ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2193/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 august 2008 pe rolul

Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC „A.Ț.A.” SA – București a chemat în judecată pe pârâta Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, formulând, în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr.

32/2000, plângere împotriva deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor – Departamentul Fond de Garantare din 14 mai 2008, 14 mai 2008 și

02 iunie 2008, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună anularea deciziilor respective.

În

esență, reclamanta arată că, prin hotărâre definitivă și revocabilă pronunțată

de Tribunalul București – secția a VII-a falimente, a fost consfințită creanța

de 1.494.481,28 lei pe care SC A.Ț.A. SA – București o avea față de debitoarea G.A.

Ulterior,

în baza art. 48 din Legea nr. 503/2004, reclamanta s-a adresat pârâtei cu

cerere în despăgubire, prin care a solicitat plata sumei de 1.494.481,28 lei,

însă, pârâta a admis doar în parte creanțele SC A.Ț.A. SA – București față de G.A.

Astfel

fiind, reclamanta susține că, prin actele contestate, pârâta a nesocotit

hotărârea de validare a tabelului definitiv al creditorilor din dosarul de

faliment, în condițiile în care a fost parte în dosarul respectiv și nu a

formulat nicio contestație, precum și prevederile art. 18 din Normele privind

Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

Totodată,

reclamanta susține că, potrivit art. 48 din Legea nr. 503/2004, pârâta trebuia

să facă plăți în baza hotărârii judecătorești de validare a tabelului definitiv

al creditorilor.

În

drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000,

ale art. 48 din Legea nr. 503/2004 și ale art. 18 din Normele privind Fondul de

garantare, aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

procedurii în fața primei instanțe și încheierea de suspendare a judecării

cauzei

La termenul de

judecată din 29 octombrie 2010, reclamanta a formulat cerere de suspendare a

cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea

de către Curtea de Apel București a apelului declarat împotriva sentinței civile

nr. 13097 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.

27317/3/2007.

Prin încheierea din

10 decembrie 2008, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 27317/3/2007 al

Tribunalului București – secția a V-a comercială.

La termenul de

judecată din 10 martie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pentru a verifica dacă mai subzistă sau nu

motivele suspendării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a

pus în vedere reclamantei să depună la dosar certificat de grefă din care să

rezulte stadiul dosarului nr. 27317/3/2007, aflat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție – secția comercială.

La termenul de

judecată din 21 aprilie 2010, reclamanta a depus certificat de grefă care

atestă faptul că, în dosarul nr. 27317/3/2007, Înalta Curte de Casație și

Justiție – secția comercială a admis recursul declarat de pârâta Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare, împotriva

deciziei comerciale nr. 431 din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel București – secția

a V-a comercială, a casat decizia recurată și sentința comercială nr. 13097 din

12 noiembrie 2007 a Tribunalului București – secția a VI-a și a trimis cauza la

Tribunalul București – secția a VII-a judecător sindic a cărui competență a

fost irevocabil stabilită.

Prin încheierea din

21 aprilie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 27317/3/2007 al

Tribunalului București – secția a V-a comercială.

de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de

Garantare

Împotriva încheierii

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, în temeiul art. 244

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurenta-pârâtă susține că încheierea pronunțată de Curtea de apel

este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ.

Arată recurenta că

reclamanta, pe de o parte, a solicitat în cadrul dosarului aflat pe rolul

judecătorului sindic obligarea C.S.A. la plata diferenței dintre suma cu care

era înscrisă la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de

faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA și suma acordată în urma verificării

condițiilor de plată din disponibilitățile Fondului de garantare pentru fiecare

dosar de daună, iar, pe de altă parte, a urmat procedura specială prevăzută de

Legea nr. 503/2004 pentru aceeași sumă, formulând plângeri în contencios

administrativ împotriva deciziilor emise de C.S.A. de respingere a dosarelor de

daună pentru neîndeplinirea condițiilor de efectuare a plății.

Astfel, recurenta

susține că nu există o legătură de cauzalitate între cele două dosare, deoarece

prezentul litigiu privește o procedură specială în contencios administrativ,

iar celălalt dosar privește derularea procedurii „generală” a falimentului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța, în temeiul dispozițiilor art.

40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor, cu controlul de legalitate al deciziilor emise de C.S.A.

și menționate în acțiune, prin care au fost respinse total sau parțial cererile

formulate de reclamantă privind plata creanțelor de asigurări din dosare de

daună, ca urmare stării de insolvabilitate a societății de asigurare SC G.A.R. –

G.A. SA.

Prin cererea

formulată în fața instanței de fond, reclamanta a solicitat suspendarea

judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la

soluționarea definitivă și revocabilă a dosarului nr. 27317/3/2007 al

Tribunalului București.

Din cuprinsul

sentinței comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

București – secția a VI-a comercială în dosarul nr. 27317/3/2007, depusă la

filele 149-158 ale dosarului Curții de apel, rezultă că litigiul respectiv are

ca obiect cererea precizată formulată de reclamanta SC A.Ț.A. SA – București în

contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care se

solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 441.297,72 lei (RON), sumă cu care

reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC

G.A.R. – G.A. SA, susținând, în esență, că, în temeiul hotărârii de validare a

tabelului definitiv al creditorilor, în temeiul art. 48 din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, C.S.A.

trebuia să efectueze plăți din Fondul de garantare fără a verifica dosarele de

daună. Reclamanta a arătat și faptul că, din suma de 1.494.481,28 lei (RON) cu

care SC A.Ț.A. SA - București figura în tabelul creditorilor SC G.A.R. – G.A.

SA, C.S.A. a achitat suma de 1.053.183,56 lei (RON), rămânând de achitat suma

de 441.297,72 lei.

Conform dispozițiilor

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004:

„Art. 48. – (1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a

procedurii falimentului, în condițiile prezentei legi, administratorul Fondului

de garantare este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui

fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit

legii.”

Se constată, însă, că

deciziile emise de C.S.A., contestate în prezenta cauză, au fost emise cu

privire la dosare de daună individualizate expres, cu precizarea, pentru

fiecare caz în parte, a circumstanțelor de fapt (dovada plății despăgubirii

cuvenite asiguratului, plata unei despăgubiri mai mari decât suma datorată,

dovada poliței R.C.A.) și de drept (dispozițiile legale aplicabile fiecărui caz

în parte) care au fundamentat soluția de respingere în tot sau în parte a

cererii reclamantei de plată a creanțelor de asigurări.

Conform dispozițiilor

art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor:

„Art. 40. – (1)

Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în

conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate

face plângere la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la

comunicarea deciziei.”

Astfel fiind,

prezenta cauză are ca obiect controlul de legalitate exercitat de instanța de

contencios administrativ în privința fiecărei decizii emise de C.S.A. cu

referire la dosare de daună diferite în cadrul unei proceduri administrative,

în condițiile în care, potrivit art. 13 alin. (1) din Normele privind Fondul de

garantare, aprobat prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005, astfel cum

a fost modificat prin Ordinul nr. 9/2007 al președintelui C.S.A. (forma în

vigoare la data emiterii deciziilor contestate): „În vederea efectuării plății

sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor procedează la verificarea dosarelor de

daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele administratorului

Fondului, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de

asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează să se

plătească despăgubiri, și întocmește listele potențialilor creditori de

asigurări îndreptățiți la plata sumelor cuvenite de la Fond”.

Pentru a se dispune

suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

este necesar să fi fost demonstrat faptul că soluționarea litigiului de

contencios administrativ cu care a fost învestită Curtea de Apel București – secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal depinde de dreptul ce formează

obiectul dosarului nr. 27317/3/2007

.

Înalta Curte reține

că acțiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar

este întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 și

vizează controlul de legalitate al actelor administrative emise de C.S.A. în

cadrul procedurii administrative de verificare a dosarelor de daună și a

creanțelor de asigurări care se plătesc din Fondul de garantare.

În consecință,

controlul exercitat de instanța de contencios administrativ cu privire la

fiecare decizie emisă de C.S.A. aferentă unor creanțe de asigurări individual

determinate din dosare de daună diferite și expres individualizate nu este

dependent, în sensul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de

dreptul dedus judecății instanței comerciale (la momentul pronunțării

încheierii atacate) având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei totale cu

care reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al

debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza la

aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de

Garantare, împotriva încheierii din 21 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.

3532/2/2008.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.