ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 265 din 11 octombrie 2007, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și-a însușit conținutul notelor nr. 10521/DRUO/2007 și nr. 1529/1/2007 ale Direcției resurse umane și organizare și Direcției legislative, documentare și contencios, precum și punctul de vedere exprimat de Grupul de lucru nr.1 „Legislație”, stabilind că durata mandatelor procurorilor numiți în funcții de conducere, altele decât procurorul general, în perioada octombrie 2003-27 septembrie 2004 la Parchetul Național Anticorupție, în prezent Direcția Națională Anticorupție, este de 4 ani. Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație E.C.

, procuror șef al Secției judiciare penale din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și contestația sa a fost respinsă prin hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie 2008 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. În condițiile prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurenta E.C. a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 12 din 17 ianuarie 2008, solicitând anularea hotărârii și admiterea contestației sale, în sensul de a se constata că durata mandatului său în funcția de conducere de procuror șef al Secției judiciare penale din cadrul Direcției Naționale Anticorupție este de 6 ani. Recurenta a invocat nelegalitatea hotărârii adoptate de intimat, motivând că au fost încălcate dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 43/2002 și decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 pronunțată de Curtea Constituțională, potrivit cărora termenul de 6 ani, pentru care erau numiți procurorii la Parchetul Național Anticorupție, se aplică atât procurorului general, cât și celorlalți procurori numiți într-o altă funcție de conducere la nivel de secție, serviciu sau birou. Hotărârea adoptată de intimat a fost criticată pentru aplicarea dispozițiilor art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992 republicată, care prevedeau că promovarea în funcții de conducere a magistraților se face pe o perioadă de 4 ani și s-a susținut că această reglementare nu era incidentă în cazul recurentei, dat fiind că numirea și promovarea sa au fost întemeiate pe prevederile derogatorii ale legii speciale, respectiv ale O.U.G.

nr. 43/2002. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 privind perioada de 6 ani pentru exercitarea funcției de procuror în cadrul parchetului specializat nu poate fi extinsă și pentru procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul acestuia, întrucât legea specială nu cuprinde o prevedere expresă, iar reglementarea generală din Legea nr. 92/1992 a limitat durata funcției de conducere față de cea a exercitării funcției de execuție. Sesizată în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Recurenta E.C. a fost promovată cu începere de la data de 19 ianuarie 2004 în funcția de conducere de procuror șef al Secției judiciare penale din cadrul Parchetului Național Anticorupție, nivel central, prin Ordinul nr.117/C/16 ianuarie 2004 emis de Ministrul Justiției. Promovarea recurentei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, art. 66 alin. (4) lit. d), art. 69 alin. (2) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească , cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, în redactarea în vigoare la data emiterii ordinului de promovare a recurentei, prevedeau numirea procurorilor Parchetului Național Anticorupție pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor și eliberarea lor din funcție de ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe baza recomandării procurorului general al Parchetului Național Anticorupție. Potrivit alin. (1) din același text de lege, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție era numit pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată a mandatului.

Durata mandatului pentru celelalte funcții de conducere din cadrul Parchetului Național Anticorupție nu a fost prevăzută expres de legislația în vigoare în perioada octombrie 2003-27 septembrie 2004, fiind limitată la 4 ani prin hotărârea nr. 265 din 11 octombrie 2007 a Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Atât în hotărârea nr. 265 din 11 octombrie 2007, cât și în hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie2008 prin care a fost respinsă contestația recurentei, dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost interpretate restrictiv de către intimat, în sensul că sunt aplicabile numai în privința duratei exercitării funcțiilor de execuție și că nu pot fi extinse pentru stabilirea duratei mandatului funcțiilor de conducere din Parchetul Național Anticorupție, altele decât aceea de procuror general.

Intimatul a considerat că în cazul acestor funcții, cum este funcția de conducere deținută de recurentă, se aplică Legea nr. 92/1992, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002, care a prevăzut completarea dispozițiilor sale cu legea generală pentru organizarea judecătorească. Față de norma de trimitere din legea specială, intimatul a aplicat dispozițiile art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevedeau că „promovarea în funcții de conducere a magistraților se face pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii” și a hotărât că durata mandatului procurorilor numiți în funcții de conducere în cadrul Parchetului Național Anticorupție în perioada octombrie 2003-27 septembrie 2004 este de 4 ani.

Hotărârile astfel adoptate de intimat sunt contrare dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 care, în forma inițială, au reglementat în mod unitar numirea procurorilor la Parchetul Național Anticorupție, atât în funcții de execuție, cât și în funcții de conducere, cu excepția funcției de procuror general. Spre deosebire de art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, care viza exclusiv numirea procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, alin. (2) al aceluiași text de lege a reglementat o singură procedură de numire a celorlalți procurori, indiferent dacă îndeplineau o funcție de execuție sau una din funcțiile de conducere de procuror general adjunct, de procuror șef secție, de procuror șef serviciu, prevăzute în art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din același act normativ.

Nu se poate reține existența unui temei legal pentru aplicarea neunitară a acestei reglementări, în sensul că sunt incidente numai condițiile procedurale de numire în funcții de conducere și de execuție și că nu produc aceleași efecte juridice prevederile referitoare la durata mandatului pentru care s-a dispus numirea. Dispozițiile art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care limitau la 4 ani durata funcțiilor de conducere ale magistraților nu pot constitui un asemenea temei legal, întrucât nu au fundamentat din punct de vedere juridic ordinul de promovare a recurentei în funcția de conducere de procuror șef al Secției judiciare penale din cadrul Parchetului Național Anticorupție.

Din conținutul Ordinului nr. 117/ c din 16 ianuarie 2004 privind promovarea recurentei rezultă că au fost avute în vedere dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 66 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevedeau condiții minime de vechime pentru procurorii șefi de secție și procurorii de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. În consecință, intimatul a înlăturat neîntemeiat aplicarea prevederilor legale în baza cărora a fost promovată recurenta, aplicând alte dispoziții legale, care nu au stat la baza emiterii ordinului de promovare și care nu se aplică de drept cu privire la durata mandatului unei funcții de conducere ocupate în baza unei legi speciale.

Astfel, intimatul a apreciat fără temei legal că nu se aplică prevederile art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 privind durata de 6 ani a mandatului recurentei și că sunt incidente dispozițiile art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind durata de 4 ani a funcțiilor de conducere pentru magistrați, deși această ultimă reglementare nu a constituit temeiul juridic al promovării recurentei, nefiind indicată în cuprinsul Ordinului nr. 117/C din 16 ianuarie 2004. Aplicarea acestei reglementări din legea generală nu este justificată nici de norma de trimitere cuprinsă în art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002 și care se referă numai la acele ipoteze juridice pentru care ordonanța de urgență nu a prevăzut altfel.

În cauză, se constată că nu este îndeplinită această condiție pentru aplicarea legii generale, întrucât statutul profesional al recurentei a fost reglementat prin legea specială și anume prin dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, atât în privința procedurii de numire, cât și în ceea ce privește durata mandatului funcției de conducere ocupate. Interpretarea dată de intimat dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 este de asemenea în contradicție cu decizia nr. 375/2005, în care Curtea Constituțională a constatat că principiul inamovibilității judecătorilor, consacrat prin art. 125 alin. (1) din Constituție, se aplică atât în privința duratei funcției de judecător, cât și la durata mandatului funcției de conducere îndeplinite de acesta, care nu poate fi nici micșorată și nici prelungită fără consimțământul judecătorului.

În cuprinsul aceleiași decizii, s-a precizat că „legiuitorul este liber să redimensioneze, printr-o lege nouă, durata mandatelor funcțiilor de conducere în alt fel decât legea în vigoare, dar numai pentru viitor, nu și pentru mandatele în curs, altfel ar însemna să nesocotească regula neretroactivității legii, care este normă de nivel constituțional, prevăzută în art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală”. Stabilitatea raporturilor juridice impune de altfel ca funcția de conducere în care recurenta a fost legal numită prin Ordinul nr. 117/C din 16 ianuarie 2004 să fie supusă regimului juridic prevăzut de legislația în vigoare la data numirii sale și anume, dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 43/2002, care prevedeau o durată a mandatului de 6 ani. În acest sens, se are în vedere și jurisprudența instanței comunităților europene, care în mod constant a reținut posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui statut anterior modificării dispozițiilor statutare (hotărârea Curții din 19 martie 1975 Gillet /Comisia 28/74). Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, și va anula hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul admiterii contestației formulate de recurentă împotriva hotărârii nr. 265 din 11 octombrie 2007 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și se va constata că durata mandatului recurentei în funcția de conducere în care a fost numită prin Ordinul nr. 117/C din 16 ianuarie 2004 al Ministrului Justiției este de 6 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.E. împotriva Hotărârii nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează Hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul că, admite contestația formulată de recurentă împotriva hotărârii nr. 265 din 11 octombrie 2007 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Constată că durata mandatului recurentei în funcția de conducere în care a fost numită prin Ordinul nr. 117/C din 16 ianuarie 2004 al Ministerului Justiției este de 6 ani. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.