ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele M.G., C.S., B.I., P.F.M., S.I.D. și B.C.M. au chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2001 - 2006 actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective. A solicitat de asemenea obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor pretinse. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că, în calitate de funcționari publici angajați ai Autorității Naționale a Vămilor, au dreptul potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, „la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

A mai susținut că, prin legile bugetare anuale, executarea acestei dispoziții legale a fost nelegal suspendată, fiind îngrădită însăși plata acestui drept conform dispozițiilor art. 41 din Constituția României. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2467 din 11 octombrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins ca neîntemeiate excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâta la plata către acestea a primei de concediu pe anii 2001 - 2006, actualizată cu rata inflației, la data plății efective. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că: - excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respinsă, întrucât în raport de obiect și cauză, în speță nu există obligația parcurgerii procedurii prealabile; - excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, întrucât suspendarea plății dreptului la plata primei de concediu a operat o întrerupere a cursului prescripției; - pe fond, reclamantele, în calitate de funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor au dreptul la plata unei prime de concediu conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor susținând în esență că: - instanța de fond a aplicat greșit textele de lege atunci când a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune; - în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există obligația parcurgerii procedurii prealabile, întrucât conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept sau interes legitim; - în cauză nu este vorba de o suspendare a dreptului la prima de concediu ci de inexistența dreptului în anii în care legiuitorul a suspendat aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată.

Recurenta a mai susținut că, la data expirării suspendării, norma suspendată reintră de drept în vigoare, dar ea nu poate fi aplicată retroactiv pe perioada cât a fost suspendată. Examinând sentința în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată (…) trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Legea contenciosului administrativ rezolvă situația procedurii prealabile când există o jurisdicție administrativă specială iar partea nu optează pentru această cale jurisdicțională. În cauză așa cum corect a reținut și instanța de fond, în raport de obiectul și cauza litigiului, nu există obligația parcurgerii procedurii prealabile, dispozițiile art. 911 din Legea nr. 188/1999 reglementând doar competența instanțelor de contencios administrativ. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, pe bună dreptate a fost respinsă ca neîntemeiată de instanța de fond, întrucât suspendarea plății drepturilor la plata primei de concediu a operat o întrerupere a cursului prescripției.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor urmează a se constata că în mod corect aceasta a fost admisă de către instanța de fond, întrucât potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are în principal următoarele atribuții: coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Art. 20 al aceluiași articol precizează că, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.

Potrivit acestor prevederi ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acestea, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. Referitor la susținerile recurentei-pârâte pe fondul cauzei, acestea urmează a fi înlăturate, întrucât fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.

Aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la o eventuală desființare a drepturilor la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercitării acestui drept. În acest sens s-au pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007, reținându-se că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispozițiile art. 28 C. muncii. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 2467 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.