ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 decembrie 2011, reclamanta SC A.Ț.A. SA a chemat în judecată pârâta C.S.A. - D.F.G., solicitând anularea Deciziei nr. 60621 din 30 noiembrie 2011 emise de C.S.A. - D.F.G. și obligarea paratei de a achita suma de 2.212 lei, reprezentând despăgubire achitata asiguratului casco al reclamantei în Dosarul de daune nr. 02/121/20333/AAF/F1220. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că după rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii prin care Tribunalul București, secția a VII-a falimente, a consfințit creanța de 1.494.481,28 lei pe care SC A.T.A.

SA o avea fata de debitoarea SC G.A.R.G.A. SA s-a formulat cerere de despăgubire la parata prin care s-a solicitat suma de 1.559.200,27 lei, solicitare respinsă prin decizia atacată. S-a arătat că s-a nesocotit puterea de titlu executoriu a hotărârii judecătorești de validare si publicare a tabelului definitiv si consolidat al creanțelor fiind încălcate și prevederile art. 18 din Normele privind D.F.G. aprobate prin ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115 din 20 iunie 2005 potrivit cărora actele și/sau după caz masurile adoptate in cadrul procedurii de faliment, înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 503/2004, ramau legal Îndeplinite si sunt câștigate cauzei.

S-a precizat că in speța nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004 privind obligația de completare a dosarului, întrucât acest text de lege a fost prevăzut expres pentru creditorii aflați intr-una dintre situațiile reglementate de art. 24 și 25. De asemenea, s-a arătat că parata nu are nici un drept de reverificare a documentației din dosarul de dauna atâta timp cat creanțele au fost verificate prealabil înscrierii pe tabelul definitiv si consolidat de creanțe Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 3827 din data de 6 iuie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.Ț.A.

SA în contradictoriu cu pârâta C.S.A. - D.F.G., ca neîntemeiată. Curtea de apel a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, raportat la dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, din interpretarea gramaticală și logică a textului rezultând obligația pârâtei de a plăti sumele solicitate de reclamantă, independent de orice verificare, ci dreptul de a plăti aceste despăgubiri, potrivit legii. De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Ordinul C.S.A.

nr. 3104/2005 (în vigoare la data formulării cererii de despăgubiri), aplicabile în cadrul procedurilor de faliment declanșate și aflate în desfășurare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, „administratorul Fondului verifică, prin departamentul specializat prevăzut la art. 9 alin. (1), dosarele de daună și înscrisurile/documentațiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile sunt acceptate la plată din disponibilitățile Fondului.”, nefiind exceptate de la verificare creanțele trecute pe Tabloul definitiv al creditorilor (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, motivat, reclamanta SC A.Ț.A.

SA pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 503/2004 în ceea ce privește soluția de respingere pronunțată de prima instanță. Recurenta arată că în mod nelegal s-a respins acțiunea formulată de recurentă având ca obiect Decizia nr. 60621 din 30 noiembrie 2011, act nelegal prin care autoritatea pârâtă a respins nejustificat cererea de despăgubiri formulate de recurentă în calitatea sa de creditor al SC G.A.R.G.A. SA solicitate aflată în faliment. Recurenta arată că, în calitate de creditor a solicitat în baza art. 72 din Legea nr. 503/2004 autorității pârâte plata sumei de 1.494.481,28 lei, reprezentând suma stabilită prin Tabelul definitiv al creditorilor, trecut în autoritate de lucru judecat, prin încheierea din data de 19 octombrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 26/2003 de Tribunalul București.

Se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de despăgubire motivat de lipsa unor documente justificative din dosarele de daună, în condițiile în care intimata nu mai avea dreptul de a verifica dosarele de daună deoarece creanțele au fost verificate în cadrul procedurii de faliment. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că prima instanță prin soluția pronunțată a încetat dispozițiile Legii nr. 503/2004 și și-a întemeiat hotărârea pe un text de lege care nu mai era în vigoare la data emiterii deciziei contestate deoarece Ordinul C.S.A. nr. 3104/2004 a fost abrogat de Ordinul nr. 3115/2005, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (2) din acest ultim ordin, în sensul că actele adoptate în cadrul procedurii de faliment înaintate de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite și sunt câștigate cauzei conform prevederilor Legii nr. 64/195 republicat.

În consecință la data intrării în vigoare a legii speciale privind falimentul societăților de asigurare era aprobat și publicat Tabelul definitiv consolidat al creanțelor în care recurenta figura cu întreaga creanță solicitată, singura procedură de urmat fiind cea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 503/2004. Se arată că dispozițiilor art. 21 și 22 din Ordinul C.S.A. nr. 3115/2005 nu sunt aplicabile situației recurente, deoarece D.F.G.

nu mai poate face verificări suplimentare în cazul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, consfințit prin încheierea judecătorului sindic din data de 19 octombrie 2004, iar dispozițiile art. 22 din Ordinul nr. 3115/2004 nu sunt aplicabile deoarece în cauză titlul executoriu invocat de reclamantă îl reprezintă încheierea din 19 octombrie 2004, iar intimata nu era în situația de a cere completarea dosarului de daună depus, acesta fiind complet, iar recurenta nefiind în situația prevăzută de art. 26 din Legea nr. 503/2004, autoritatea pârâtă neavând un drept de reverificare a documentației din dosarul de daună atât timp cât creanțele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii pe tabelul definitiv și consolidat de creanțe.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Soluția de respingere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a Legii nr. 503/2004 și a Normelor privind D.F.G. aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

Decizia administrativă contestată nr. 6061 din 30 noiembrie 2011 prin care s-a respins cererea de despăgubiri solicitată de reclamantă în mod corect a fost menținută ca legal emisă, în cauză fiind corect aplicate de autoritatea pârâtă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004, respectiv solicitarea de completare a dosarului de daună cu documente suplimentare privind creanța invocată de recurentă în calitate de creditor și de asigurat în același timp. Curtea nu va reține aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 503/2004. Acestea au fost aplicate corect, autoritatea intimată apreciind că dosarul de daună este incomplet în sensul că nu există actul din care să rezulte suma achitată de reclamantă asiguratului său pentru dosarul de daună înregistrat la autoritatea pârâtă.

În cauză autoritatea a verificat corect dosarul de daună depus, conform art. 13 din Ordinul nr. 3115/2005 în condițiile în care a apreciat corect ca fiind insuficient în condițiile în care la dosarul cererii de daune nu există un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor. Titlul invocat de recurentă, respectiv Tabelul definitiv al creditorilor nu reprezintă un titlu executoriu pentru recurenta-reclamantă, care nu și-a probat calitatea de creditor la SC G.A.R.G.A. SA printr-o hotărâre judecătorească de închidere a procedurii de faliment.

Mai mult, fapt necontestat, prin Decizia civilă nr. 2072 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, acțiunea reclamantei-recurente având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 1.544.461.585 lei a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că există o procedură administrativă specială reglementată de Legea nr. 503/2004 în cazurile în care se solicită efectuarea de plăți din disponibilitățile Fondului de garantare. Fondul de garantare are drept scop protejarea creditorilor de asigurări, pentru ca aceștia sa beneficieze de plata cu celeritate a despăgubirilor cuvenite, protecția fiind una flexibila si mult mai rapida decât cea oferita de lege, daca aceștia se înscriu la masa credală a societății falite.

Urmând procedura legii speciale, recurenta trebuia să-și dovedească pretențiile si sa depună acte in completare, pentru a putea fi despăgubită din disponibilitățile fondului. Art. 18 din Norme, pe care Recurenta își întemeiază pretențiile, este desprins din context. Dispozițiile art. 18 alin. (2) coroborate cu art. 21 alin. (1) cap. IV (Dispoziții speciale privind utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurii de faliment declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004) din Normele privind D.F.G. aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005 prevăd în mod imperativ ca D.F.G. verifica dosarele de dauna și înscrisurile/documentațiile aferente.

Mai mult art. 22 alin. (1) din Norme stipulează ca, inclusiv titlul executoriu care constata creanțe de asigurări, obținut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 si nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silita se transmite administratorului Fondului, în vederea verificării lui si. după caz, a valorificării acestuia. Totodată, art. 18 din Norme stipulează, în teza sa finala, ca plata creanțelor se efectuează cu respectarea Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor. Prin urmare, procedura de efectuare a plaților din disponibilitățile D.F.G. este una speciala, derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementata în Legea nr. 503/2004 (art. 23 și urm.) și în Normele privind D.F.G.

(cap. III și cap. IV). Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Norme "În vederea efectuării plații sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul C.S.A. procedează la verificarea dosarelor de dauna și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează sa se plătească despăgubiri (...)". Din cele menționate, rezulta in mod clar ca procedura de efectuare a plaților din Fondul de garantare este una stabilita în mod imperativ de lege, prevăzuta sub sancțiunea anularii oricărui act care contravine Legii nr. 503/2004 (art. 18 alin. (2), teza a II-a din Norma).

Potrivit art. 21 alin. (1) și art. 22 din Norme, administratorul Fondului verifica dosarele de dauna si înscrisurile/documentațiile aferente acestora, inclusiv titlurile executorii care sunt transmise Fondului în vederea valorificării acestora, legea nefăcând vreo distincție cu privire la modalitatea in care se face aceasta verificare. Trimiterea la art. 22 alin. (2) din Norme este eronata, în condițiile în care textul reglementează situația titlului executoriu care constată creanțe de asigurări neînregistrate în cadrul procedurii de faliment al societății de asigurare, acest text nefiind aplicabil în prezenta pricina. In aceasta cauza este vorba, dimpotrivă, despre o creanța care a fost înscrisă la masa credală a societății debitoare si nu de un titlu executoriu pronunțat într-un dosar separat în contradictoriu cu societatea debitoare, dar care nu a fost înregistrat la masa credală.

În mod corect au fost aplicate și interpretate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004 autoritatea pârâtă având dreptul, dar și obligația de a solicita completarea documentației depuse de recurentă, indiferent dacă este vorba de o creanță judecătorească sau de o creanță înscrisă sau nu la masa credală în condițiile în care recurenta nu a uzat de procedura executării silite împotriva debitorului său ci a solicitat indirect obligarea autorității la plata sumei solicitate în calitate de creditor. Iar acest fapt presupune ca sumele să fie plătite din disponibilitățile fondului și dosarul de daună inclusiv creanța invocată să fie verificate conform art. 26 din Legea nr. 503/2004 și conform art. 13 din Ordinul nr. 3115/2005.

Această verificare s-a realizat și în lipsa completării dosarului cu documentele solicitate în mod corect a fost emisă Decizia nr. 60621/2011 menționată legal prin soluția de respingere a acțiunii, pronunțate de instanța de fond. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.Ț.A. SA împotriva sentinței nr. 3827 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.