ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4258/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

decembrie 2006, reclamanta P.M.E. a solicitat obligarea pârâtei C.N.P.A.D.A.S. să-i

plătească sumele de bani reprezentând prima de concediu aferentă anilor

2003-2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și

până la data plății efective, precum și daune interese în conformitate cu

dispozițiile art. 161 alin. (4) C. muncii.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că pentru perioada 2003-2005, în care a avut

calitatea de funcționar public, este îndreptățită la acordarea primei de

concediu prevăzută de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 1205 din 8 mai 2007, prin care a admis în parte acțiunea,

obligând pârâta să plătească reclamantei contravaloarea primei de vacanță pe

anii 2003, 2004 și 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data

nașterii dreptului și până la data plății efective, respingând cererea de daune

interese ca neîntemeiată.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că normele legale de suspendare a acordării

primei de vacanță contravin prevederilor art. 53 din Constituția României

revizuită, precum și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale; de asemenea, s-a considerat că suspendarea exercițiului dreptului

nu echivalează cu eliminarea acestui drept, a cărui existență nu a fost

înlăturată prin O.U.G. nr. 33/2001 sau prin legile bugetare anuale din perioada

2003 – 2005.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs pârâta

C.N.P.A.D.A.S.

, solicitând modificarea hotărârii

și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta a

susținut că instanța de fond a admis greșit acțiunea, dat fiind că în perioada

2001 – 2005 funcționarii publici nu au beneficiat de prime de concediu pentru

că dispozițiile art. 34 ale Legii nr. 188/1999 republicată au fost suspendate

prin legile bugetare anuale din această perioadă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin Legea nr. 188/1999

s-a instituit dreptul funcționarilor publici, ca pe lângă indemnizația de

concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară

plecării în concediu.

Suspendarea

acestui drept prin dispoziții normative succesive în perioada 2003 – 2005 nu

echivalează cu eliminarea dreptului, întrucât nici o prevedere legală nu a

înlăturat existența acestuia.

Dreptul la

prima de concediu, prevăzut inițial în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

a fost menținut prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată.

Nu se poate

considera că suspendarea dreptului în perioada respectivă echivalează cu

inexistența dreptului, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care

garantează realizarea drepturilor acordate.

Un astfel de

drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul

său a fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situația inadmisibilă ca un drept

prevăzut de lege să fie lipsit de conținut, printr-o îngrădire nelegitimă a

exercitării lui.

În consecință,

constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.

P.A.D.A.S.

împotriva sentinței civile

nr. 1205

din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de c

ontencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2007.