ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
la data de 22 decembrie 2011, reclamanta SC A.Ț.A. SA a chemat în judecată
pârâta C.S.A. - D.F.G., solicitând anularea Deciziei nr. 60621 din 30 noiembrie
2011 emise de C.S.A. - D.F.G. și obligarea paratei de a achita suma de
2.212 lei, reprezentând despăgubire achitata asiguratului casco al reclamantei
în Dosarul de daune nr. 02/121/20333/AAF/F1220.
În
motivarea cererii, reclamanta a arătat că după rămânerea definitiva si
irevocabila a hotărârii prin care Tribunalul București, secția a VII-a falimente,
a consfințit creanța de 1.494.481,28 lei pe care SC A.T.A. SA o avea fata de
debitoarea SC G.A.R.G.A. SA s-a formulat cerere de despăgubire la parata prin
care s-a solicitat suma de 1.559.200,27 lei, solicitare respinsă prin decizia
atacată.
S-a
arătat că s-a nesocotit puterea de titlu executoriu a hotărârii judecătorești
de validare si publicare a tabelului definitiv si consolidat al creanțelor
fiind încălcate și prevederile art. 18 din Normele privind D.F.G. aprobate prin
ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115 din 20 iunie 2005 potrivit cărora actele
și/sau după caz masurile adoptate in cadrul procedurii de faliment, înainte de
intrarea in vigoare a Legii nr. 503/2004, ramau legal Îndeplinite si sunt
câștigate cauzei.
S-a
precizat că in speța nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004
privind obligația de completare a dosarului, întrucât acest text de lege a fost
prevăzut expres pentru creditorii aflați intr-una dintre situațiile
reglementate de art. 24 și 25.
De
asemenea, s-a arătat că parata nu are nici un drept de reverificare a
documentației din dosarul de dauna atâta timp cat creanțele au fost verificate
prealabil înscrierii pe tabelul definitiv si consolidat de creanțe
Prin
întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința
nr. 3827 din data de 6 iuie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de
reclamanta SC A.Ț.A. SA în contradictoriu cu pârâta C.S.A. - D.F.G., ca
neîntemeiată.
Curtea de
apel a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, raportat la
dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, din interpretarea
gramaticală și logică a textului rezultând obligația pârâtei de a plăti sumele
solicitate de reclamantă, independent de orice verificare, ci dreptul de a
plăti aceste despăgubiri, potrivit legii.
De
asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Ordinul C.S.A.
nr. 3104/2005 (în vigoare la data formulării cererii de despăgubiri),
aplicabile în cadrul procedurilor de faliment declanșate și aflate în
desfășurare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004,
„administratorul Fondului verifică, prin departamentul specializat prevăzut la art.
9 alin. (1), dosarele de daună și înscrisurile/documentațiile aferente
acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări ale căror creanțe
certe, lichide și exigibile sunt acceptate la plată din disponibilitățile
Fondului.”, nefiind exceptate de la verificare creanțele trecute pe Tabloul
definitiv al creditorilor (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs, în termen, motivat, reclamanta SC A.Ț.A. SA pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs
invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 503/2004
în ceea ce privește soluția de respingere pronunțată de prima instanță.
Recurenta arată că în
mod nelegal s-a respins acțiunea formulată de recurentă având ca obiect Decizia
nr. 60621 din 30 noiembrie 2011, act nelegal prin care autoritatea pârâtă a
respins nejustificat cererea de despăgubiri formulate de recurentă în calitatea
sa de creditor al
SC G.A.R.G.A. SA solicitate aflată în faliment.
Recurenta
arată că, în calitate de creditor a solicitat în baza art. 72 din Legea nr. 503/2004
autorității pârâte plata sumei de 1.494.481,28 lei, reprezentând suma stabilită
prin Tabelul definitiv al creditorilor, trecut în autoritate de lucru judecat,
prin încheierea din data de 19 octombrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 26/2003
de Tribunalul București.
Se arată că în mod
greșit a fost respinsă cererea de despăgubire motivat de lipsa unor documente
justificative din dosarele de daună, în condițiile în care intimata nu mai avea
dreptul de a verifica dosarele de daună deoarece creanțele au fost verificate
în cadrul procedurii de faliment.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că prima instanță prin
soluția pronunțată a încetat dispozițiile Legii nr. 503/2004 și și-a întemeiat
hotărârea pe un text de lege care nu mai era în vigoare la data emiterii
deciziei contestate deoarece Ordinul C.S.A. nr. 3104/2004 a fost abrogat de
Ordinul nr. 3115/2005, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (2) din acest
ultim ordin, în sensul că actele adoptate în cadrul procedurii de faliment
înaintate de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite
și sunt câștigate cauzei conform prevederilor Legii nr. 64/195 republicat.
În consecință la data
intrării în vigoare a legii speciale privind falimentul societăților de
asigurare era aprobat și publicat Tabelul definitiv consolidat al creanțelor în
care recurenta figura cu întreaga creanță solicitată, singura procedură de
urmat fiind cea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 503/2004.
Se arată că
dispozițiilor art. 21 și 22 din Ordinul C.S.A. nr. 3115/2005 nu sunt aplicabile
situației recurente, deoarece D.F.G. nu mai poate face verificări suplimentare
în cazul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, consfințit
prin încheierea judecătorului sindic din data de 19 octombrie 2004, iar
dispozițiile art. 22 din Ordinul nr. 3115/2004 nu sunt aplicabile deoarece în
cauză titlul executoriu invocat de reclamantă îl reprezintă încheierea din 19
octombrie 2004, iar intimata nu era în situația de a cere completarea dosarului
de daună depus, acesta fiind complet, iar recurenta nefiind în situația
prevăzută de art. 26 din Legea nr. 503/2004, autoritatea pârâtă neavând un
drept de reverificare a documentației din dosarul de daună atât timp cât
creanțele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii pe tabelul
definitiv și consolidat de creanțe.
Se solicită admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel
cum a fost formulată.
La dosar
intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Analizând recursul
declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru
următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Soluția de respingere
a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a Legii nr. 503/2004
și a Normelor privind D.F.G. aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.
Decizia
administrativă contestată nr. 6061 din 30 noiembrie 2011 prin care s-a respins
cererea de despăgubiri solicitată de reclamantă în mod corect a fost menținută
ca legal emisă, în cauză fiind corect aplicate de autoritatea pârâtă
dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004, respectiv solicitarea de
completare a dosarului de daună cu documente suplimentare privind creanța
invocată de recurentă în calitate de creditor și de asigurat în același timp.
Curtea nu va reține
aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind greșita aplicare a
dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 503/2004. Acestea au fost aplicate corect,
autoritatea intimată apreciind că dosarul de daună este incomplet în sensul că
nu există actul din care să rezulte suma achitată de reclamantă asiguratului
său pentru dosarul de daună înregistrat la autoritatea pârâtă.
În cauză autoritatea
a verificat corect dosarul de daună depus, conform art. 13 din Ordinul nr. 3115/2005
în condițiile în care a apreciat corect ca fiind insuficient în condițiile în
care la dosarul cererii de daune nu există un titlu executoriu reprezentat de o
hotărâre judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor.
Titlul invocat de
recurentă, respectiv Tabelul definitiv al creditorilor nu reprezintă un titlu
executoriu pentru recurenta-reclamantă, care nu și-a probat calitatea de
creditor la
SC G.A.R.G.A. SA printr-o hotărâre judecătorească de închidere a
procedurii de faliment.
Mai mult,
fapt necontestat, prin Decizia civilă nr. 2072 din 14 decembrie 2011 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, acțiunea
reclamantei-recurente având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de
1.544.461.585 lei a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că există o
procedură administrativă specială reglementată de Legea nr. 503/2004 în
cazurile în care se solicită efectuarea de plăți din disponibilitățile Fondului
de garantare.
Fondul de garantare
are drept scop protejarea creditorilor de asigurări, pentru ca aceștia sa
beneficieze de plata cu celeritate a despăgubirilor cuvenite, protecția fiind
una flexibila si mult mai rapida decât cea oferita de lege, daca aceștia se
înscriu la masa credală a societății falite.
Urmând procedura
legii speciale, recurenta trebuia să-și dovedească pretențiile si sa depună
acte in completare, pentru a putea fi despăgubită din disponibilitățile
fondului.
Art. 18 din Norme,
pe care Recurenta își
întemeiază pretențiile, este desprins din context. Dispozițiile art. 18 alin.
(2) coroborate cu art. 21 alin. (1) cap. IV (Dispoziții speciale privind
utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurii de faliment
declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004) din Normele
privind D.F.G. aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005 prevăd
în mod imperativ ca D.F.G. verifica dosarele de dauna și înscrisurile/documentațiile
aferente.
Mai mult art. 22 alin.
(1) din Norme stipulează ca, inclusiv titlul executoriu care constata creanțe
de asigurări, obținut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 si
nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de
executare silita se transmite administratorului Fondului, în vederea
verificării lui si. după caz, a valorificării acestuia.
Totodată, art. 18 din
Norme stipulează, în teza sa finala, ca plata creanțelor se efectuează cu
respectarea Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor.
Prin urmare, procedura
de efectuare a plaților din disponibilitățile D.F.G. este una speciala,
derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementata în Legea nr. 503/2004 (art.
23 și urm.) și în Normele privind D.F.G. (cap. III și cap. IV).
Potrivit
dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Norme "În vederea efectuării plații
sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din
cadrul C.S.A. procedează la verificarea dosarelor de dauna și a creanțelor
de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, ținând
seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare
specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează sa se plătească
despăgubiri (...)".
Din cele menționate,
rezulta in mod clar ca procedura de efectuare a plaților din Fondul de
garantare este una stabilita în mod imperativ de lege,
prevăzuta sub
sancțiunea anularii oricărui act care contravine Legii nr. 503/2004 (art. 18
alin. (2), teza a II-a din Norma).
Potrivit art. 21 alin.
(1) și art. 22 din Norme, administratorul Fondului verifica dosarele de
dauna si înscrisurile/documentațiile aferente acestora, inclusiv titlurile
executorii care sunt transmise Fondului în vederea valorificării acestora, legea
nefăcând vreo distincție cu privire la modalitatea in care se face aceasta
verificare.
Trimiterea la art. 22
alin. (2) din Norme este eronata, în condițiile în care textul reglementează
situația titlului executoriu care constată creanțe de asigurări neînregistrate
în cadrul procedurii de faliment al societății de asigurare, acest text nefiind
aplicabil în prezenta pricina. In aceasta cauza este vorba, dimpotrivă, despre
o creanța care a fost înscrisă la masa credală a societății debitoare si nu de
un titlu executoriu pronunțat într-un dosar separat în contradictoriu cu
societatea debitoare, dar care nu a fost înregistrat la masa credală.
În mod corect au fost
aplicate și interpretate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004
autoritatea pârâtă având dreptul, dar și obligația de a solicita completarea
documentației depuse de recurentă, indiferent dacă este vorba de o creanță judecătorească
sau de o creanță înscrisă sau nu la masa credală în condițiile în care
recurenta nu a uzat de procedura executării silite împotriva debitorului său ci
a solicitat indirect obligarea autorității la plata sumei solicitate în
calitate de creditor. Iar acest fapt presupune ca sumele să fie plătite din
disponibilitățile fondului și dosarul de daună inclusiv creanța invocată să fie
verificate conform art. 26 din Legea nr. 503/2004 și conform art. 13 din
Ordinul nr. 3115/2005.
Această verificare
s-a realizat și în lipsa completării dosarului cu documentele solicitate în mod
corect a fost emisă Decizia nr. 60621/2011 menționată legal prin soluția de
respingere a acțiunii, pronunțate de instanța de fond.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de
instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC A.Ț.A. SA împotriva sentinței nr. 3827 din 6 iunie 2012 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 martie 2014.