ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții C.M., H.F., H.P.F. au chemat în judecată pe pârâții SC R. SA și SC E.I. SRL Daia solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3150 din 21 decembrie 2001 prin care pârâta SC R. SA a vândut SC E.I. SRL imobilul situat în comuna Daia, județul Giurgiu, compus din teren în suprafață de 2154 mp și construcțiile edificate pe acesta.

Prin sentința nr. 156 din 21 iunie 2007, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC E.I. SRL Daia și a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind prescrisă.

Instanța a reținut că art. 45 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 prevede că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Termenul de un an prevăzut de acest articol sancționează lipsa de diligență a proprietarilor care nu au înțeles să își exercite prerogativele conferite de calitatea de proprietar, în termenul prevăzut de lege.

Art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în temeiul căruia reclamanții susțin imprescriptibilitatea acțiunii, a fost introdus prin titlul I art. 1 pct. 50 din Legea nr. 247/2005, astfel că nu este incident asupra actelor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Reclamanții au declarat apel împotriva sentinței nr. 156 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Giurgiu solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea apelului se susține că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reclamanților nu le poate fi imputată lipsa de diligență deoarece pârâta SC R. SA a fost notificată la data de 21 martie 2001, în vederea restituirii în natură a imobilului, ulterior formulându-se și acțiune de restituire în instanță.

Se mai susține că acțiunea este imprescriptibilă deoarece din interpretarea Legii nr. 10/2001 rezultă că sunt lovite de nulitate înstrăinările de imobile de către cei care le-au dobândit abuziv.

Termenul de un an prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, este aplicabil numai în privința acțiunii de constatare a nulității absolute a actelor de înstrăinare efectuate înainte de apariția legii.

Prin decizia nr. 599 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța a reținut că prevederile art. 45 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 a urmărit limitarea la un interval de timp rezonabil a posibilității de atacare a acelor acte juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele care cad sub incidența acestei legi.

În speță, este aplicabil art. 2 din Decretul nr. 167/1958 conform căruia „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție”.

În acest spirit a fost introdus art. 21 alin. (5) prin care se dispune sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurii administrative și după caz judiciare, că este interzisă înstrăinarea, concesionarea bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor prezentei legi.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, la data de 21 decembrie 2001, după ce SC R. SA fusese notificată și chemată în judecată, astfel că fiind nulitate absolută, acțiunea este imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, iar excepția prescripției trebuie respinsă.

Pârâta SC E.I. SRL Daia a declarat recurs împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, solicitând casarea deciziei, menținerea sentinței tribunalului, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, SC E.I. SRL Daia arată că anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC R. SA ar produce imense prejudicii, având în vedere investițiile făcute de către recurentă de la data dobândirii imobilului și până la data introducerii acțiunii de către cei trei reclamanți.

De asemenea, recurenta susține că prin modificările aduse Legii nr. 10/2001, a fost introdus termenul special de prescripție a dreptului subiectiv la acțiune de un an pentru constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție și cum în speță sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut corect că acțiunea este imprescriptibilă și că excepția prescripției trebuie respinsă.

În concluzie, recursul declarat în cauză va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Daia împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.