimată) pentru a se putea regresa împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie.

Intimata, s-a mai arătat, putea, în condițiile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 503/2004, să conteste deciziile ținând cont de considerentele care au stat la baza emiterii acestora, însă a preferat să reitereze și în cursul soluționării cauzei pendinte aspecte deja tranșate în dosarul de faliment al societății debitoare SC D. SA.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata SC A. SA a solicitate respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că sentința recurată este temeinică și legală, întrucât judecătorul C. a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 503/2004 atunci când a reținut obligația recurentei de a achita despăgubirile aferente dosarelor de daună.

Motivele de recurs au fost considerate ca fiind nefondate, recurenta ignorând faptul că în litigiu procedura de faliment a SC D. SA a fost supusă dispozițiilor din două legi, anume legea generală privind falimentul (Legea nr. 64/1995) și legea specială privind falimentul societăților de asigurare (Legea nr. 503/2004). Legea nr. 503/2004, s-a susținut, prevede limitativ situațiile în care Comisia poate solicita completarea dosarelor cu anumite înscrisuri, respectiv în condițiile art. 24 și art. 25, însă societate reclamantă nu se află în niciuna dintre acestea, fiind un creditor a cărui creanță a fost stabilită irevocabil printr-o procedură de faliment.

Intimata a considerat că motivele invocate de recurentă în deciziile de respingere a cererilor sale sunt neîntemeiate, deoarece toate înscrisurile care dovedeau pretențiile au fost depuse în dosarul de faliment, pentru dovedirea creanțelor afirmate, iar pe de altă parte B., care oricum trebuia să plătească creanțele de asigurări, a avut posibilitatea de a analiza atunci înscrisurile și, în cazul în care ar fi constatat că nu sunt justificate, ar fi putut să le conteste pe calea prevăzută de lege.

În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la lipsa intimatei de pe tabelul definitiv consolidat din data de 21 septembrie 2010 și cel din data de 10 ianuarie 2011, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care reclamanta în calitate de creditor al societății aflată în faliment a solicitat C. plata creanțelor cu care a fost înscrisă la masa credală ( în temeiul art. 48 din Legea nr. 503/2004 coroborat cu art. 21 din Ordinul B. nr. 3104/2005) moment din care Comisia de Supraveghere trebuia să plătească subrogându-se de drept în drepturile creditorului plătit urmând a figura în calitate de creditor pe tabelul de creanțe conform art. 27 alin. (1) și art. 49 din Legea nr. 503/2004.

Cu privire la dispozițiile Ordinului nr. 10/2009 privind C. intimata a relevat că acestea nu sunt aplicabile în litigiu, acest ordin fiind emis ulterior depunerilor cererilor reclamantei, iar cât privește dreptul recurentei de reverificare a documentației din dosarul de daună s-a menționat că acest drept subzistă numai în cazul cererilor depuse în condițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 503/2004, nu și în ipoteza în care creanțele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii pe tabelul definitiv și consolidat de creanțe.

Recursul declarat de B. prin Departamentul C. (în prezent E.) împotriva sentinței civile nr. 2590 din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta SC A. SA, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Criticile formulate de reclamantă, cu privire la cele trei decizii atacate prin plângerea înregistrată sub nr. x/2008 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și emise de B. - Departamentul C., anume Decizia nr. 60433 din 3 noiembrie 2008, Decizia nr. 60434 din 3 noiembrie 2008 și Decizia nr. 60435 din 3 noiembrie 2008, vizează, în esență, faptul că pârâta recurentă nu are niciun drept de reverificare a documentației din dosarul de daună atâta timp cât creanțele au fost verificate de lichidatorul judiciar prealabil înscrierii pe tabelul definitiv și consolidat de creanțe (măsura fiind câștigată cauzei potrivit art. 21 din Ordinul B. nr. 3104/2005) - acest drept de verificare și posibilitatea de a solicita completarea dosarului putându-se face numai în cazul cererilor depuse în condițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 503/2004 - și că, în situația cererilor făcute de SC A. SA, singura obligație a B. - Departamentul C., ce rezultă din textul art. 48 din Legea nr. 503/2004, era aceea de a plăti suma solicitată de reclamantă.

Se constată, în cauză, că procedura de faliment împotriva SC D. SA, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2003 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială, a fost declanșată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, că judecătorul sindic a dispus, prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2004, afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei (tabel în care SC A. SA figura la art. 108.9 - alte creanțe chirografare cu o creanță în cuantum de 14.944.812.844 lei), și că reclamanta nu mai este menționată în calitate de creditor, în tabelul definitiv consolidat al creanțelor SC D. SA - în faliment, modificat și completat la data de 10 ianuarie 2011, depus la dosarul de faliment de către lichidatorul judiciar SC G. SRL.

Se apreciază, prin urmare, că sunt aplicabile litigiului, în drept, dispozițiile art. 48 și art. 72 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, precum și prevederile cap. IV - Dispoziții speciale privind utilizarea disponibilităților C. în cadrul procedurilor de faliment declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele privind C., aprobate prin Ordinul președintelui B. nr. 3115 din 20 iunie 2005, modificate și completate prin Ordinul președintelui B. nr. 9 din 12 iulie 2007, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate.

Se prevede, prin art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, că de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile legii menționate, administratorul C. este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii, iar prin art. 72 din același act normativ se dispune că procedura de faliment deschisă împotriva societăților de asigurare și aflată pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii continuă să se desfășoare și se închide în condițiile noii legi, adică ale Legii nr. 503/2004.

Se menționează, în art. 18 alin. (2) din cap. IV - Dispoziții speciale privind utilizarea disponibilităților C. în cadrul procedurilor de faliment declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele privind C., aprobate prin Ordinul președintelui B. nr. 3115 din 20 iunie 2005, modificate și completate prin Ordinul președintelui B. nr. 9 din 12 iulie 2007, că ”

Actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, și ale Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile la momentul adoptării acestor acte și/sau măsuri. După momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele și/sau măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări și plata creanțelor în temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai și de îndată a dispozițiilor Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor potrivit legii”, și se adaugă, prin art. 21 din același capitol, că ”(1) În urma înregistrării raportului și a situațiilor transmise de lichidatorul judiciar, întocmite conform art. 20, administratorul C., prin departamentul specializat, verifică dosarele de daună și înscrisurile/documentațiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări conform art. 15 alin. (3) și art. 17 alin. (2). (2) După aprobarea listelor creditorilor de asigurări ale căror creanțe au fost constatate cu caracter cert, lichid și exigibil în urma analizării dosarelor de daună, comisia specială ia toate măsurile în vederea publicării acestora și dispune efectuarea plății sumelor cuvenite acestora din disponibilitățile C. (3) Orice persoană care se încadrează în categoria creditorilor de asigurări definită la art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 și care pretinde vreun drept de creanțe de asigurări împotriva societății de asigurare debitoare, precum și/sau creditorul de asigurări a cărui creanță pretinsă de la Fond nu se regăsește înregistrată în cuprinsul listelor publicate conform alin. (2) pot/poate formula o cerere motivată în acest sens. Cererea se adresează administratorului C. și se depune la sediul departamentului specializat, în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării listelor conform alin. (2). În urma aprobării cererii, administratorul C. emite o decizie motivată prin care acceptă plata sumelor pretinse de la C. Administratorul C. publică, în condițiile prezentelor norme, o listă suplimentară a acelor creditori de asigurări ale căror sume certe, lichide și exigibile au fost acceptate la plată prin decizie a acestuia. (4) Împotriva deciziei administratorului C. se poate formula plângere în condițiile art. 24 alin. (5), raportat la art. 19 din Legea nr. 503/2004. Prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 503/2004, referitoare la creditorii de asigurări acceptați la plată prin hotărâre judecătorească, se aplică în mod corespunzător”.

Înalta Curte reține că prevederile legale mai sus menționate instituie obligația administratorului C., prin departamentul specializat, de a verifica dosarele de daună și documentațiile aferente acestora pentru întocmirea listelor creditorilor de asigurări și, ulterior aprobării și publicării acestor liste, pentru a se dispune efectuarea plăților cuvenite acestora din disponibilitățile C., astfel că în mod legal a procedat pârâta B. la verificarea documentației din dosarele de daună la care se referă cererile reclamantei de acordarea despăgubirilor, respinse prin deciziile contestate în prezenta cauză.

Dispozițiile art. 18 alin. (2) din Normele privind C., de care se prevalează reclamanta SC A. SA, și potrivit cărora rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, actele și/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, nu pot fi interpretate în sensul că instituie, pentru administratorul C., o obligație necondiționată de plată a despăgubirilor aferente dosarelor de daună depuse, atunci când creanța respectivă este trecută într-un tabel definitiv consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei, emis de lichidatorul judiciar în procedura de faliment derulată potrivit Legii nr. 64/1995.

Reclamanta nu a probat, în litigiu, împrejurarea că tabelul definitiv consolidat al tuturor obligațiilor debitoarei SC D. SA (emis în octombrie 2004 și în cuprinsul căruia reclamanta figura cu o creanță în cuantum de 14.944.812.844 lei), a fost validat printr-o hotărâre judecătorească, pentru a se putea susține existența, în condițiile legii, a unui titlu executoriu, singura dovadă, insuficientă însă, fiind aceea a faptului că prin încheierea din data de 19 octombrie 2004 dată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, s-a dispus afișarea tabelului definitiv consolidat la ușa instanței.

În prezent reclamanta, astfel cum rezultă cu evidență din actele dosarului, nu mai justifică calitatea de creditor al debitoarei SC D. SA, aceasta nemaifiind trecută în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, modificat și completat la data de 10 ianuarie 2011, depus la dosarul de faliment de către lichidatorul judiciar SC G. SRL, iar susținerile acesteia în sensul că în momentul în care s-a formulat cerere la C. pentru plata creanțelor cu care reclamanta a fost înscrisă la masa credală a intervenit o subrogare de drept a B. (care urma să figureze pe mai departe în dosarul de faliment în calitate de creditor) nu poate fi primită, deoarece

administratorul C. se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 403/2004, însă numai pentru sumele egale cu plățile pe care le-a plătit din disponibilitățile C. respectiv.

Înalta Curte constată, pe de altă parte, că chiar în situația în care reclamanta ar fi deținut un titlu executoriu, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, și prin care se constată creanțe de asigurări, devin aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (1) din Normele privind C., care prevăd că ”(1) Titlul executoriu care constată creanțe de asigurări, obținut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 și nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege, se transmite administratorului C., în original, în vederea verificării lui și, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condițiile prezentelor norme și ale art. 24 alin. (5) și (6) din Legea nr. 503/2004”.

Se prevede astfel, în mod expres, că valorificarea titlului executoriu se face în condițiile art. 24 alin. (5) și (6) din Legea nr. 503/2004, aceste texte precizând că ”După primirea fiecărei cereri în condițiile alin. (1)-(4), comisia special constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează și analizează întreaga documentație aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, administratorul C. va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la C.. Împotriva deciziei se poate formula plângere, în condițiile prevăzute de art. 19” (alin. (5)) și, respectiv, că ”După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publica lista creditorilor de asigurări acceptați la plata sumelor cuvenite de la C. Pentru creditorii acceptați la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas irevocabilă” (alin. 6).

Aprecierea reclamantei că lipsa unor înscrisuri din dosarul de daună ar putea fi motiv de respingere a cererilor numai în ipoteza reglementată de art. 26 din Legea nr. 503/2004, respectiv numai în cazul persoanelor prevăzute la art. 24 și art. 25 din lege, categorie din care nu face parte, nu poate fi primită, conținutul art. 22 alin. (1) din Norme fiind clar și explicit.

În fine, se mai reține, în cauză, că în mod greșit judecătorul C. nu a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat și nu a ținut cont, la soluționarea litigiului, de cele statuate cu caracter irevocabil prin Decizia civilă nr. 2072 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. X/2/2011, având aceleași părți cu cele din prezentul litigiu și aflate în aceeași calitate. În mod evident, autoritatea de lucru judecat, privită nu ca excepție procesuală (potrivit art. 1201 din V.C.C. și art. 166 C. proc. civ. din 1865) ci ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre, și prin urmare, din rațiuni de ordine și stabilitate juridică, nu se poate concepe ca într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior să se statueze în mod diferit.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că în mod neîntemeiat prin hotărârea atacată a fost admisă acțiunea reclamantei, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. din 1865, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de B. prin Departamentul C. (în prezent E.) împotriva

sentinței civile nr. 2590 din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii reclamantei SC A. SA ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. prin Departamentul C. (în prezent E.) împotriva sentinței civile nr. 2590 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC A. SA, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.