ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5795/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 642 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 291/121/2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A.P., în contradictoriu cu pârâta SC M.B. SA Galați și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 12.494,65 euro la cursul de schimb B.N.R. din ziua efectuării plății, cu titlu de drepturi bănești. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii introductive l-a constituit obligarea SC M. SA Galați la plata sumei de 10.000.000 ROL (1.000 RON), reprezentând contravaloarea provizorie a prestației de reprezentare a acesteia în fața instanțelor judecătorești, plus penalități de întârziere de 3% pe zi, conform Convenției nr. 272 din 22 ianuarie 2000 încheiată de părți.

Suma de 10.000.000 ROL a fost stabilită estimativ, reclamantul solicitând stabilirea ei exactă, în funcție de procentul convenit din valoarea imobilului - C.Ț. I, pentru care pârâta a fost reprezentată în instanță. La capătul de cerere vizând plata penalităților reclamantul a renunțat, întrucât ele au făcut obiectul unei acțiuni separate soluționate prin Sentința civilă nr. 396 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați. Cu ocazia soluționării acestei acțiuni s-a statuat cu putere de lucru judecat și asupra valabilității Convenției nr. 277 din 22 ianuarie 2000, pe care se întemeiază și acțiunea dedusă judecății în cauza de față.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 173 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Constanța s-a menținut Sentința civilă nr. 38 din 12 martie 2004 a Tribunalului Galați (Dosar nr. 1362/2003) prin care s-a admis acțiunea civilă pentru daune rezultate din aceeași convenție civilă, respingându-se ca nefondată cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SC M. SA Galați, prin care a invocat aceleași motive, solicitând să se constate nulitatea absolută a acestei convenții civile întrucât a fost încheiată în frauda legii. În cauză nu s-a reținut însă autoritatea de lucru judecat întrucât obiectul litigiului din hotărârea menționată l-a constituit remunerația pentru prestarea serviciilor de consilier juridic și reprezentarea în instanță pentru alte imobile (convenția a fost încheiată pentru 4 imobile).

Curtea de Apel Galați a statuat că această convenție, care potrivit art. 969 C. civ. constituie legea părților, a fost legal încheiată, fiind rezultatul negocierii părților, pârâta nedovedind că ar fi fost în eroare cu privire la clauzele acesteia, inclusiv clauza penală conform art. 1066 C. civ. și că ar fi fost încheiată în frauda legii, ceea ce nu poate atrage nulitatea ei. Aceasta a fost și rațiunea pentru care în baza Convenției nr. 277 din 22 ianuarie 2000 pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului penalități de întârziere solicitate inițial prin acțiunea dedusă judecății și înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj sub nr. 188/2003, penalități la care reclamantul a renunțat ulterior, deoarece între timp au fost solicitate pe cale separată, obținându-se Sentința civilă nr. 396 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați, menționate mai sus.

Prin urmare, s-a reținut că obiectul acțiunii de față a rămas numai plata prestațiilor de reprezentare efectuate de reclamant în dosarele privind imobilul - C.Ț. I, conform Convenției nr. 277/2000. Prin Adresa nr. 36389 din 18 august 2003, Primăria Galați a precizat valoarea imobilului - C.Ț. I - ca fiind de 249.893 euro. Aplicând la această valoare procentul de 5% prevăzut de clauza de la pct. II.1 din Convenția nr. 277/2000, rezultă că valoarea prestației cuvenită reclamantului este de 12.494,65 euro - sumă necontestată de pârâtă și datorată în temeiul celor statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați. Altfel spus, pârâta nu a negat faptul că reclamantul a prestat servicii de reprezentare juridică pentru societate, în litigii privind imobilul - C.Ț.

I, ci s-a prevalat de faptul că printr-o hotărâre arbitrală pronunțată ulterior tranșării acestei probleme de drept, respectiv prin Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2009 a Curții de Arbitraj a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, s-a constatat nulitatea absolută a Convenției nr. 277 din 22 ianuarie 2000 pentru lipsa obiectului. Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii acțiunii în anulare de către Curtea de Apel Craiova, prin Sentința civilă nr. 42 din 15 iulie 2010, și irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Deciziei nr. 985 din 8 martie 2011. Prima instanță a reținut că, chiar și în această situație în care Convenția nr. 277 din 22 ianuarie 2000 nu mai există, pârâta nu poate fi exonerată de plata prestației convenită reclamantului.

Prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel Galați a statuat cu putere de lucru judecat că raporturile dintre părți sunt asimilate unor raporturi de muncă și tocmai de aceea s-a și stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului - ca instanță de fond care soluționează astfel de litigii. Fiind vorba de raporturi asimilate celor de dreptul muncii, devin aplicabile dispozițiile art. 57 alin. (5) C. muncii, care prevăd că persoana care a prestat munca în temeiul unui contract nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor. Așa fiind, s-a reținut că apărarea pârâtei întemeiată pe nulitatea convenției ce a stat la baza cererii reclamantului nu poate fi primită.

De vreme ce reclamantul a prestat servicii pârâtei, fapt necontestat, el este îndreptățit să-și primească drepturile potrivit dispozițiilor legale menționate. Mai mult, chiar și în jurisprudența CEDO este consacrat principiul securității raporturilor juridice, care impune ca soluția definitivă dată de o instanță să nu mai fie repusă în discuție în altă cauză. Or, prin invocarea Hotărârii nr. 12/2009 a Curții de Arbitraj a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, se tinde la înfrângerea acestui principiu, deoarece anterior pronunțării sale s-a statuat definitiv și irevocabil cu privire la valabilitatea Convenției nr. 277/2000, în acest sens pronunțându-se Curtea de Apel Galați prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.B.

SA Galați, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 291/121/2005, iar prin Încheierea din 15 noiembrie 2011 s-a dispus înaintarea dosarului spre soluționare Curții de Apel Craiova, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de către recurenta SC M.B. SA Galați, prin Încheierea nr. 7447 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 7191/1/2011. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, iar în cursul judecării recursului, prin Încheierea din ședința publică de la 24 februarie 2012, instanța a dispus admiterea cererii formulate de intimatul-reclamant A.P. pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse în ședință; s-a prorogat discuția privind suspendarea judecății în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 pentru următorul termen de judecată și s-a amânat judecata pricinii la data de 2 martie 2012, ora 9:00, termen în cunoștința părților.

Împotriva Încheierii din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A.P., susținând că în mod greșit instanța a respins cererea sa de constatare a suspendării de drept a judecății cauzei, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 martie 2012, sub nr. 291/121/2005/a1. Prin Încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A.P. împotriva Încheierii din data de 24 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 291/121/2005, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 25 octombrie 2012, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 5 noiembrie 2013, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părților, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata perimat recursul declarat de reclamantul A.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul A.P. împotriva încheierii din data de 24 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 291/121/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM