ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2008 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.Ț.A. SA – București a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, formulând, în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, plângere împotriva deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor – Departamentul Fond de Garantare din 15 ianuarie 2008 și din 16 ianuarie 2008, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziilor respective.

În esență, reclamanta arată că, prin hotărâre definitivă și revocabilă pronunțată de Tribunalul București – secția a VII-a falimente, a fost consfințită creanța de 1.494.481,28 lei pe care SC A.Ț.A. SA – București o avea față de debitoarea G.A. Ulterior, în baza art. 48 din Legea nr. 503/2004, reclamanta s-a adresat pârâtei cu cerere în despăgubire, prin care a solicitat plata sumei de 1.494.481,28 lei. Pârâta a admis însă doar în parte creanțele SC A.Ț.A. SA – București față de G.A. Astfel fiind, reclamanta susține că, prin actele contestate, pârâta a nesocotit hotărârea de validare a tabelului definitiv al creditorilor din dosarul de faliment, în condițiile în care a fost parte în dosarul respectiv și nu a formulat nicio contestație, precum și prevederile art. 18 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A.

nr. 3115/2005. Totodată, reclamanta susține că, potrivit art. 48 din Legea nr. 503/2004, pârâta trebuia să facă plății în baza hotărârii judecătorești de validare a tabelului definitiv al creditorilor. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, ale art. 48 din Legea nr. 503/2004 și ale art. 18 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005. 2. Derularea procedurii în fața primei instanțe și încheierea de suspendare a judecării cauzei La termenul de judecată din 4 noiembrie 2008, reclamanta a depus certificat de grefă care atestă faptul că a fost soluționat apelul declarat de SC A.Ț.A. SA – București în dosarul nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București – secția a V-a comercială și, față de această împrejurare, a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului respectiv. Prin încheierea din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București – secția a V-a comercială de care atârnă soluționarea dosarului nr. 654/2/2008. 3. Recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în temeiul art. 244 1 C. proc.

civ. Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că încheierea pronunțată de Curtea de apel este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Arată recurenta că reclamanta, pe de o parte, a solicitat în cadrul dosarului aflat pe rolul judecătorului sindic obligarea C.S.A. la plata diferenței dintre suma cu care era înscrisă la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA și suma acordată în urma verificării condițiilor de plată din disponibilitățile Fondului de garantare pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de altă parte, a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 503/2004 pentru aceeași sumă, formulând plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor emise de C.S.A.

de respingere a dosarelor de daună pentru neîndeplinirea condițiilor de efectuare a plății. Astfel, recurenta susține că nu există o legătură de cauzalitate între cele două dosare, deoarece prezentul litigiu privește o procedură specială în contencios administrativ, iar celălalt dosar privește derularea procedurii „generală” a falimentului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu controlul de legalitate al deciziilor emise de C.S.A.

și menționate în acțiune, prin care au fost respinse total sau parțial cererile formulate de reclamantă privind plata creanțelor de asigurări din dosare de daună, ca urmare stării de insolvabilitate a societății de asigurare SC G.A.R. – G.A. SA. Prin cererea formulată în fața instanței de fond la termenul de judecată din 4 noiembrie 2011, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă și revocabilă a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București – secția a V-a comercială, având ca obiect apelul declarat de SC A.Ț.A. SA – București în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare, împotriva sentinței comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a comercială.

Din cuprinsul sentinței comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a comercială în dosarul nr. 27317/3/2007, depusă la filele 117-126 ale dosarului Curții de apel, rezultă că litigiul respectiv are ca obiect cererea precizată formulată de reclamanta SC A.Ț.A. SA – București în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 441.297,72 lei (RON), sumă cu care reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA, susținând, în esență, că, în temeiul hotărârii de validare a tabelului definitiv al creditorilor, în temeiul art. 48 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, C.S.A.

trebuia să efectueze plăți din Fondul de garantare fără a verifica dosarele de daună. Reclamanta a arătat și faptul că, din suma de 1.494.481,28 lei (RON) cu care SC A.Ț.A. SA - București figura în tabelul creditorilor SC G.A.R. – GA SA, C.S.A. a achitat suma de 1.053.183,56 lei (RON), rămânând de achitat suma de 441.297,72 lei. Conform dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004: „Art.

48. – (1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile prezentei legi, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii.” Se constată, însă, că deciziile emise de C.S.A., contestate în prezenta cauză, au fost emise cu privire la dosare de daună individualizate expres, cu precizarea, pentru fiecare caz în parte, a circumstanțelor de fapt (condițiile producerii evenimentului asigurat, existența documentelor de asigurare, existența documentelor doveditoare cu privire la reparațiile efectuate etc.) și de drept (dispozițiile legale aplicabile fiecărui caz în parte) care au fundamentat soluția de respingere în tot sau în parte a cererii reclamantei de plată a creanțelor de asigurări.

Conform dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor: „Art. 40. – (1) Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.” Astfel fiind, prezenta cauză are ca obiect controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în privința fiecărei decizii emise de C.S.A. cu referire la dosare de daună diferite în cadrul unei proceduri administrative, în condițiile în care, potrivit art. 13 alin. (1) din Normele privind Fondul de garantare, aprobat prin Ordinul președintelui C.S.A.

nr. 3115/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 9/2007 al președintelui C.S.A. (forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate): „În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele administratorului Fondului, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează să se plătească despăgubiri, și întocmește listele potențialilor creditori de asigurări îndreptățiți la plata sumelor cuvenite de la Fond”.

Pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar să fi fost demonstrat faptul că soluționarea litigiului de contencios administrativ cu care a fost învestită Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal depinde de dreptul ce formează obiectul dosarului nr. 27317/3/2007 . Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar este întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 și vizează controlul de legalitate al actelor administrative emise de C.S.A. în cadrul procedurii administrative de verificare a dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări care se plătesc din Fondul de garantare.

În consecință, controlul exercitat de instanța de contencios administrativ cu privire la fiecare decizie emisă de C.S.A. aferentă unor creanțe de asigurări individual determinate din dosare de daună diferite și expres individualizate nu este dependent, în sensul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de dreptul dedus judecății instanței comerciale (la momentul pronunțării încheierii atacate) având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei totale cu care reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare, împotriva încheierii din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 654/2/2008. Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.