ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2714/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2714/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 2551 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, a fost respinsă contestația reclamantei SC A.G.C. SRL Constanța în
contradictoriu cu Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România
și P.G.S.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că reclamanta a sesizat Filiala Constanța a Uniunii
Națională a Practicienilor în Insolvență din România cu privire la unele
aspecte privind activitatea pârâtului P.G.S., lichidator judiciar al SC M.O. SA
Constanța, reclamantul fiind adjudecatara bunurilor mobile și imobile ale
sectorului industrial al acestei societăți (conform procesului-verbal de
licitație).
Filiala Constanța, Uniunea Națională a
Practicienilor în Insolvență din România prin decizia nr. 2/2007 a admis
sesizarea și a aplicat pârâtului menționat mai sus sancțiunea suspendării
calității de practician în insolvență pe o perioadă de 3 luni.
Instanța de fond a reținut că împotriva
acestei decizii pârâtul P.G.S. a făcut contestație, iar Comisia Superioară de
Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din
România a desființat decizia atacată.
Instanța a apreciat că decizia ce face
obiectul dosarului de față emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în
Insolvență din România este legală, întrucât faptele menționate în sesizarea
reclamantului nu pot fi încadrate în categoria abaterilor disciplinare
reglementate de art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006.
Instanța de fond a constatat că nu pot fi
reținute în cauză încălcări ale principiilor de etică profesională, întrucât
faptele descrise în sesizare au vizat activitatea desfășurată în calitate de
lichidator judiciar desemnat, activitate care este supusă controlului
judecătorului sindic.
Instanța de fond a reținut, pe fondul
contestației formulate de reclamantă, că solicitarea reclamantei de predare
imediată a bunurilor a fost analizată la data de 11 iunie 2007 de Comisia de
licitație, care a constatat că procesul-verbal de licitație din 30 aprilie 2007
nu constituie proces-verbal de adjudecare și că licitatorul nu se conformează
dispozițiilor prevăzute în acest proces-verbal.
De asemenea, a fost reținut faptul că
lichidatorul trebuia să o notifice pe reclamantă pentru respectarea acestor
dispoziții, iar în caz contrar aceasta ar fi pierdut dreptul de adjudecare și
garanția de participare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs reclamanta.
Recurenta SC A.G.C. SRL a susținut că în
mod nelegal s-a reținut de instanță că societatea a sesizat Comisia de
Disciplină a Filialei Constanța a Uniunii Naționale a Practicienilor în
Insolvență din România cu o plângere care să vizeze actele de procedură
efectuate de lichidatorul judiciar – respectiv vânzarea prin licitație publică
a activului situat în Ovidiu, județul Constanța.
S-a reținut că de fapt societatea a
considerat ca nelegale actele efectuate de lichidatorul judiciar ulterior
achitării prețului respectiv „condiționarea executării unei obligații care îi
revenea prin lege, respectiv aceea de a preda spațiul și de a întocmi procesul
verbal de adjudecare.
S-a mai susținut că art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 85/2006 (privind atribuțiile judecătorului juridic) nu sunt
aplicabile în speță, atribuții manageriale având nu judecător sindic ci
lichidatorul. Cu privire la această recurentă susține că „în speța dedusă
judecății este în discuție tocmai atribuția managerială a lichidatorului acesta
tergiversând încheierea procesului verbal de adjudecare a spațiului și refuzul
predării-primirii bunurilor de către societatea recurentă și de a menține
spațiul ocupat fără a achita vreo sumă de bani pentru lipsă de folosință.
Din actele cauzei, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul este nefondat și va fi respins conform
art. 312 C. proc. civ.
Așa cum a constatat instanța de fond și
va verifică în cauză, prin sesizarea înregistrată la Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, filiala Constanța, sub nr. 954
din 15 iunie 2007, reclamanta a adus la cunoștință acesteia, unele aspecte legate
de activitatea pârâtului P.G.S., lichidator judiciar la SC M.O. SA Constanța,
reclamanta devenind adjudecarea bunurilor mobile și imobile ale sectorului industrial
al acestei societăți, prin procesul verbal de licitație nr. 479 din 30 aprilie
Astfel s-a reclamant faptul că pârâtul a refuzat să încheie proces verbal
de predare-primire a bunurilor adjudecate, după achitarea restului de plată, că
a permis ridicarea unor bunuri mobile de către o altă societate și că a trecut
la amenințări la adresa reclamantei, în acest sens invocându-se adresele din
datele de 13 iunie 2007 și 14 iunie 2007.
În mod corect instanța de fond a apreciat
că faptele reclamate nu se încadrează în categoria abaterilor disciplinare
reglementate de art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006 care la lit. e prevede că:
„reprezintă abatere disciplinară încălcarea principiilor fundamentale de etică
profesională definite de codul de etică profesională”.
Ori, în cauză s-au reclamat fapte vizând
activitatea supusă controlului judecătorului sindic conform art. 11 alin. (2)
din Legea nr. 85/2006.
Ori activitatea ulterioară vânzării prin
licitație publică a bunurilor, activitate constând în încheierea procesului
verbal de adjudecare a spațiului și de predare a bunurilor către adjudecatar se
înscrie în activitatea pe care lichidatorul judiciar trebuie să o desfășoare
până la închiderea procedurii.
Aceasta nu este o activitate „de
management” așa cum consideră recurenta.
Așa fiind actul administrativ constatat a
fost emis legal de Comisia Superioară de disciplină care a desființat decizia
nr. 2/2007, apreciind că sesizarea privește activitățile desfășurate de pârât
ca lichidator judiciar desemnat și că actele de procedură sunt supuse
controlului de legalitate exercitate de instanță care poate să cenzureze aceste
acte la sesizarea oricărei părți interesate sau din oficiu conform art. 11
alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică,
recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.G.C. SRL
Constanța împotriva sentinței civile nr. 2551 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
mai 2009.