ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.03.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2014

HOTĂRÂRE
25.03.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 22 decembrie 2011, reclamanta SC A.Ț.A. SA a chemat în judecată

pârâta C.S.A. - D.F.G., solicitând anularea Deciziei nr. 60621 din 30 noiembrie

2011 emise de C.S.A. - D.F.G. și obligarea paratei de a achita suma de

2.212 lei, reprezentând despăgubire achitata asiguratului casco al reclamantei

în Dosarul de daune nr. 02/121/20333/AAF/F1220.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că după rămânerea definitiva si

irevocabila a hotărârii prin care Tribunalul București, secția a VII-a falimente,

a consfințit creanța de 1.494.481,28 lei pe care SC A.T.A. SA o avea fata de

debitoarea SC G.A.R.G.A. SA s-a formulat cerere de despăgubire la parata prin

care s-a solicitat suma de 1.559.200,27 lei, solicitare respinsă prin decizia

atacată.

S-a

arătat că s-a nesocotit puterea de titlu executoriu a hotărârii judecătorești

de validare si publicare a tabelului definitiv si consolidat al creanțelor

fiind încălcate și prevederile art. 18 din Normele privind D.F.G. aprobate prin

ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115 din 20 iunie 2005 potrivit cărora actele

și/sau după caz masurile adoptate in cadrul procedurii de faliment, înainte de

intrarea in vigoare a Legii nr. 503/2004, ramau legal Îndeplinite si sunt

câștigate cauzei.

S-a

precizat că in speța nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004

privind obligația de completare a dosarului, întrucât acest text de lege a fost

prevăzut expres pentru creditorii aflați intr-una dintre situațiile

reglementate de art. 24 și 25.

De

asemenea, s-a arătat că parata nu are nici un drept de reverificare a

documentației din dosarul de dauna atâta timp cat creanțele au fost verificate

prealabil înscrierii pe tabelul definitiv si consolidat de creanțe

Prin

întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința

nr. 3827 din data de 6 iuie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC A.Ț.A. SA în contradictoriu cu pârâta C.S.A. - D.F.G., ca

neîntemeiată.

Curtea de

apel a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, raportat la

dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, din interpretarea

gramaticală și logică a textului rezultând obligația pârâtei de a plăti sumele

solicitate de reclamantă, independent de orice verificare, ci dreptul de a

plăti aceste despăgubiri, potrivit legii.

De

asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Ordinul C.S.A.

nr. 3104/2005 (în vigoare la data formulării cererii de despăgubiri),

aplicabile în cadrul procedurilor de faliment declanșate și aflate în

desfășurare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004,

„administratorul Fondului verifică, prin departamentul specializat prevăzut la art.

9 alin. (1), dosarele de daună și înscrisurile/documentațiile aferente

acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări ale căror creanțe

certe, lichide și exigibile sunt acceptate la plată din disponibilitățile

Fondului.”, nefiind exceptate de la verificare creanțele trecute pe Tabloul

definitiv al creditorilor (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen, motivat, reclamanta SC A.Ț.A. SA pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 503/2004

în ceea ce privește soluția de respingere pronunțată de prima instanță.

Recurenta arată că în

mod nelegal s-a respins acțiunea formulată de recurentă având ca obiect Decizia

nr. 60621 din 30 noiembrie 2011, act nelegal prin care autoritatea pârâtă a

respins nejustificat cererea de despăgubiri formulate de recurentă în calitatea

sa de creditor al

SC G.A.R.G.A. SA solicitate aflată în faliment.

Recurenta

arată că, în calitate de creditor a solicitat în baza art. 72 din Legea nr. 503/2004

autorității pârâte plata sumei de 1.494.481,28 lei, reprezentând suma stabilită

prin Tabelul definitiv al creditorilor, trecut în autoritate de lucru judecat,

prin încheierea din data de 19 octombrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 26/2003

de Tribunalul București.

Se arată că în mod

greșit a fost respinsă cererea de despăgubire motivat de lipsa unor documente

justificative din dosarele de daună, în condițiile în care intimata nu mai avea

dreptul de a verifica dosarele de daună deoarece creanțele au fost verificate

în cadrul procedurii de faliment.

În raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că prima instanță prin

soluția pronunțată a încetat dispozițiile Legii nr. 503/2004 și și-a întemeiat

hotărârea pe un text de lege care nu mai era în vigoare la data emiterii

deciziei contestate deoarece Ordinul C.S.A. nr. 3104/2004 a fost abrogat de

Ordinul nr. 3115/2005, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (2) din acest

ultim ordin, în sensul că actele adoptate în cadrul procedurii de faliment

înaintate de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite

și sunt câștigate cauzei conform prevederilor Legii nr. 64/195 republicat.

În consecință la data

intrării în vigoare a legii speciale privind falimentul societăților de

asigurare era aprobat și publicat Tabelul definitiv consolidat al creanțelor în

care recurenta figura cu întreaga creanță solicitată, singura procedură de

urmat fiind cea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 503/2004.

Se arată că

dispozițiilor art. 21 și 22 din Ordinul C.S.A. nr. 3115/2005 nu sunt aplicabile

situației recurente, deoarece D.F.G. nu mai poate face verificări suplimentare

în cazul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, consfințit

prin încheierea judecătorului sindic din data de 19 octombrie 2004, iar

dispozițiile art. 22 din Ordinul nr. 3115/2004 nu sunt aplicabile deoarece în

cauză titlul executoriu invocat de reclamantă îl reprezintă încheierea din 19

octombrie 2004, iar intimata nu era în situația de a cere completarea dosarului

de daună depus, acesta fiind complet, iar recurenta nefiind în situația

prevăzută de art. 26 din Legea nr. 503/2004, autoritatea pârâtă neavând un

drept de reverificare a documentației din dosarul de daună atât timp cât

creanțele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii pe tabelul

definitiv și consolidat de creanțe.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel

cum a fost formulată.

La dosar

intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru

următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Soluția de respingere

a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a Legii nr. 503/2004

și a Normelor privind D.F.G. aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

Decizia

administrativă contestată nr. 6061 din 30 noiembrie 2011 prin care s-a respins

cererea de despăgubiri solicitată de reclamantă în mod corect a fost menținută

ca legal emisă, în cauză fiind corect aplicate de autoritatea pârâtă

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004, respectiv solicitarea de

completare a dosarului de daună cu documente suplimentare privind creanța

invocată de recurentă în calitate de creditor și de asigurat în același timp.

Curtea nu va reține

aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind greșita aplicare a

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 503/2004. Acestea au fost aplicate corect,

autoritatea intimată apreciind că dosarul de daună este incomplet în sensul că

nu există actul din care să rezulte suma achitată de reclamantă asiguratului

său pentru dosarul de daună înregistrat la autoritatea pârâtă.

În cauză autoritatea

a verificat corect dosarul de daună depus, conform art. 13 din Ordinul nr. 3115/2005

în condițiile în care a apreciat corect ca fiind insuficient în condițiile în

care la dosarul cererii de daune nu există un titlu executoriu reprezentat de o

hotărâre judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor.

Titlul invocat de

recurentă, respectiv Tabelul definitiv al creditorilor nu reprezintă un titlu

executoriu pentru recurenta-reclamantă, care nu și-a probat calitatea de

creditor la

SC G.A.R.G.A. SA printr-o hotărâre judecătorească de închidere a

procedurii de faliment.

Mai mult,

fapt necontestat, prin Decizia civilă nr. 2072 din 14 decembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, acțiunea

reclamantei-recurente având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de

1.544.461.585 lei a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că există o

procedură administrativă specială reglementată de Legea nr. 503/2004 în

cazurile în care se solicită efectuarea de plăți din disponibilitățile Fondului

de garantare.

Fondul de garantare

are drept scop protejarea creditorilor de asigurări, pentru ca aceștia sa

beneficieze de plata cu celeritate a despăgubirilor cuvenite, protecția fiind

una flexibila si mult mai rapida decât cea oferita de lege, daca aceștia se

înscriu la masa credală a societății falite.

Urmând procedura

legii speciale, recurenta trebuia să-și dovedească pretențiile si sa depună

acte in completare, pentru a putea fi despăgubită din disponibilitățile

fondului.

Art. 18 din Norme,

pe care Recurenta își

întemeiază pretențiile, este desprins din context. Dispozițiile art. 18 alin.

(2) coroborate cu art. 21 alin. (1) cap. IV (Dispoziții speciale privind

utilizarea disponibilităților Fondului în cadrul procedurii de faliment

declanșate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004) din Normele

privind D.F.G. aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005 prevăd

în mod imperativ ca D.F.G. verifica dosarele de dauna și înscrisurile/documentațiile

aferente.

Mai mult art. 22 alin.

(1) din Norme stipulează ca, inclusiv titlul executoriu care constata creanțe

de asigurări, obținut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 si

nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de

executare silita se transmite administratorului Fondului, în vederea

verificării lui si. după caz, a valorificării acestuia.

Totodată, art. 18 din

Norme stipulează, în teza sa finala, ca plata creanțelor se efectuează cu

respectarea Legii nr. 503/2004, sub sancțiunea anulării lor.

Prin urmare, procedura

de efectuare a plaților din disponibilitățile D.F.G. este una speciala,

derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementata în Legea nr. 503/2004 (art.

23 și urm.) și în Normele privind D.F.G. (cap. III și cap. IV).

Potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Norme "În vederea efectuării plații

sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din

cadrul C.S.A. procedează la verificarea dosarelor de dauna și a creanțelor

de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, ținând

seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare

specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează sa se plătească

despăgubiri (...)".

Din cele menționate,

rezulta in mod clar ca procedura de efectuare a plaților din Fondul de

garantare este una stabilita în mod imperativ de lege,

prevăzuta sub

sancțiunea anularii oricărui act care contravine Legii nr. 503/2004 (art. 18

alin. (2), teza a II-a din Norma).

Potrivit art. 21 alin.

(1) și art. 22 din Norme, administratorul Fondului verifica dosarele de

dauna si înscrisurile/documentațiile aferente acestora, inclusiv titlurile

executorii care sunt transmise Fondului în vederea valorificării acestora, legea

nefăcând vreo distincție cu privire la modalitatea in care se face aceasta

verificare.

Trimiterea la art. 22

alin. (2) din Norme este eronata, în condițiile în care textul reglementează

situația titlului executoriu care constată creanțe de asigurări neînregistrate

în cadrul procedurii de faliment al societății de asigurare, acest text nefiind

aplicabil în prezenta pricina. In aceasta cauza este vorba, dimpotrivă, despre

o creanța care a fost înscrisă la masa credală a societății debitoare si nu de

un titlu executoriu pronunțat într-un dosar separat în contradictoriu cu

societatea debitoare, dar care nu a fost înregistrat la masa credală.

În mod corect au fost

aplicate și interpretate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 503/2004

autoritatea pârâtă având dreptul, dar și obligația de a solicita completarea

documentației depuse de recurentă, indiferent dacă este vorba de o creanță judecătorească

sau de o creanță înscrisă sau nu la masa credală în condițiile în care

recurenta nu a uzat de procedura executării silite împotriva debitorului său ci

a solicitat indirect obligarea autorității la plata sumei solicitate în

calitate de creditor. Iar acest fapt presupune ca sumele să fie plătite din

disponibilitățile fondului și dosarul de daună inclusiv creanța invocată să fie

verificate conform art. 26 din Legea nr. 503/2004 și conform art. 13 din

Ordinul nr. 3115/2005.

Această verificare

s-a realizat și în lipsa completării dosarului cu documentele solicitate în mod

corect a fost emisă Decizia nr. 60621/2011 menționată legal prin soluția de

respingere a acțiunii, pronunțate de instanța de fond.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

Respinge recursul

declarat de SC A.Ț.A. SA împotriva sentinței nr. 3827 din 6 iunie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrat
ÎCCJ 2004-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2014
zia nr. 60434 din 3 noiembrie 2008 și Decizia nr. 60435 din 3 noiembrie 2008, vizează, în esență, faptul că pârâta recurentă nu are niciun drept de reverificare a documentației din dosarul de daună atâta timp cât creanțele au fost verificat
ÎCCJ 2014-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2014
respingerii a fost împrejurarea că sumele solicitate cu titlu de despăgubire, din disponibilitățile Fondului de Garantare au fost deja achitate; 3 decizii de respingere întrucât vinovăția pentru producerea accidentului aparținea ambilor con
ÎCCJ 2014-11-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4525/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6610 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată d
ÎCCJ 2014-11-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4525/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6610 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată d
Sursă