ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3463/2013

Asupra cauzei civile de față constată următoarele: Prin decizia nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9107/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de S.N. împotriva deciziei nr. 7948 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 8020/1/2011. La data de 16 februarie 2012, contestatorul S.N. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9107/1/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul de a menționa că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru soluționarea cererii a fost fixat termen la 28 martie 2011, când instanța, constatând lipsa părților, prin încheiere, a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Cauza a stat în nelucrare până la data de 18 aprilie 2013 când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a pricinii în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 19 iunie 2013. La acest termen, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii formulate de contestatorul S.N., de completare a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 martie 2012, partea a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de revizuire.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 martie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea formulată de contestatorul S.N. de completare a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr. 9107/1/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea formulată de contestatorul S.N. de completare a dispozitivului deciziei nr. 227 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.