ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3735/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

octombrie 2006 reclamanta SC S. SA Drobeta - Turnu Severin a chemat în judecată

B.E.I.R. E. SA, solicitând obligarea acesteia să-i plătească despăgubiri pentru

întârzierea executării dispozitivului sentinței nr. 318/2005 a Curții de Apel Craiova,

despăgubiri în valoare de 8118,36 lei la data introducerii acțiunii și care

urmează a se calcula în continuare până la executarea sentinței.

În motivarea acțiunii arată că sentința

nr. 319/2005 a Curții de Apel Craiova, lămurită prin sentința nr. 486/2005,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2334/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție , trebuia să fie executată de pârâtă în termen de maximum 30 de zile

de la data când a rămas irevocabilă, dar aceasta, cu toate stăruințele depuse

de reclamantă, nu a înțeles să se conformeze dispozitivului sentinței.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 42 din 9 februarie 2007 a

respins acțiunea, reținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24

și art. 25 din Legea nr. 554/2004 .

Reține și că nu este vorba de executarea

cu întârziere a sentinței, deoarece Comitetul Interministerial           de

Garanții și Credite de Comerț Exterior, la 23 de zile de la rămânerea irevocabilă

a sentinței, a decis punerea în executare a acesteia și achitarea sumei,

solicitând fondurile necesare de la Ministerul Finanțelor Publice, iar

întârzierea de cca două luni până la adoptarea bugetului de stat nu este

imputabilă acestui comitet și nici pârâtei.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

sentinței, la 15 februarie 2007, pe care l-a motivat la 18 iunie 2007.

Susține că soluția de respingere a

acțiunii în despăgubiri este fundamentată de către instanța de fond pe o lacună

a legii, lacună care în realitate nu există, deoarece a chemat în judecată B.E.I.R.

E. SA, nu C.I.G.C.C.E.

Menționează că obligația pârâtei este o

obligație de a da, respectiv de a plăti suma aprobată prin hotărârea

C.I.G.C.C.E., iar a acesteia de a face, și cu toate că cele două obligații sunt

distincte și independente, totuși crearea lor a fost statuată prin același act

normativ, pentru stimularea producției de export.

Consideră că instanța de fond trebuia să

analizeze existența sau inexistența culpei pârâtei, nu a unei părți nechemate

în judecată și neintrodusă nici ulterior în cauza de față, pentru care a

apreciat că nu este în culpă, contabilitatea pârâtei realizându-se distinct pe

operațiuni desfășurate în numele și în contul statului și pe operațiuni în nume

și cont propriu, iar obligația de acordare a bonificației face parte dintre

operațiunile desfășurate în numele și în contul statului.

Arată că pârâta, în calitate de debitoare

a unei obligații de a da încă din anul 2005, obligație suspendată prin

declararea recursului, trebuia să solicite Ministerului Finanțelor, ca din

sumele prevăzute în fondul creat, să plătească obligația în termenul legal.

Pârâta-intimată a depus întâmpinare, prin

care invocă nulitatea recursului pentru nedepunerea motivelor de recurs în termen

de 5 zile de la pronunțarea sentinței, conform prevederilor art. 25 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, iar în cazul în care s-a solicitat comunicarea

sentinței termenul de 5 zile începe să curgă de la această dată.

Susținerea intimatei că recursul este nul

pentru că nu a fost motivat în termen legal, nu poate fi reținută.

Chiar dacă în forma anterioară

modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007 art. 25 alin. (3) prevedea

că „Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs în

termen de 5 zile de la pronunțare”, trebuie ținut cont că cererea de recurs s-a

depus în interiorul acestui termen, dar nu se putea și motiva recursul înainte

de a se cunoaște motivarea sentinței.

Necunoscându-se data la care recurenta a

luat cunoștință de conținutul sentinței motivate, pot fi avute în vedere, prin

asimilare, și dispozițiile art. 310 C. proc. civ. care prezumă că recursul este

depus în termen într-o astfel de situație.

De altfel și legiuitorul, prin Legea nr. 261/2007

a modificat dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în sensul că

termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea sentinței, situație în care

și motivarea recursului trebuie făcută în interiorul acestui termen.

Referitor la motivele de recurs invocate

de recurentă, se vor reține următoarele:

Prin sentința nr. 319 din 7 iulie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2334 din 20 iulie

2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, sentință al cărui dispozitiv a fost lămurit prin

sentința nr. 486 din 17 noiembrie 2005 a aceleiași curți de apel, s-a dispus

obligarea B.I.E.R. E. SA și a C.I.G.C.C.E. să emită o nouă hotărâre prin care

să acorde recurentei-reclamante bonificația la dobândă pentru întreaga perioadă

a contractului, așa cum a fost prelungit prin actele adiționale, respectiv

pentru suma de 19.338.705.000 lei.

Așa cum a reținut și instanța de fond, la

23 zile de la pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, C.I.G.C.C.E.

a decis punerea în executare a sentinței nr. 319/2005 a Curții de Apel Craiova

și achitarea sumei după primirea fondurilor necesare de la Ministerul

Finanțelor Publice, făcând demersuri în acest sens la ministerul respectiv.

Intimata din prezenta cauză avea

calitatea de mandatar al statului și în această calitate se impunea ca întâi să

primească suma datorată de la bugetul de stat și apoi să o achite recurentei.

Cum numai după rectificarea bugetară

realizată printr-o ordonanță de urgență a guvernului s-a putut aloca această

sumă, s-a întârziat efectuarea plății cu cca două luni, astfel că intimata a

fost în imposibilitate de a se încadra în termenul de 30 de zile prevăzut de

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, nu se constată culpa intimatei

în neexecutarea în termen legal a hotărârii pentru a se putea dispune obligarea

ei la plata sumei pretinsă prin acțiunea de față.

Cum s-a menționat mai sus, s-au făcut în

termen util diligențele necesare în vederea obținerii sumei stabilită prin

sentința nr. 315/2005 a Curții de Apel Craiova, iar întârzierea în acordarea

sumei respective nu s-a produs din vina intimatei.

Pentru considerentele arătate mai sus,

urmează să se respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 299 și art. 312 C.

proc. civ. și art. 10 alin. (2), raportat la art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S. SA

Drobeta - Turnu Severin împotriva sentinței nr. 42 din 9 februarie 2006 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

octombrie 2007