ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2008 pe

rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC A.Ț.A. SA – București a chemat în judecată pe pârâta Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor, formulând, în temeiul art. 40 alin. (1) din

Legea nr. 32/2000, plângere împotriva deciziilor emise de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor – Departamentul Fond de Garantare din 15 ianuarie

2008 și din 16 ianuarie 2008, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună anularea deciziilor respective.

În

esență, reclamanta arată că, prin hotărâre definitivă și revocabilă pronunțată

de Tribunalul București – secția a VII-a falimente, a fost consfințită creanța

de 1.494.481,28 lei pe care SC A.Ț.A. SA – București o avea față de debitoarea G.A.

Ulterior,

în baza art. 48 din Legea nr. 503/2004, reclamanta s-a adresat pârâtei cu

cerere în despăgubire, prin care a solicitat plata sumei de 1.494.481,28 lei.

Pârâta

a admis însă doar în parte creanțele SC A.Ț.A. SA – București față de G.A.

Astfel

fiind, reclamanta susține că, prin actele contestate, pârâta a nesocotit

hotărârea de validare a tabelului definitiv al creditorilor din dosarul de

faliment, în condițiile în care a fost parte în dosarul respectiv și nu a

formulat nicio contestație, precum și prevederile art. 18 din Normele privind

Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

Totodată,

reclamanta susține că, potrivit art. 48 din Legea nr. 503/2004, pârâta trebuia

să facă plății în baza hotărârii judecătorești de validare a tabelului

definitiv al creditorilor.

În

drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000,

ale art. 48 din Legea nr. 503/2004 și ale art. 18 din Normele privind Fondul de

garantare, aprobate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

procedurii în fața primei instanțe și încheierea de suspendare a judecării cauzei

La

termenul de judecată din 4 noiembrie 2008, reclamanta a depus certificat de

grefă care atestă faptul că a fost soluționat apelul declarat de SC A.Ț.A. SA –

București în dosarul nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București – secția a

V-a comercială și, față de această împrejurare, a formulat cerere de suspendare

a cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului respectiv.

Prin

încheierea din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București – secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei în

temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la pronunțarea unei

hotărâri definitive și irevocabile a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curții de

Apel București – secția a V-a comercială de care atârnă soluționarea dosarului nr.

654/2/2008.

3.

Recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin

Departamentul Fond de Garantare

Împotriva

încheierii pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, în temeiul art. 244

1

C. proc. civ.

Prin

criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că încheierea pronunțată de

Curtea de apel este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Arată

recurenta că reclamanta, pe de o parte, a solicitat în cadrul dosarului aflat

pe rolul judecătorului sindic obligarea C.S.A. la plata diferenței dintre suma

cu care era înscrisă la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în

dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA și suma acordată în urma

verificării condițiilor de plată din disponibilitățile Fondului de garantare

pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de altă parte, a urmat procedura

specială prevăzută de Legea nr. 503/2004 pentru aceeași sumă, formulând

plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor emise de C.S.A. de

respingere a dosarelor de daună pentru neîndeplinirea condițiilor de efectuare

a plății.

Astfel,

recurenta susține că nu există o legătură de cauzalitate între cele două

dosare, deoarece prezentul litigiu privește o procedură specială în contencios

administrativ, iar celălalt dosar privește derularea procedurii „generală” a

falimentului.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că

recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța, în temeiul dispozițiilor art.

40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor, cu controlul de legalitate al deciziilor emise de C.S.A.

și menționate în acțiune, prin care au fost respinse total sau parțial cererile

formulate de reclamantă privind plata creanțelor de asigurări din dosare de

daună, ca urmare stării de insolvabilitate a societății de asigurare SC G.A.R. –

G.A. SA.

Prin cererea

formulată în fața instanței de fond la termenul de judecată din 4 noiembrie

2011, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă și revocabilă a

dosarului nr. 27317/3/2007 al

Curții de Apel București – secția a V-a comercială, având

ca obiect apelul declarat de SC A.Ț.A. SA – București în contradictoriu cu

pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de

Garantare, împotriva sentinței comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007

pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a comercială.

Din cuprinsul

sentinței comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

București – secția a VI-a comercială în dosarul nr. 27317/3/2007, depusă la

filele 117-126 ale dosarului Curții de apel, rezultă că litigiul respectiv are

ca obiect cererea precizată formulată de reclamanta SC A.Ț.A. SA – București în

contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care se

solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 441.297,72 lei (RON), sumă cu care

reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC

G.A.R. – G.A. SA, susținând, în esență, că, în temeiul hotărârii de validare a

tabelului definitiv al creditorilor, în temeiul art. 48 din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, C.S.A.

trebuia să efectueze plăți din Fondul de garantare fără a verifica dosarele de

daună. Reclamanta a arătat și faptul că, din suma de 1.494.481,28 lei (RON) cu

care SC A.Ț.A. SA - București figura în tabelul creditorilor SC G.A.R. – GA SA,

C.S.A. a achitat suma de 1.053.183,56 lei (RON), rămânând de achitat suma de

441.297,72 lei.

Conform dispozițiilor

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004:

„Art. 48. – (1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a

procedurii falimentului, în condițiile prezentei legi, administratorul Fondului

de garantare este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui

fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit

legii.”

Se constată, însă, că

deciziile emise de C.S.A., contestate în prezenta cauză, au fost emise cu

privire la dosare de daună individualizate expres, cu precizarea, pentru

fiecare caz în parte, a circumstanțelor de fapt (condițiile producerii

evenimentului asigurat, existența documentelor de asigurare, existența

documentelor doveditoare cu privire la reparațiile efectuate etc.) și de drept

(dispozițiile legale aplicabile fiecărui caz în parte) care au fundamentat

soluția de respingere în tot sau în parte a cererii reclamantei de plată a

creanțelor de asigurări.

Conform dispozițiilor

art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor:

„Art. 40. – (1)

Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în

conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate

face plângere la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la

comunicarea deciziei.”

Astfel fiind, prezenta

cauză are ca obiect controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ în privința fiecărei decizii emise de C.S.A. cu referire la

dosare de daună diferite în cadrul unei proceduri administrative, în condițiile

în care, potrivit art. 13 alin. (1) din Normele privind Fondul de garantare,

aprobat prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 3115/2005, astfel cum a fost

modificat prin Ordinul nr. 9/2007 al președintelui C.S.A. (forma în vigoare la

data emiterii deciziilor contestate): „În vederea efectuării plății sumelor

cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor procedează la verificarea dosarelor de

daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele administratorului

Fondului, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de

asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează să se

plătească despăgubiri, și întocmește listele potențialilor creditori de

asigurări îndreptățiți la plata sumelor cuvenite de la Fond”.

Pentru a se dispune

suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

este necesar să fi fost demonstrat faptul că soluționarea litigiului de

contencios administrativ cu care a fost învestită Curtea de Apel București – secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal depinde de dreptul ce formează

obiectul dosarului nr. 27317/3/2007

.

Înalta Curte reține

că acțiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar

este întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 și

vizează controlul de legalitate al actelor administrative emise de C.S.A. în

cadrul procedurii administrative de verificare a dosarelor de daună și a

creanțelor de asigurări care se plătesc din Fondul de garantare.

În consecință,

controlul exercitat de instanța de contencios administrativ cu privire la

fiecare decizie emisă de C.S.A. aferentă unor creanțe de asigurări individual

determinate din dosare de daună diferite și expres individualizate nu este

dependent, în sensul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de

dreptul dedus judecății instanței comerciale (la momentul pronunțării

încheierii atacate) având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei totale cu

care reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al

debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA.

soluției adoptate în recurs

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite

cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul

Fond de Garantare, împotriva încheierii din 4 noiembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

în dosarul nr. 654/2/2008.

Casează

încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea

judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.