ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4416/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2009 și precizată la data de 21 octombrie 2009, reclamanta SC A.T.A. SA a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 60475 din 24 februarie 2009 emisă de pârâtă și să o oblige pe aceasta să îi plătească despăgubiri în cuantum de 2.566,75 RON, în calitate de administrator al Fondului de Garantare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Prin decizia contestată, pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a respins la plată suma de 2.566,75 RON plătită de SC A.T.A.

SA cu titlu de despăgubire asiguratului său CASCO, în dosarul de daună nr. X. În motivarea deciziei s-a reținut că SC A.T.A. SA nu a depus la dosarul de daună acordul asiguratului RCA sau al vinovatului de producerea accidentului pentru ca plata să se realizeze pe cale amiabilă și nici nu a depus o hotărâre judecătorească prin care asigurătorul RCA să fie obligat la plata despăgubirii. Reclamanta susține că refuzul pârâtei este neîntemeiat față de dispozițiile art. 48 din Legea nr. 503/2004, conform cărora pârâta este îndreptățită să efectueze plăți din Fondul de Garantare ca urmare a faptului că, în speță, a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de deschidere a procedurii falimentului împotriva societății de asigurare C. SA.

Mai susține reclamanta că pârâta în mod neîntemeiat a refuzat plata despăgubirii, invocând lipsa acordului asiguratului RCA, în condițiile în care, la data emiterii deciziei contestate, potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 136/1995, astfel cum au fost modificate, nu mai este necesar acordul asiguratului RCA pentru plata despăgubirii pe cale amiabilă. A mai susținut reclamanta că, și în ipoteza în care nu ar opera modificarea adusă dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 136/1995, în condițiile în care creanța SC A.T.A.

SA nu a putut fi recuperată pe cale amiabilă de la SC C. SA, când această societate a fost declarată în faliment, nu se mai poate pune în discuție aspectul pur formal al acordului asiguratului RCA, atât timp cât s-a făcut dovada îndeplinirii elementelor răspunderii civile delictuale și ale prevederilor art. 49 din Legea nr. 135/1996, iar pârâta îndeplinește, potrivit art. 60 din Legea nr. 136/1995, rolul de garant al plății indemnizațiilor rezultate din contractele de asigurări.

Totodată, reclamanta susține că, și în ipoteza în care s-ar impune obținerea acordului asiguratului RCA pentru plata despăgubirii, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 45 din Legea nr. 136/1995, conform cărora „despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49, pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească”, astfel că, odată deschisă calea acțiunii în justiție, nu mai prezintă relevanță dacă există sau nu acordul asiguratului RCA, deoarece despăgubirea urmează a fi stabilită prin hotărâre judecătorească.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 603 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, următoarele: Prin sentința comercială nr. 198 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, la data de 03 februarie 2005, în Dosarul nr. 986/2004, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, deschiderea procedurii de reorganizare judiciară împotriva debitoarei SC C. SA, urmând ca, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, să fie aplicate dispozițiile acestei legi.

În raport cu dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, reclamanta a solicitat pârâtei acordarea din disponibilitățile Fondului de Garantare, pentru un număr de 68 de dosare de daună, a unei despăgubiri în cuantum de 557.376,14 RON în numele debitoarei SC C. SA, societate aflată în insolvență, printre dosarele respective aflându-se și dosarul de daună nr. X în care suma solicitată de reclamantă este de 2.566,75 RON. Astfel, în urma analizării cererii și a dosarului de daună sus-menționat s-a constatat că, la data de 26 noiembrie 2002, în urma accidentului de circulație produs în localitatea Arad, a fost avariat autovehiculul asigurat facultativ la SC A.T.A.

SA, conform poliței CASCO încheiată la data de 08 aprilie 2002. Vinovat de producerea accidentului s-a făcut conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare asigurat pentru răspundere civilă obligatorie la SC C. SA, aflată în insolvență, conform tichetului din data de 28 decembrie 2001. În raport cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la data producerii accidentului, instanța a reținut că despăgubirile se stabilesc, fie pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească. Astfel, a reținut Curtea de apel că legea permite stabilirea despăgubirilor pe baza tranzacției (convenției părților), iar semnarea acestei înțelegeri reprezintă o formalitate necesară pentru ca asigurătorul să poată achita indemnizația.

A mai reținut Curtea de apel că decizia contestată este legală și în raport cu dispozițiile art. 39 din Norma privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, aprobată prin Ordinul nr. 8/2001 al P reședintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, și ale art. 13 alin. (1) din Normele privind Fondul de Garantare, aprobate prin Ordinul nr. 3116/2005 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 603 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A.T.A.

SA, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă critică sentința pronunțată de Curtea de apel, în esență, sub următoarele aspecte: La data emiterii deciziei nr. 60475 din 24 februarie 2009 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, art. 43 din Legea nr. 136/1995 nu mai prevedea acordul asiguratului RCA pentru plata despăgubirii pe cale amiabilă. Chiar în ipoteza în care erau în vigoare dispozițiile referitoare la existența acordului asiguratului RCA, pârâta, în temeiul art. 60 din Legea nr. 136/1995, trebuia să-și îndeplinească obligația de plată având în vedere că SC C. SA a fost declarată în faliment, iar SC A.T.A.

SA este înscrisă pe tabelul creditorilor. Susține recurenta-reclamantă că instanța de fond nu a dat eficiență nici dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 cu privire la rolul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de garant al Fondului de Garantare, și nici dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 cu privire la obligația Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de a efectua plăți pentru sumele cuvenite creditorilor de asigurări. Curtea de apel în mod greșit a dat eficiență numai dispozițiilor care prevedeau acordul formal al asiguratului sau vinovatului de producerea accidentului, dispoziții care însă nu mai erau în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Recurenta-reclamantă mai susține că, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr. 198 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, în Dosarul nr. 986/2004, prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului cu privire la SC C. SA, pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor era îndreptățită să facă plăți în dosarele de daună ale societății respective, conform art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004. În aceste condiții, recurenta-reclamantă susține că, în prezența unei hotărâri judecătorești prin care s-a validat tabelul definitiv al creditorilor, acordul asiguratului nu se mai justifică, în acest sens fiind și dispozițiile legale care prevăd că, în lipsa acestui acord, despăgubirea se stabilește în baza unei hotărâri judecătorești.

4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: În fapt, prin adresa din 07 aprilie 2006, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 503/2004 și ale Normei privind Fondul de Garantare, aprobate prin ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3116/2005, recurenta-reclamantă a solicitat pârâtei plata din Fondul de Garantare a unor despăgubiri în valoare totală de 557.376,14 RON pentru acoperirea a 68 de creanțe de asigurări provenite din 68 de dosare de daună, printre care și cel care formează obiectul prezentei cauze, deschise în baza unor polițe de asigurare facultativă CASCO, pentru care SC A.T.A.

SA a efectuat plata indemnizațiilor de asigurare. În motivarea cererii adresate intimatei-pârâte, recurenta-reclamantă a susținut că întrucât a fost stabilită starea de insolvabilitate cu privire la SC C. SA societate la care cei vinovați de producerea evenimentelor aveau poliție de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, îi este conferit dreptul de a recupera sumele respective, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995. Totodată, recurenta-reclamantă a precizat faptul că este înscrisă la poziția nr. 1 în lista creditorilor publicată de administratorul Fondului de Garantare, debitoare fiind SC C. SA.

Prin decizia contestată, intimata-pârâtă a respins cererea recurentei-reclamante pentru suma de 2.566,75 RON, cu motivarea că, în raport cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, petenta nu a depus documentul din care rezultă că există acordul asiguratului sau al persoanei vinovate de producerea accidentului cu privire la plata despăgubirilor de către asigurător și nici hotărârea judecătorească prin care asigurătorul să fie obligat la plata despăgubirii.

În raport cu situația de fapt reliefată, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă s-a adresat intimatei-pârâte în considerarea dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, potrivit cărora: Art. 48 alin. „(1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile prezentei legi, administratorul Fondului de Garantare este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii.” Or, în cauză, este necontestat faptul că recurenta-reclamantă SC A.T.A.

SA a plătit asiguratului său (în temeiul poliție CASCO din 08 aprilie 2002) indemnizația de asigurare ca urmare a producerii riscului asigurat (accidentul din 26 noiembrie 2002), astfel că, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, are dreptul de a recupera suma respectivă de la SC C. SA, emitentul poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidentul de vehicule. Conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare în luna aprilie 2006 când a fost formulată cererea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor: „Art.

22 - În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 alin. (2) și (3)”.

Conform art. 54 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate: „ Art. 54 - Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.” Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate: „Art.

43 - Despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.” Curtea va reține în motivarea soluției pe care o va pronunța că legalitatea deciziei nr. 60475 din 24 februarie 2009 emisă de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se analizează în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii sale, conform principiului tempus regit actum. Astfel, în speță, atâta timp cât recurenta-reclamantă SC A.T.A.

SA a învestit pe intimata-pârâtă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu o cerere de efectuare a unei plăți din Fondul de Garantare, ca urmare a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului SC C. SA, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 48 din Legea nr. 503/2004 și cele ale art. 54 cu referire la art. 43 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data emiterii deciziei, iar nicidecum dispozițiile în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Pe cale de consecință, Curtea reține că, atâta intimata-pârâtă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cât și instanța de fond în mod greșit au considerat că plata despăgubirii în sumă de 2.566,75 RON în dosarul de daună nr. X este condiționată, conform dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data de 26 noiembrie 2002, de existența acordului dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător, potrivit contractului de asigurare ori, în lipsa acestui acord, de obținerea unei hotărâri judecătorești. În speță, cererea recurentei-reclamante SC A.T.A.

SA București este legală și întemeiată față de dispozițiile art. 48 din Legea nr. 503/2004, conform cărora intimata-pârâtă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor era „în drept” să efectueze din disponibilitățile Fondului de Garantare plata sumei de 2.566,75 RON, cuvenită reclamantei în calitate de creditor al SC C. SA, față de care a fost pronunțată hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de deschidere a procedurii falimentului, deoarece existența acordului susmenționat nu reprezintă o condiție de care să depindă efectuarea și legalitatea plății despăgubirii. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., recursul va fi admis și va fi modificată sentința atacată în sensul anulării deciziei nr. 60475 din 24 februarie 2009 emisă de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și obligării acesteia la plata sumei de 2.566,75 RON cu titlu de despăgubiri către reclamanta SC A.T.A. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.T.A. SA București împotriva sentinței civile nr. 603 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond admite acțiunea astfel cum a fost precizată. Anulează decizia nr. 60475 din 24 februarie 2009 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Obligă pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la plata sumei de 2.566,75 RON cu titlu de despăgubiri către reclamanta SC A.T.A. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.