ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC R.L. SA Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dâmbovița, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1 din 8 ianuarie 2008 și a raportului de inspecție încheiat la aceeași dată. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că prin actele administrativ fiscale menționate s-a constatat în sarcina societății un debit în cuantum de 5.433.667 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere. Totodată, reclamanta a susținut că nu este normal ca o asociație în participațiune să aibă calitatea de contribuabil, iar organul fiscal trebuia să-i aplice regimul unui contribuabil persoană juridică la impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente.

De asemenea, reclamanta a mai susținut că utilizarea unei amortizări liniare în contabilitate față de amortizarea degresivă folosită în determinarea profitului impozabil nu reprezintă o neregulă fiscală care să fie sancționată cu impunerea unor debite fiscale. Prin sentința nr. 38 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării silite a raportului de inspecție fiscală nr. 105 din 8 ianuarie 2008 și a deciziei de impunere nr. 1/2008 emise de D.G.F.P. Dâmbovița, până la soluționarea irevocabilă pe fond a cauzei. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că actele administrativ fiscale a căror suspendare se solicită au fost contestate pe cale administrativă, procedura de analizare a apărărilor reclamantei fiind în curs de verificare.

De asemenea, a mai reținut instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. În speță, s-a apreciat că prin executarea silită a creanței stabilite, reclamanta ar avea fonduri mult diminuate pentru a-și realiza obiectul de activitate, iar în patrimoniul său s-ar produce un prejudiciu previzibil. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dâmbovița, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și susține în esență, că a fost admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ fără ca petenta să aducă nici un motiv pertinent în susținerea acțiunii, confundând obiectul cererii de suspendare cu cel al soluționării în fond a contestației actului administrativ.

Cea de-a doua critică vizează nelegalitatea hotărârii atacate, recurenta motivând că în mod greșit s-a dispus suspendarea actului administrativ pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ - cazul bine justificat și existența unei pagube iminente. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor expuse și sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta critică sentința pentru faptul că deși nu s-a motivat cererea de suspendare a executării actului administrativ și nu au fost îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, totuși instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1/2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabilii mijlocii. Reclamanta-intimată a contestat actul administrativ apreciind că sunt motive temeinice de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității acestuia relativ la beneficiul impunerii veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, la nedeductibilitatea din venituri a cheltuielilor cu sponsorizarea pentru instalația nocturnă a stadionului municipal și a cheltuielilor cu amortizarea fiscală aferentă mijloacelor fixe „rezultată din înregistrarea eronată a amortizării fiscale degresive”.

S-a motivat că prin executarea acestor acte contestate s-ar produce intrarea societății reclamante în procedura de insolvență și falimentul acesteia în condițiile în care debitul de 53,4 miliarde ROL echivalează cu un impozit pe profit mai mare ca profitul înregistrat de societate în perioada controlată.

În mod corect prima instanță a reținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, atât a cazului bine justificat în raport de obiectul de activitate al reclamantei - lucrări de instalații electrice, ponderea principală a activității fiind desfășurată în baza contractelor de asociere în participațiune și a contractului cu plata în rate privind delegarea gestiunii, prin concesionare a serviciului de iluminat public în orașele Găești, Craiova, Deva, Hunedoara - cât și necesitatea luării măsurii suspendării pentru prevenirea unei pagube iminente asupra patrimoniului reclamantei, având în vedere cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale calculate de recurentă. Fiind vorba de anumite servicii publice desfășurate de intimata-reclamantă, în mod just s-a apreciat de prima instanță că punerea în executare a actului administrativ fiscal ar avea consecințe negative asupra activității acesteia.

Cât privește susținerea recurentei, cum că nu s-a motivat și dovedit existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ a cărei suspendare s-a cerut, trebuie avută în vedere apărarea intimatei-reclamante în adresa nr. 1126/2007 raportat la constatările efectuate în urma inspecției fiscale realizate la SC R.L. SA Târgoviște.

Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documente emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dâmbovița împotriva sentinței nr. 38 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 august 2008.