ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantele M.G., C.S., B.I., P.F.M., S.I.D. și B.C.M.

au chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei

și Finanțelor, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumelor

reprezentând prime de concediu pe anii 2001 - 2006 actualizate cu rata

inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

A solicitat de asemenea

obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile

necesare plății sumelor pretinse.

În motivarea acțiunii reclamantele

au arătat că, în calitate de funcționari publici angajați ai Autorității

Naționale a Vămilor, au dreptul potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

„la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,

care se impozitează separat”.

A mai susținut că, prin

legile bugetare anuale, executarea acestei dispoziții legale a fost nelegal

suspendată, fiind îngrădită însăși plata acestui drept conform dispozițiilor art.

41 din Constituția României.

Prin întâmpinare, pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor a invocat excepția lipsei procedurii prealabile

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și excepția prescripției

dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2467 din

11 octombrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins ca neîntemeiate

excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la

acțiune.

Totodată, a admis acțiunea

formulată de reclamante și a obligat pârâta la plata către acestea a primei de

concediu pe anii 2001 - 2006, actualizată cu rata inflației, la data plății

efective.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că:

- excepția lipsei procedurii

prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respinsă,

întrucât în raport de obiect și cauză, în speță nu există obligația parcurgerii

procedurii prealabile;

- excepția prescripției

dreptului la acțiune este neîntemeiată, întrucât suspendarea plății dreptului

la plata primei de concediu a operat o întrerupere a cursului prescripției;

- pe fond, reclamantele, în

calitate de funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor au

dreptul la plata unei prime de concediu conform art. 34 alin. (2) din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională a

Vămilor susținând în esență că:

- instanța de fond a aplicat

greșit textele de lege atunci când a dispus respingerea excepției prescripției

dreptului la acțiune;

- în mod greșit instanța de

fond a apreciat că nu există obligația parcurgerii procedurii prealabile,

întrucât conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor

administrative unilaterale și refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un

drept sau interes legitim;

- în cauză nu este vorba de

o suspendare a dreptului la prima de concediu ci de inexistența dreptului în anii

în care legiuitorul a suspendat aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 republicată.

Recurenta a mai susținut că,

la data expirării suspendării, norma suspendată reintră de drept în vigoare,

dar ea nu poate fi aplicată retroactiv pe perioada cât a fost suspendată.

Examinând sentința în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi

arătate în continuare.

Potrivit art. 7 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată (…)

trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la

data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Legea contenciosului

administrativ rezolvă situația procedurii prealabile când există o jurisdicție

administrativă specială iar partea nu optează pentru această cale

jurisdicțională.

În cauză așa cum corect a

reținut și instanța de fond, în raport de obiectul și cauza litigiului, nu

există obligația parcurgerii procedurii prealabile, dispozițiile art. 911 din

Legea nr. 188/1999 reglementând doar competența instanțelor de contencios

administrativ.

Referitor la excepția

prescripției dreptului la acțiune, pe bună dreptate a fost respinsă ca

neîntemeiată de instanța de fond, întrucât suspendarea plății drepturilor la

plata primei de concediu a operat o întrerupere a cursului prescripției.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor urmează a se

constata că în mod corect aceasta a fost admisă de către instanța de fond,

întrucât potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în

domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are în principal

următoarele atribuții: coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea

Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor

legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor

privind aprobarea contului general anual de execuție.

Art. 20 al aceluiași articol

precizează că, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale,

conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice

autonome.

Potrivit acestor prevederi

ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a

fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru

proiectul de buget și anexele la acestea, pentru anul bugetar următor, cu

încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani,

comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări

detaliate.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.

Referitor la susținerile

recurentei-pârâte pe fondul cauzei, acestea urmează a fi înlăturate, întrucât

fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu

putea fi anulată prin actele normative menționate. Aceste dispoziții legale nu

conțin vreo referire la o eventuală desființare a drepturilor la prima de

concediu, ci doar la suspendarea exercitării acestui drept.

În acest sens s-au pronunțat

și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12

din 5 februarie 2007, reținându-se că drepturile persoanelor încadrate în muncă

nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind

apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism,

abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispozițiile art. 28 C. muncii.

Prin urmare, constatându-se

că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat

în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua coroborate cu

cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 2467 din 11

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.