ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2358/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.G. a chemat în judecată Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți Maramureș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 februarie 2007, iar prin acțiunea înregistrată la aceeași instanța la data de 11 iulie 2007 a atacat în contradictoriu și cu Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, decizia nr. 4476 din 6 iunie 2007, solicitând în esență obligarea pârâtelor să emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în grad de handicap accentuat. De asemenea, reclamantul a solicitat și despăgubiri în cuantum de 40.000 lei și cheltuieli de judecată.

Cele două cauze au fost conexate. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit art. 84 – art. 87 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aceste persoane trebuie reevaluate în mod periodic. Întrucât el suferă de hipoacuzie neurosenzorială bilaterală accentuată de peste 70 decibeli, susține că trebuie încadrat în grad accentuat, lucru pe care pârâtele îl refuză în mod nelegal.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 februarie 2007 emis de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean Maramureș și decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4476 din 6 iunie 2007 emisă de Comisia superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul M.M.S.S.F. De asemenea, a obligat pârâta Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean Maramureș să emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în grad accentuat de handicap și a respins cererea de despăgubiri materiale în sumă de 40.000 lei.

Totodată, a obligat pârâtele în solidar, să-i plătească reclamantului suma de 100 lei cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că încadrarea inițială a reclamantului în gradul de handicap cauzat de afecțiunea de care suferă s-a efectuat în baza criteriilor medico - sociale cuprinse în anexa I la Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726 din 1 octombrie 2002. Totodată, la respingerea cererii de revizuire în vederea încadrării într-un grad de handicap accentuat, organele administrative au invocat prevederile aceluiași ordin. Având însă în vedere adresa din 2 aprilie 2007 emisă de Comisia superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți și adeverința medicală depusă la dosarul nr. 2146/100/2007, precum și atestarea anului 1960 ca an al ivirii handicapului, instanța de fond a reținut că reclamantul se încadrează în cea de-a doua ipoteză a criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002.

Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia afecțiunea psihică a reclamantului nu poate fi avută în vedere deoarece nu constituie o afecțiune handicapantă potrivit Ordinului nr. 726/2002 pe considerentul că aceste criterii nu condiționează ca tulburările psihice să constituie ele însele afecțiuni handicapante potrivit aceluiași ordin. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, invocând generic dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Recurenta a susținut în esență că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile cuprinse în capitolul I pct. 3 din Ordinul M.S.F.

nr. 726/2002, intimatul neîndeplinind condițiile impuse de acest act normativ pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap accentuat. În concret, recurenta arată că în cauză nu s-a probat că intimatul suferă de hipoacuzie dobândită precoce (copilărie – adolescență) și că afecțiunea psihică este ea însăși handicapantă potrivit criteriilor stabilite de același ordin. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs expus, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și temeinică.

Potrivit reglementării cuprinse în capitolul I pct. 3 din anexa cuprinzând criteriile medico - sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți) a Ordinului nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, în vigoare la data emiterii deciziei nr. 4476 din 6 iunie 2007 a Comisiei superioare de expertiză medicală a persoanelor cu handicap din cadrul M.M.S.F., se încadrează în gradul de handicap auditiv accentuat persoanele cu „handicap auditiv care prezintă deficiențe accentuate cu dificultăți majore de comunicare, eventual într-un context neurologic”, având următoarele afecțiuni auditive: - hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce, cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări grave de comunicare; - tulburări de auz bilaterale dobândite precoce (în copilărie – adolescență), cu pierdere peste 70 db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, asociate cu tulburări psihice și de limbaj.

Intimatul - reclamant a invocat încadrarea sa în a doua categorie de afecțiuni auditive și a probat că îndeplinește toate criteriile impuse, anterior arătate. Astfel, în urma examinării medicale de specialitate, făcută la recomandarea Comisiei superioare de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, s-a atestat prin adeverința emisă la data de 6 august 2007 că intimatul - reclamant suferă de hipoacuzie de percepție post amigdalectomie, de la vârsta de 14 ani. În același sens este și certificatul din 23 iunie 2004 emis chiar de intimata - pârâtă Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, care indică anul 1960 (intimatul - reclamant fiind născut în anul 1946) ca an al ivirii handicapului.

Și în ceea ce privește componenta psihică asociată afecțiunii auditive, interpretarea fondului este corectă, fiind la adăpost de orice critică. Astfel, după cum rezultă din ordinul invocat de recurentă, una din condițiile cerute pentru încadrarea afecțiunii auditive în gradul accentuat de handicap vizează asocierea acesteia cu „tulburări psihice și de limbaj”. Necontestat, intimatul - reclamant suferă și de depresie hipocondrială pe fond toxic și aterosclerotic. Teza recurentei în sensul că afecțiunea psihică asociată trebuie să fie la rândul ei handicapantă, adică să fie încadrată într-un grad de handicap potrivit Ordinului nr. 726/2002, nu are niciun suport, câtă vreme ordinul nu conține nicio astfel de condiționare.

Din această perspectivă, este foarte convingător considerentul suplimentar al Curții de Apel în sensul că existența unui alt handicap (de sine stătător) i-ar fi conferit vocație intimatului - reclamant să solicite încadrarea într-un grad de handicap superior, ceea ce nu este cazul în speță. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.P.H., comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, împotriva sentinței civile nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2008.