ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2358/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.G. a chemat în judecată Comisia de expertiză

medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți Maramureș, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea certificatului de

încadrare în grad de handicap din 22 februarie 2007, iar prin acțiunea

înregistrată la aceeași instanța la data de 11 iulie 2007 a atacat în

contradictoriu și cu Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți, decizia nr. 4476 din 6 iunie 2007, solicitând în esență obligarea

pârâtelor să emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în grad de

handicap accentuat.

De asemenea, reclamantul a

solicitat și despăgubiri în cuantum de 40.000 lei și cheltuieli de judecată.

Cele două cauze au fost conexate.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că potrivit art. 84 – art. 87 din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aceste

persoane trebuie reevaluate în mod periodic. Întrucât el suferă de hipoacuzie

neurosenzorială bilaterală accentuată de peste 70 decibeli, susține că trebuie

încadrat în grad accentuat, lucru pe care pârâtele îl refuză în mod nelegal.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 539 din 1 noiembrie

2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 februarie 2007 emis de

Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din

cadrul Consiliului Județean Maramureș și decizia de încadrare în grad de

handicap nr. 4476 din 6 iunie 2007 emisă de Comisia superioară de expertiză

medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul M.M.S.S.F.

De asemenea, a obligat

pârâta Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți

din cadrul Consiliului Județean Maramureș să emită un nou certificat de

încadrare a reclamantului în grad accentuat de handicap și a respins cererea de

despăgubiri materiale în sumă de 40.000 lei.

Totodată, a obligat pârâtele

în solidar, să-i plătească reclamantului suma de 100 lei cheltuieli de judecată

parțiale.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că încadrarea inițială a reclamantului în gradul de

handicap cauzat de afecțiunea de care suferă s-a efectuat în baza criteriilor medico

- sociale cuprinse în anexa I la Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726

din 1 octombrie 2002.

Totodată, la respingerea

cererii de revizuire în vederea încadrării într-un grad de handicap accentuat,

organele administrative au invocat prevederile aceluiași ordin.

Având însă în vedere adresa

din 2 aprilie 2007 emisă de Comisia superioară de expertiză medicală a

persoanelor cu handicap pentru adulți și adeverința medicală depusă la dosarul nr.

2146/100/2007, precum și atestarea anului 1960 ca an al ivirii handicapului,

instanța de fond a reținut că reclamantul se încadrează în cea de-a doua

ipoteză a criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002.

Instanța de fond a înlăturat

apărarea pârâtei potrivit căreia afecțiunea psihică a reclamantului nu poate fi

avută în vedere deoarece nu constituie o afecțiune handicapantă potrivit

Ordinului nr. 726/2002 pe considerentul că aceste criterii nu condiționează ca

tulburările psihice să constituie ele însele afecțiuni handicapante potrivit

aceluiași ordin.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia superioară de

evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, invocând generic dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în

esență că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile cuprinse

în capitolul I pct. 3 din Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, intimatul neîndeplinind

condițiile impuse de acest act normativ pentru a putea fi încadrat în gradul de

handicap accentuat. În concret, recurenta arată că în cauză nu s-a probat că

intimatul suferă de hipoacuzie dobândită precoce (copilărie – adolescență) și

că afecțiunea psihică este ea însăși handicapantă potrivit criteriilor

stabilite de același ordin.

În recurs nu s-au

administrat înscrisuri noi, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată

prin prisma motivului de recurs expus, precum și sub toate aspectele, potrivit art.

3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și temeinică.

Potrivit reglementării

cuprinse în capitolul I pct. 3 din anexa cuprinzând criteriile medico - sociale

pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți) a Ordinului

nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, în vigoare la data emiterii

deciziei nr. 4476 din 6 iunie 2007 a Comisiei superioare de expertiză medicală

a persoanelor cu handicap din cadrul M.M.S.F., se încadrează în gradul de

handicap auditiv accentuat persoanele cu „handicap auditiv care prezintă

deficiențe accentuate cu dificultăți majore de comunicare, eventual într-un

context neurologic”, având următoarele afecțiuni auditive:

- hipoacuzie congenitală sau

dobândită precoce, cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări grave de

comunicare;

- tulburări de auz

bilaterale dobândite precoce (în copilărie – adolescență), cu pierdere peste 70

db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, asociate cu tulburări

psihice și de limbaj.

Intimatul - reclamant a

invocat încadrarea sa în a doua categorie de afecțiuni auditive și a probat că

îndeplinește toate criteriile impuse, anterior arătate.

Astfel, în urma examinării

medicale de specialitate, făcută la recomandarea Comisiei superioare de

expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, s-a atestat prin

adeverința emisă la data de 6 august 2007 că intimatul - reclamant suferă de

hipoacuzie de percepție post amigdalectomie, de la vârsta de 14 ani. În același

sens este și certificatul din 23 iunie 2004 emis chiar de intimata - pârâtă

Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, care

indică anul 1960 (intimatul - reclamant fiind născut în anul 1946) ca an al

ivirii handicapului.

Și în ceea ce privește

componenta psihică asociată afecțiunii auditive, interpretarea fondului este

corectă, fiind la adăpost de orice critică.

Astfel, după cum rezultă din

ordinul invocat de recurentă, una din condițiile cerute pentru încadrarea afecțiunii

auditive în gradul accentuat de handicap vizează asocierea acesteia cu

„tulburări psihice și de limbaj”.

Necontestat, intimatul - reclamant

suferă și de depresie hipocondrială pe fond toxic și aterosclerotic.

Teza recurentei în sensul că

afecțiunea psihică asociată trebuie să fie la rândul ei handicapantă, adică să

fie încadrată într-un grad de handicap potrivit Ordinului nr. 726/2002, nu are

niciun suport, câtă vreme ordinul nu conține nicio astfel de condiționare.

Din această perspectivă,

este foarte convingător considerentul suplimentar al Curții de Apel în sensul

că existența unui alt handicap (de sine stătător) i-ar fi conferit vocație

intimatului - reclamant să solicite încadrarea într-un grad de handicap

superior, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.P.H., comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru

adulți, împotriva sentinței civile nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2008.