ÎCCJ, decizie (scj.ro #84189)

Amânarea

executării pedepsei. Cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen.

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea

hotărârilor penale. Alte dispoziții privind executarea

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- amânarea

executării pedepsei

-

cazul

prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art.

329 alin. (3), art. 453 alin. (1) lit. b),

art. 453

1

alin. (1) lit. a)-d)

sau a detențiunii pe viață prevăzut în art. 453 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., referitor la starea de graviditate a condamnatei, se

dovedește pe baza oricărui act medical emis de un organ de specialitate,

nefiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale, întrucât pentru

constatarea cazului de amânare a executării pedepsei prevăzut în art.

453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. mijlocul de probă nu este prestabilit

de legiuitor, spre deosebire de cazul de amânare prevăzut în art. 453

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru constatarea căruia expertiza

medico-legală este obligatorie.

sau a  detențiunii pe viață, instanța trebuie să

menționeze în minută și în dispozitivul hotărârii

obligațiile condamnatului prevăzute în art. 453

1

alin. (1)

lit. a)-d) C. proc. pen., omisiunea instanței de a menționa aceste

obligații atrăgând casarea hotărârii sub acest aspect.

în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe

anterior admisă, cum este efectuarea expertizei medico-legale, apare ca

inutilă, instanța, după ce ascultă procurorul și

părțile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie

administrată. Încălcarea dispozițiilor art. 329 alin. (3) C.

proc. pen., prin omisiunea instanței de a pune în discuția

procurorului și a părților utilitatea probei anterior

admisă, se sancționează cu nulitatea relativă,

condiționată de existența unei vătămări care

să nu poată fi înlăturată decât prin anularea

actului.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 4258 din 14 septembrie 2007

Prin sentința nr. 82 din 20 aprilie 2007, Curtea de Apel București,

Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de

condamnata C.N. și a dispus amânarea executării pedepsei până la

încetarea cauzei care a determinat-o.

Instanța a

reținut că C.N. s-a adresat instanței cu o cerere de amânare a

executării pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin

sentința nr. 76  din data de 30 iulie 2004 a Curții de Apel

București, Secția a II-a penală.

În motivarea

cererii a susținut că în urma unui control medical s-a constatat

că este însărcinată, astfel că se impune, conform art. 453

alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen., amânarea executării pedepsei

până la încetarea cauzei care a produs-o.

Instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele impuse în

art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., deoarece Spitalul Universitar de

Urgență București a comunicat Institutului Național de

Medicină Legală „Mina Minovici” București că pacienta C.N.

prezintă diagnosticul „sarcină 12 săptămâni în

evoluție.”

Împotriva acestei hotărâri procurorul a declarat recurs, criticând-o

pentru netemeinicie  și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că instanța

de judecată a considerat necesară efectuarea unei expertize

medico-legale  pentru stabilirea stării de graviditate a condamnatei,

sens în care la termenul de judecată din 20 februarie 2007 a dispus

efectuarea acestei expertize de către Institutul Național de

Medicină Legală „Mina Minovici” București.

Instanța a pronunțat hotărârea atacată având în vedere

buletinul ecografic eliberat de Spitalul Universitar de Urgență

București, fără a pune în discuția părților

și a reprezentantului Ministeriului Public renunțarea la

administrarea probei deja încuviințată.

Al doilea motiv de recurs se referă la încălcarea

dispozițiilor art. 453

1

C. proc. pen., deoarece

obligațiile instituite prin acest text de lege nu au caracter facultativ,

iar instanța a omis a le menționa în minuta și dispozitivul

hotărârii.

Examinând cauza, atât din punct de vedere al motivelor  invocate,

cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele considerente:

Prin încheierea  pronunțată în ședința

publică din 20 februarie 2007, Curtea de Apel București, Secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, considerând

că este necesară efectuarea unei expertize medico-legale care să

stabilească dacă condamnata este însărcinată, a dispus

efectuarea acestei probe.

Instanța a amânat cauza la mai multe termene pentru lipsa raportului

de expertiză medico-legală.

Deoarece Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”

București, cu adresa nr. A1/2530/2007 din 16 aprilie 2007, a solicitat

Spitalului Universitar de Urgență București efectuarea unui

control de specialitate obstetrică-ginecologie, cu ecografie de

sarcină, cu privire la condamnată, aceasta, în urma consultației

medicale, a depus la dosar buletinul ecografic de sarcină eliberat de

spitalul menționat.

Din înscrisul depus la dosar rezultă starea de graviditate a condamnatei.

Starea de graviditate se poate dovedi cu orice act medical (referat,

certificat, buletin ecografic de sarcină) emis de un organ de

specialitate, nefiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale.

Această stare a condamnatei trebuie să existe atât la formularea

cererii, cât și la momentul judecării sale.

Expertiza medico-legală este impusă de art. 453 C. proc. pen.

numai în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), în acest caz fiind un mijloc

de probă prin intermediul căruia se pot face aprecieri asupra

sănătății condamnatei și posibilității

acesteia de a începe executarea sancțiunii penale.

Pentru următorul caz, cel prevăzut la alin. (1) lit. b) a art. 453 C.

proc. pen., mijlocul de probă nu este prestabilit de legiuitor.

Înscrisul depus la dosar este suficient pentru a dovedi starea de graviditate a

condamnatei și nu este necesară efectuarea unei expertize

medico-legale.

Când în cursul cercetării judecătorești o probă

anterior admisă apare inutilă, instanța, după ce

ascultă procurorul și părțile, poate dispune

neadministrarea ei (art. 329 alin. 3 C. proc. pen.).

Instanța a încălcat dispozițiile art. 329 alin. (3) C.

proc. pen., deoarece nu a pus în discuția procurorului și a

părților utilitatea probei încuviințate.

Verificând practicaua hotărârii se constată că partea nu a

invocat neregularitatea și nici procurorul, care, de altfel, în

ședința publică în care s-a pus în discuție efectuarea

acestei probe, s-a opus la încuviințarea ei considerând că nu este

necesară.

Încălcarea acestei dispoziții legale atrage nulitatea

relativă a actului și nu a fost cauzată nicio vătămare

părții.

Așa fiind, primul motiv de recurs nu este fondat.

Al doilea motiv de

recurs este fondat.

În conformitate cu

prevederile art. 453

1

alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata

amânării executării pedepsei, condamnata respectă

obligațiile enumerate de legiuitor. Menționarea acestora în

minută și dispozitivul hotărârii este necesară, chiar

dacă se aplică de drept.

Față de

aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., recursul procurorului a fost admis, sentința

penală atacată a fost casată în parte și, rejudecând, în

baza art. 453

1

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție a dispus, pe durata amânării executării

pedepsei, respectarea de către condamnată a obligațiilor

prevăzute la lit. a), b), c) și d) ale acestui text de lege.