ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3463/2013

Asupra cauzei civile de

față constată următoarele:

Prin decizia nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 9107/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de S.N. împotriva deciziei

nr. 7948 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. 8020/1/2011.

La data de 16

februarie 2012, contestatorul S.N. a formulat cerere de completare a dispozitivului

deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9107/1/2011 de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul de a menționa că nu s-au

solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru soluționarea cererii

a fost fixat termen la 28 martie 2011, când instanța, constatând lipsa părților,

prin încheiere, a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a stat în nelucrare

până la data de 18 aprilie 2013 când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe

rol a pricinii în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data

de 19 iunie 2013.

La acest termen, Înalta

Curte a invocat excepția perimării cererii formulate de contestatorul S.N., de completare

a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, ce se impune a fi admisă pentru următoarele

motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află,

trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare

să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții,

care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația

în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 martie 2012, partea a lăsat

să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății cererii de revizuire.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 28 martie 2013, când s-a împlinit termenul

de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părți

nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea

în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

văzând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept

și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din

oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată

cererea formulată de contestatorul

S.N. de completare a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr.

9107/1/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de contestatorul

S.N. de completare a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie

2013.