ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5265/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5265/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Judecătoriei sect. 4 București la data de 8 aprilie 2002,
reclamantul G.G. a
solicitat, în contradictoriu cu Primăria sect. 4 București să se constate că a
dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului situat în
București, sector 4.
În motivarea
cererii sale, reclamantul a arătat că a intrat în posesia imobilului mai sus
menționat în anul 1970, iar în 1972 a încheiat cu numita S.D. un înscris sub
semnătură privată intitulat „chitanță", urmând ca, ulterior, să încheie
contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, care nu a mai fost
posibilă, din cauza decesului proprietarului.
La data
de 29 aprilie 2002, S.M., D.B. și
G.V. au
formulat cerere de intervenție în interes propriu,
menționând că sunt
moștenitorii defuncților S.I. și S.D., potrivit certificatelor de moștenitor
autentificate din data de 21 octombrie 1997 de biroul Notarului Public R.D.O.,
precizându-se și că imobilul nu face parte din domeniul public.
Prin
întâmpinarea formulată, Primăria Mun. București a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 95 alin.
(2) din Legea nr. 215/2001, bunurile aflate în proprietatea statului sunt
administrate de Consiliile locale pe baza Hotărârii Consiliului General al Mun.
București, iar în cauză nu există o astfel de hotărâre.
Prin
Sentința nr. 6329 din data de 23 septembrie 2002, pronunțată de Judecătoria
sector 4 București,
a
fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei sect. 4
București, a fost disjunsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu
această pârâtă și s-a dispus respingerea cererii de
chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără
calitate
procesuală pasivă, constatându-se că pârâta nu are în administrare imobilul în
litigiu, iar intervenienții au calitatea de moștenitori ai defunctei S.D.
Prin
Sentința nr. 2757 pronunțată la data de 17 mai 2004, Judecătoria sector 4
București
a respins
cererea de intervenție formulată de reclamantele-pârâte S.M., D.B. și
G.V., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți S.
G.,
G.G. și cu pârâtul Mun. București prin primarul general, precum și cererile
reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți.
Prin
Decizia nr,971 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, la data
de 20 decembrie 2005,
s-a
dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de pârâții-reclamanți
împotriva sentinței mai sus menționate, reținându-se că posesia exercitată de
pârâții-reclamanți asupra terenului în litigiu nu a avut caracter util un
interval de timp suficient pentru a determina dobândirea dreptului de
proprietate ca efect al prescripției achizitive.
Prin Decizia nr.
2094 din data de 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă,
s-a dispus
admiterea recursului declarat de recurenții-pârâți, a fost modificată, în
parte, decizia atacată, în sensul admiterii apelului formulat de
apelanții-pârâți și schimbată, în parte, sentința, stabilindu-se că dreptul de
proprietate asupra terenului în litigiu s-a dobândit de S.G. și G.G., prin
uzucapiune. Totodată, s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria
sect. 4 București în vederea soluționării cererii
reconvenționale
cu privire la ieșirea din indiviziune asupra terenului,
iar intimatele-reclamante au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată,
în cuantum de 687 lei.
Prin Sentința
nr. 2054 pronunțată de Judecătoria sect. 4 București la data de 3 aprilie 2007,
instanța a luat act de
învoiala părților cu privire la modul de împărțire a terenului care face
obiectul litigiului, astfel după cum aceasta a fost consemnată în tranzacția
încheiată la data de 3 aprilie 2007.
Prin Decizia
nr. 408/ R din data de 9 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, a fost respinsă
contestația în anulare formulată de contestatoarea P.V.
împotriva Deciziei nr. 2094 din data de 21 noiembrie 2006 a aceleiași
instanțe,
cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de
1000 lei către intimați.
Împotriva
Deciziei nr. 2094 din data de 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă,
a
formulat contestație în anulare P.V., considerând că această hotărâre a fost
dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și, din această cauză, în
mod greșit a stabilit instanța că S.G. și G.G. au dobândit, prin uzucapiune,
dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp din, sect. 4
București.
Contestatoarea a arătat că a achiziționat imobilul în discuție de
la intimatele S.M., D.B. și G.V. prin
încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1625 din 6
iulie 2004 de Biroul Notarial „E.", vânzătoarele dobândind, la rândul lor,
dreptul de proprietate în urma emiterii dispoziției nr. 2505 din 17 februarie 2004
de primarul general, în baza Legii nr. 10/2001.
La data
încheierii înscrisului mai sus menționat, situația
juridică a imobilului era certă, vânzătoarele făcând dovada deplină a
dreptului
de proprietate pe are îl aveau asupra terenului.
în
cuprinsul contestației formulate, se mai arată că, în privința imobilului
asupra căreia contestatoarea a susținut că a dobândit dreptul de proprietate,
s-a arătat că au fost emise două decizii contradictorii și anume Decizia nr. 2094
din 21 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, respectiv
dispoziția nr. 2505 din 17 februarie 2004 emisă de primarul general a Mun.
București, în baza Legii nr. 10/2001.
Contestatoarea
a susținut că, la data pronunțări hotărârii mai
sus menționate, deținea în proprietate imobilului supus litigiului, de
aproximativ doi ani și că, în mod greșit această instanță nu a dispus
introducerea
sa în proces, deși dreptul său de proprietate a fost supus formelor de
publicitate prevăzute de lege.
Deliberând cu
prioritate asupra excepției necompetenței
materiale
invocată de instanță, din oficiu, în condițiile dispozițiilor
art. 137 C.
proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În lipsa
indicării temeiului de drept al cererii formulate în prezenta cauză, precum și
a faptului că în cuprinsul său s-a menționat faptul că împotriva deciziei
vizate nu mai poate fi exercitată niciuna dintre căile de atac prevăzute de
lege, instanța, dând eficiență dispozițiilor art. 84 C. proc. civ. a procedat
la calificarea acesteia drept contestație în anulare.
Față de
aceste considerente, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, contestația
în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 2094 din data de 21
noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția ă a lV-a civilă.
În raport de această situație și având în vedere faptul că norma de
competență aplicabilă în cauză, pentru determinarea soluționării
acesteia, este de ordine publică,
instanța va avea în vedere dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care
stabilesc, în mod imperativ, introducerea contestației în anulare la instanța a
cărei hotărâre se atacă.
Având în
vedere textul legal mai sus menționat, precum și faptul că, în speță, instanța
care a pronunțat hotărârea atacată cu
contestație
în anulare este Curtea de Apel București, competența de
soluționare a contestației în anulare revine
acestei instanțe și potrivit
dispozițiilor art. 3 pct. 4 C.proc. civ.
Prin
urmare, având în vedere cele expuse mai sus și văzând și prevederile art. 158 alin.
(3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei,
instanței competente, pentru motivele arătate în precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Declină
competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea
P.V. împotriva Deciziei nr. 2094 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
14 noiembrie 2013.