ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5736/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.L. a

chemat în judecată pe Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună atât suspendarea

cât și anularea Deciziei nr. 18 din 10 septembrie 2010, emisă de pârâtă.

Prin Sentința civilă

nr. 7337 din 5 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul

P.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că susținerea reclamantului cu

privire la faptul că nu a fost respectată procedura de citare este nefondată,

având în vedere că, în cauză, cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de

membrii U.N.P.I.R. se desfășoară după norme speciale ce derogă de la cadrul

general stabilit de Codul de procedură civilă.

Astfel, procedura

disciplinară după care se face cercetarea disciplinară a membrilor U.N.P.I.R.

este prevăzută în Anexa nr. 2 din Statutul privind organizarea și exercitarea

profesiei de practician în insolvență și este intitulată Regulamentul privind

procedura disciplinară.

La momentul

analizării sesizării disciplinare procedura de convocare cu pârâtul era

completă, dovada constituind-o chiar confirmarea de primire semnată de acesta,

cu număr de înregistrare poștal AR99980548192.

Chiar dacă se acceptă

ideea că normele speciale de procedură disciplinare se completează cu normele

Codului de procedură civilă, instanța de fond a reținut că reclamantului nu i

s-a încălcat dreptul la apărare și nu a fost vătămat în vreun fel prin emiterea

actului administrativ prin care acesta a fost exclus din profesia de

lichidator.

Și critica

referitoare la semnarea convocării în fața Comisiei de disciplină de către o

altă persoană decât președintele Comisiei de Disciplină a fost apreciată ca

fiind nefondată, atâta timp cât prin nicio dispoziție nu se prevede în mod

expres nulitatea deciziei dacă nu este semnată de președintele comisiei de

disciplină. Interpretarea rațională a textelor de lege enunțate trebuie să

conducă la concluzia că lipsa din cuprinsul hotărârii, nu poate atrage

nulitatea hotărârii decât în cazul când această omisiune a adus o vătămare ce

nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

A considera altfel ar

însemna să se adauge la obligațiile legale prin care sunt reglementate

nulitățile și să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în

care o asemenea nulitate nu operează, ceea ce ar fi inadmisibil.

Instanța de fond a

mai apreciat că și critica referitoare la aspectul strămutării sesizării

disciplinare este nefondată, deoarece solicitarea de strămutare a fost

înregistrată la Secretariatul general al U.N.P.I.R. la data de 7 mai 2010 sub

nr 591 și a făcut obiectul Dosarului disciplinar nr. 06/2010, iar prin Decizia

nr. 12 din 21 mai 2010 cererea de strămutare a fost respinsă.

Susținerea

reclamantului privind nerespectarea prevederilor legale, mai exact ale art. 16,

Anexa 3 din Statutul U.N.P.I.R., în sensul neefectuării niciunei cercetări

prealabile pentru stabilirea vinovăției sau pentru calificarea faptelor drept

abateri disciplinare, nu a fost primită instanța constatând că din dovezile

administrate în cauză rezultă întrunirea tuturor condițiilor impuse de textul

legal pentru atragerea răspunderii disciplinare a practicianului în insolvență.

Astfel, prin

declanșarea acțiunilor de executare silită formulate de contestator în dosarele

Judecătoriei Constanța nr. 7446/212/2010, 6711/212/2010 și 6710/212/2010

instanța a reținut că reclamantul a încălcat prevederile legale referitoare la

ordinea în care se distribuie sumele din fondul de lichidare deși reclamantul,

în calitatea acestuia de membru al U.N.P.I.R., avea obligația de a respecta prevederile

art. 13 din Hotărârea nr. 3 din 29 septembrie 200 privind aprobarea Statutului

de organizare și funcționare și a Codului de etică profesională și disciplină

ale Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România potrivit

căruia membrii Uniunii au obligația de a respecta actele normative care

reglementează activitatea de practician în insolvență, precum și hotărârile și

deciziile Uniunii.

În ce privește

sancțiunea disciplinară care a fost aplicată reclamantului, s-a reținut că

aceasta a fost în mod corect individualizată atâta vreme cât pentru abaterea

disciplinară săvârșită legea prevede aplicarea doar a sancțiunii excluderii din

profesia de practician în insolvență.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamantul P.L. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivele fiind de fapt

apărările susținute de recurentul-reclamant în fața instanței de fond și anume:

- procedura de citare

nu a fost efectuată în conformitate cu normele disciplinare;

- nu au fost

respectate prevederile art. 16 din Regulamentul disciplinar, în sensul că nu a

fost efectuată o cercetare disciplinară;

- sancțiunea

disciplinară a fost incorect individualizată neținându-se cont de cauzele,

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și de gradul de vinovăție.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin plângerea

disciplinară nr. 108 din 26 aprilie 2010, Consiliul de conducere al Filialei

U.N.P.I.R. Constanța a sesizat Comisia de disciplină cu privire la încălcarea

de către practicianul în insolvență P.L. a dispozițiilor art. 4 alin. (10) din

Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, care menționează în mod

expres că sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor

asigurătorii sau al executării silite, precum și pe cele ale art. 75 pct. 15

din Statut potrivit cărora declanșarea unor măsuri asigurătorii sau de

executare silită asupra fondului de lichidare constituie abatere disciplinară

care se sancționează cu excluderea din profesie.

Consiliul a arătat că

practicianul în insolvență a demarat procedurile judiciare în vederea

executării silite a fondului de lichidare administrat de filiala U.N.P.I.R.

Constanța, în trei dosare de executare, respectiv 7446/212/2010; 6710/212/2010

și 6711/212/2010.

Distribuirea către

practicienii în insolvență a sumelor colectate în fondul de lichidare este

prevăzută în mod expres de art. 73 din Statut și se face pe baza următoarelor

criterii, respectiv: cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza

Legii nr. 85/2006, în ordinea vechimii; b) cheltuieli de procedură pentru

dosare deschise în baza Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților

la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor

familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și

la autorizarea funcționării persoanelor juridice și a Legii nr. 31/1990 privind

societățile comerciale, republicată, în ordinea vechimii; c) onorarii stabilite

prin hotărâre judecătorească pentru dosarele deschise în baza Legii nr.

85/2006, în ordinea vechimii; d) onorarii stabilite pentru procedura prevăzută

de Legea nr. 359/2004, și de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, în ordinea vechimii.

Toți practicienii în

insolvență înregistrează la filiala U.N.P.I.R. cereri de decontare a

cheltuielilor de procedură și onorariilor, stabilite prin sentințe, iar plata

se face în ordinea vechimii și conform criteriilor aprobate prin statut.

Comisia de disciplină

Constanța, analizând plângerea disciplinară, a găsit-o întemeiată motiv pentru

care prin Decizia nr. 3 din 6 mai 2010 a dispus sancționarea

recurentului-reclamant cu excluderea din profesia de practician în insolvență.

Contestația formulată

împotriva măsurii disciplinare a făcut obiectul Dosarului nr. 18/2010, al

Comisiei Superioare de Disciplină.

Comisia superioară de

disciplină examinând contestația a apreciat că aceasta este nefondată,

reținând, în esență, că prin declanșarea acțiunilor de executare silită

formulate de recurent în dosarele Judecătoriei Constanța nr. 7446/212/2010,

6711/212/2010 și 6710/212/2010 se observă o perseverență a acestuia în

nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la ordinea de plată și

interdicția de a declanșa acțiuni de executare silită împotriva sumelor din

fondul de lichidare deși acesta, în calitatea sa de membru al U.N.P.I.R., avea

obligația de a respecta dispozițiile art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 și

art. 15 lit. a) din Statut, care prevăd că membrii Uniunii au obligația

respectării actelor normative care reglementează activitatea de practician în

insolvență, precum și hotărârile și deciziile Uniunii.

Comisia a mai reținut

că prin acțiunile repetate de executare silită s-a urmărit îndestularea

înaintea celorlalți practicieni în insolvență, atitudine de natură a-i

prejudicia din punct de vedere financiar pe ceilalți practicieni în insolvență

din cadrul filialei U.N.P.I.R. Constanța care înțeleg să respecte ordinea de

distribuire și dispozițiile legale aplicabile desfășurării activității de

practician în insolvență.

Înalta Curte, în

raport cu actele și probele dosarului constată că susținerea potrivit căreia nu

au fost respectate normele interne ale corpului practicienilor în insolvență

sub aspectul neconvocării disciplinare, în conformitate cu normele

disciplinare, este nefondată și nu poate fi primită.

Cercetarea abaterilor

disciplinare săvârșite de membrii U.N.P.I.R. se desfășoară după norme speciale

ce derogă de la cadrul general stabilit de Codul de procedură civilă.

Astfel, procedura

disciplinară după care se face cercetarea disciplinară a membrilor U.N.P.I.R.

este prevăzută în Anexa nr. 2 din Statutul privind organizarea și exercitarea

profesiei de practician în insolvență și este intitulată "Regulamentul

privind procedura disciplinară."

În raport cu actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că procedura de citare cu

recurentul-reclamant a fost efectuată cu respectarea statutului privind organizarea

și exercitarea profesiei de practician în insolvență, la dosar existând

confirmarea de primire semnată de acesta.

De asemenea, Înalta

Curte constată că cercetarea disciplinară a fost efectuată în conformitate cu

dispozițiile art. 16 din Regulamentul disciplinar, aceasta desfășurându-se pe

parcursul a două termene, respectiv 10 septembrie 2010 și 30 iulie 2011.

Nerespectarea

dispozițiilor art. 18 alin. (5) din Regulamentul disciplinar, sub aspectul

incorectei individualizări a sancțiunii aplicate pentru abaterea disciplinară

săvârșită nu poate fi reținută, deoarece sunt întrunite toate condițiile impuse

de textul legal pentru aplicarea sancțiunii excluderii din profesie și nu a

unui alt tip de sancțiune disciplinară.

Potrivit art. 4 alin.

(10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței "sumele din

fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al

executării silite".

Prin Legea nr.

85/2010 a fost modificată O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea și exercitarea

profesiei de practician în insolvență în sensul introducerii art. 48

1

în care se menționează expres ca sumele cuprinse în fondul de lichidare nu pot

face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Potrivit art. 75 pct.

15 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în

insolvență: „declanșarea unor măsuri asigurătorii sau de executare silită

asupra fondului de lichidare constituie abatere disciplinară ce se

sancționează, potrivit art. 81 din Statutul U.N.P.I.R. cu excluderea definitivă

din Uniune, însoțită de pierderea calității de practician în insolvență".

Prin urmare, câtă

vreme în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician

este prevăzută în mod expres sancțiunea excluderii din profesie pentru abaterea

săvârșită, pârâta avea obligația de a respecta aceste dispoziții legale.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.L. împotriva Sentinței civile nr. 7337 din 5

decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM