ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1767/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 2682 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamanții A.A.R., ș.a.,

în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor,

obligându-i pe aceștia din urmă la plata către reclamanți a sumelor

reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001-2006, actualizate cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

Prin aceeași

sentință, instanța de judecată a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii

și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ce privește

excepțiile, că acțiunea este admisibilă, în cauză nefiind necesară îndeplinirea

procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar suspendarea

prin lege a dreptului la plata primelor de concediu a făcut inoperantă curgerea

termenului de prescripție.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de judecată a reținut, în esență,

că

suspendarea exercițiului

dreptului la prima de vacanță a încetat, astfel încât

acesta a devenit, în prezent, actual, cuvenindu-se reclamanților în

temeiul art. 34

alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva

acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

pârâții, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și reiterând, în

motivarea recursului, apărările formulate în fața instanței de fond.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

În mod corect

a reținut instanța de fond că excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa

plângerii prealabile, este neîntemeiată, întrucât, așa cum rezultă în mod

expres din prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul

cererii formulate de reclamanți, având ca obiect refuzul nejustificat al

pârâților de a rezolva o cerere referitoare la un drept, nu este obligatorie

îndeplinirea acestei proceduri.

În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, se constată că

în mod

corect aceasta a fost

respinsă de instanța de fond, neputându-se vorbi de o prescriere a dreptului la

acțiune pentru prima de vacanță întrucât, fiind suspendată plata acestor

drepturi, termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din

Decretul nr. 167/1958, raportat la art. 283 alin. (l) lit. c) C. muncii, a fost

suspendat, astfel că, după încetarea acestei suspendări, prescripția își reia

cursul de 3 ani, potrivit art. 7 alin. (3) din decretul sus menționat.

Cu privire la fondul cauzei.

Prin Legea nr.

188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca, pe

lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o

primă egală cu salariul de bază

din luna anterioară plecării în

concediu.

Este adevărat

că acordarea primei de vacanță, instituită prin prevederile legale

susmenționate, a fost suspendată în anii 2001-2006, prin dispoziții normative

succesive, însă suspendarea nu echivalează cu eliminarea dreptului, atâta vreme

cât nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată

existenta acestuia.

Astfel,

dreptul la prima de concediu, stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999 (publicată în M. Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), a fost

menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată (M.

Of. nr. 251 din 22 martie 2004), precum și prin art. 35 alin. (2) din Legea nr.

188/1999, în forma republicată pentru a doua oară (M. Of. nr. 365 din 29 mai

2007).

Nu se poate

considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada

respectivă echivalează cu inexistența sa în cadrul aceleiași perioade,

întrucât s-ar

încălca principiul constituțional ce garantează realizarea

drepturilor acordate.

De asemenea,

neprevederea în continuare a acestui drept, recunoscut și garantat, nu poate

înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din

Constituția României revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind

cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor

art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Un astfel de drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada

pentru

care exercițiul său a

fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situația, inadmisibilă, potrivit căreia

un drept prevăzut de lege să fie lipsit de conținut, printr-o îngrădire

nelegitimă a exercitării lui.

De aceea,

respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea

aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu

eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive,

face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de

a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de

lege.

Aceste

principii și-au găsit, de altfel, aplicarea și la nivel de act normativ,

drepturile solicitate de reclamanți formând obiectul de reglementare al O.U.G.

nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate

în perioada 2001-2006, publicată în M. Of., Partea

I

nr. 877

din 20 decembrie 2007.

Pentru

motivele arătate, recursurile vor fi respinse ca nefondate, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și

Finanțelor și Autoritatea Națională a Vămilor

împotriva sentinței nr. 2682 din 31

octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2008.