ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta SC R.L. SA Târgoviște a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta D.G.F.P. Dâmbovița, să se dispună suspendarea executării deciziei de

impunere nr. 1 din 8 ianuarie 2008 și a raportului de inspecție încheiat la

aceeași dată.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că prin actele administrativ fiscale menționate s-a

constatat în sarcina societății un debit în cuantum de 5.433.667 lei,

reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere.

Totodată, reclamanta a

susținut că nu este normal ca o asociație în participațiune să aibă calitatea

de contribuabil, iar organul fiscal trebuia să-i aplice regimul unui

contribuabil persoană juridică la impunerea veniturilor aferente contractelor

de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente.

De asemenea, reclamanta a

mai susținut că utilizarea unei amortizări liniare în contabilitate față de

amortizarea degresivă folosită în determinarea profitului impozabil nu

reprezintă o neregulă fiscală care să fie sancționată cu impunerea unor debite

fiscale.

Prin sentința nr. 38 din 14

februarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând

suspendarea executării silite a raportului de inspecție fiscală nr. 105 din 8

ianuarie 2008 și a deciziei de impunere nr. 1/2008 emise de D.G.F.P. Dâmbovița,

până la soluționarea irevocabilă pe fond a cauzei.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că actele administrativ fiscale a căror

suspendare se solicită au fost contestate pe cale administrativă, procedura de

analizare a apărărilor reclamantei fiind în curs de verificare.

De asemenea, a mai reținut

instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și

a pagubei iminente. În speță, s-a apreciat că prin executarea silită a creanței

stabilite, reclamanta ar avea fonduri mult diminuate pentru a-și realiza

obiectul de activitate, iar în patrimoniul său s-ar produce un prejudiciu

previzibil.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs pârâta D.G.F.P.

Dâmbovița, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Recurenta critică sentința

instanței de fond pentru nelegalitate și susține în esență, că a fost admisă

cererea de suspendare a executării actului administrativ fără ca petenta să

aducă nici un motiv pertinent în susținerea acțiunii, confundând obiectul

cererii de suspendare cu cel al soluționării în fond a contestației actului

administrativ.

Cea de-a doua critică

vizează nelegalitatea hotărârii atacate, recurenta motivând că în mod greșit

s-a dispus suspendarea actului administrativ pentru că nu s-a făcut dovada

îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ - cazul bine justificat

și existența unei pagube iminente.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor expuse și sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta critică sentința

pentru faptul că deși nu s-a motivat cererea de suspendare a executării actului

administrativ și nu au fost îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții

impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ, totuși instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziei

de impunere nr. 1/2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru

contribuabilii mijlocii.

Reclamanta-intimată a

contestat actul administrativ apreciind că sunt motive temeinice de natură să

creeze o îndoială puternică asupra legalității acestuia relativ la beneficiul

impunerii veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe

măsură ce ratele devin scadente, la nedeductibilitatea din venituri a

cheltuielilor cu sponsorizarea pentru instalația nocturnă a stadionului

municipal și a cheltuielilor cu amortizarea fiscală aferentă mijloacelor fixe

„rezultată din înregistrarea eronată a amortizării fiscale degresive”.

S-a motivat că prin

executarea acestor acte contestate s-ar produce intrarea societății reclamante

în procedura de insolvență și falimentul acesteia în condițiile în care debitul

de 53,4 miliarde ROL echivalează cu un impozit pe profit mai mare ca profitul

înregistrat de societate în perioada controlată.

În mod corect prima instanță

a reținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, atât a

cazului bine justificat în raport de obiectul de activitate al reclamantei -

lucrări de instalații electrice, ponderea principală a activității fiind

desfășurată în baza contractelor de asociere în participațiune și a

contractului cu plata în rate privind delegarea gestiunii, prin concesionare a

serviciului de iluminat public în orașele Găești, Craiova, Deva, Hunedoara - cât

și necesitatea luării măsurii suspendării pentru prevenirea unei pagube

iminente asupra patrimoniului reclamantei, având în vedere cuantumul ridicat al

obligațiilor fiscale calculate de recurentă.

Fiind vorba de anumite

servicii publice desfășurate de intimata-reclamantă, în mod just s-a apreciat

de prima instanță că punerea în executare a actului administrativ fiscal ar

avea consecințe negative asupra activității acesteia.

Cât privește susținerea

recurentei, cum că nu s-a motivat și dovedit existența unor motive temeinice

care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ a

cărei suspendare s-a cerut, trebuie avută în vedere apărarea

intimatei-reclamante în adresa nr. 1126/2007 raportat la constatările efectuate

în urma inspecției fiscale realizate la SC R.L. SA Târgoviște.

Posibilitatea suspendării

actelor administrative este consacrată și în documente emise de organismele

internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004,

Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri

privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă,

care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră

vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare

pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul

circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului

administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat

și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului

emis.

Având în vedere

considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

D.G.F.P. Dâmbovița împotriva sentinței nr. 38 din 14 februarie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 august 2008.