ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4258/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 decembrie 2006, reclamanta P.M.E. a solicitat obligarea pârâtei C.N.P.A.D.A.S. să-i plătească sumele de bani reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2003-2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și daune interese în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. (4) C. muncii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru perioada 2003-2005, în care a avut calitatea de funcționar public, este îndreptățită la acordarea primei de concediu prevăzută de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1205 din 8 mai 2007, prin care a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei contravaloarea primei de vacanță pe anii 2003, 2004 și 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, respingând cererea de daune interese ca neîntemeiată. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că normele legale de suspendare a acordării primei de vacanță contravin prevederilor art. 53 din Constituția României revizuită, precum și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; de asemenea, s-a considerat că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu eliminarea acestui drept, a cărui existență nu a fost înlăturată prin O.U.G.

nr. 33/2001 sau prin legile bugetare anuale din perioada 2003 – 2005. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.N.P.A.D.A.S. , solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că instanța de fond a admis greșit acțiunea, dat fiind că în perioada 2001 – 2005 funcționarii publici nu au beneficiat de prime de concediu pentru că dispozițiile art. 34 ale Legii nr. 188/1999 republicată au fost suspendate prin legile bugetare anuale din această perioadă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici, ca pe lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Suspendarea acestui drept prin dispoziții normative succesive în perioada 2003 – 2005 nu echivalează cu eliminarea dreptului, întrucât nici o prevedere legală nu a înlăturat existența acestuia. Dreptul la prima de concediu, prevăzut inițial în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, a fost menținut prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată. Nu se poate considera că suspendarea dreptului în perioada respectivă echivalează cu inexistența dreptului, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate. Un astfel de drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul său a fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situația inadmisibilă ca un drept prevăzut de lege să fie lipsit de conținut, printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.

În consecință, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. P.A.D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1205 din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de c ontencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2007.