ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4525/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6610 din 20 noiembrie 2013,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor - Fondul de Garantare, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele aspecte:

Reclamanta C.M. a solicitat

conform cererii înregistrate acordarea de despăgubiri din disponibilitatea fondului

de garantare în sumă de 17.330 RON, iar Comisia de Supraveghere a Asigurărilor -

Fondul de Garantare, prin decizia nr. 60681 din 21 mai 2012 a respins în parte cererea

formulată de C.M., pentru suma de 17.330 RON și a admis plata despăgubirilor din

disponibilitățile Fondului de Garantare în valoare de 10.708 RON.

Din analiza actelor de

la dosar a rezultat că reclamanta a solicitat despăgubiri ca urmare a producerii

accidentului rutier din data de 21 august 2009 soldat cu avarierea autoturismului

cu număr de înmatriculare AB XXX, pentru care exista o poliță de asigurare facultativă

încheiată de societatea de asigurări D.A. Asigurări Generale SA la data de 23

iulie 2009.

Prin sentința comercială

nr. 5176 din 21 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială,

sentință definitivă și irevocabilă, față de societatea de asigurare s-a deschis

procedura de faliment, creditorii de asigurări ai acestei societăți de asigurare

urmând a fi îndestulați din despăgubirile Fondului de Garantare, în cadrul unei

proceduri necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 503/2004 și a Normelor

privind Fondul de Garantare.

De asemenea, s-a constatat

că întrucât reclamanta a fost despăgubită la data de 17 ianuarie 2012 cu suma de

10.708 RON reprezentând contravaloare reparații autoturism asigurat, plată efectuată

cu ordinul de plată din anul 2012, pentru restul sumei urmează ca reclamanta să

se adreseze lichidatorului cu o declarație de creanță în vederea înscrierii în tabloul

creditorilor.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs C.M.

În cererea de recurs nu

este indicat temeiul juridic pentru care se cere modificarea sentinței atacate,

fiind reiterate argumentele care au fost prezentate și în cererea de chemare în

judecată; astfel, recurenta-reclamantă susține că societatea de asigurare era obligată

să o despăgubească pentru întregul prejudiciu suportat, respectiv atât costul reparațiilor,

cât și dobânda de la data facturării lor și până la data restituirii sumei. În plus,

consideră recurenta că trebuie achitată lipsa de folosință a mașinii în sumă de

3.000 RON, precum și cheltuielile de judecată ce au fost dovedite în dosar.

Se mai arată că instanța

a preluat poziția exprimată de pârâtă, fără să motiveze de ce nu trebuie ca toate

cheltuielile să fie achitate de pârâtă, în condițiile în care recurenta-reclamantă

a respectat întocmai contractul de asigurare.

Prin întâmpinare, Autoritatea

de Supraveghere Financiară prin Fondul de Garantare a Asigurărilor (care s-a substituit

în toate drepturile și obligațiile decurgând din litigiile în care Comisia de Supraveghere

a Asigurărilor conform art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea

și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară) a apreciat că instanța de

fond în mod corect a reținut că singura sumă care reprezintă o creanță din asigurări

este cea de 10.708 RON (contravaloarea reparațiilor autoturismului asigurat), sumă

achitată cu OP din 17 ianuarie 2012, în raport de dispozițiile art. 3 pct. i) din

Legea nr. 503/2004 și de art. 14 din Normele privind Fondul de Garantare aprobat

prin Ordinul Președintelui CSA. Suma respinsă la plată nu reprezintă o creanță de

asigurări, temeiul solicitării acestei sume fiind reprezentat de un fapt ilicit

cauzată de prejudicii, ceea ce atrage răspunderea civilă delictuală, izvor distinct

de obligații.

Referitor la sumele solicitate

cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea litigiilor în care

calitate procesuală a avut SC D.A. Asigurări Generale SA, intimata precizează că

aceste sume nu pot fi acordate de această instituție în lipsa unui temei legal.

De altfel, prin sentința civilă pronunțată în Dosarul nr. 1816/191/2010 al Judecătoriei

Blaj instanța a respins acțiunea formulată de C.M. împotriva Fondului de garantare,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Examinând cauza prin prisma

obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat, precum

și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul

este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Obiectul acțiunii formulate

de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

- Fondul de Garantare a vizat constatarea nulității parțiale a deciziei nr.

60681 din 21 mai 2012 cu consecința desființării în parte a acesteia și admiterea

cererii de despăgubiri așa cum a fost formulată, respectiv pentru suma totală de

17.330 RON.

Prin decizia contestată,

autoritatea pârâtă a respins în parte cererea formulată de C.M. pentru suma de 17.330

RON și a admis plata despăgubirilor din disponibilitățile Fondului de Garantare

în valoare de 10.708 RON, reținându-se că aceasta din urmă este singura sumă care

reprezintă o creanță de asigurări (contravaloare reparații autoturism asigurat);

suma admisă la plată a fost și achitată reclamantei, conform ordinului de plată

din anul 2012.

Instanța de control judiciar

constată că analiza și soluția pronunțate de prima instanță sunt corecte și legale,

în considerentele sentinței recurate fiind arătate argumentele de fapt și de drept

pentru care s-a conchis că acțiunea reclamantei este neîntemeiată. Totodată observă

că prin cererea de recurs nu sunt formulate veritabile critici cu privire la soluția

Curții de apel, fiind reluate, sintetic, susținerile făcute în fața instanței de

fond.

S-a reținut că solicitarea

de despăgubiri este urmarea producerii accidentului rutier din data de 21 august

2009, soldat cu avarierea autoturismului cu număr de înmatriculare AB-XXX pentru

care exista o poliță de asigurare facultativă încheiată de societatea de asigurări

D.A. Asigurări Generale SA la data de 23 iulie 2009.

De asemenea, s-a reținut

că prin sentința comercială nr. 5176 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București,

secția a VII-a comercială (definitivă și irevocabilă) față de societatea de asigurări

menționată s-a deschis procedura de faliment, creditorii de asigurări ai acesteia

urmând a fi îndestulați din despăgubirile Fondului de Garantare, în cadrul unei

proceduri necontencioase reglementată de Legea nr. 503/2004 și de Normele pentru

Fondul de Garantare.

Fapt necontestat, reclamanta

a fost despăgubită cu suma de 10.708 RON reprezentând contravaloare reparații autoturism,

în baza calculului reparației (16 septembrie 2009) depusă la dosar, plata fiind

efectuată cu OP din anul 2012.

În mod corect, judecătorul

fondului a reținut că singura sumă care reprezintă o creanță din asigurare este

cea reprezentată de contravaloarea reparației autoturismului asigurat, sumă deja

achitată, urmând ca pentru restul sumei solicitate reclamanta să se adreseze lichidatorului

cu o declarație de creanță în vederea înscrierii în tabloul creditorilor. În acest

context, decizia emisă de autoritatea pârâtă a fost menținută ca legală și temeinică

în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea

financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări,

coroborate cu art. 15 alin. (2) din Normele privind Fondul de Garantare.

Suma respinsă la plată

reprezintă cheltuieli ocazionate de recurenta-reclamantă pentru închirierea unui

autoturism pe perioada efectuării reparațiilor la autoturismul avariat în data de

21 august 2009, onorariu de avocat pentru conciliere, pentru instanța de judecată,

taxa judiciară de timbru. Motivul pentru care aceasta nu a fost acordată din disponibilitățile

Fondului este acela că această sumă nu reprezintă o creanță de asigurări.

În același timp, solicitarea

recurentei-reclamante de a-i fi puse la dispoziție sumele solicitate cu titlu de

cheltuieli de judecată ocazionate de procesele purtate cu SC D.A. Asigurări Generale

SA nu poate fi primită deoarece acest tip de creanță nu își are izvorul în contractul

de asigurare și nici într-o hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu

cu intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Având în vedere că nu

există motive de reformare a sentinței recurate și văzând dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M. împotriva sentinței civile nr. 6610 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2014.