ÎCCJ, Secția penală

Asupra

contestației la executare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

introdusă la 11 martie 2009, contestatorul R.A. a formulat contestație la

executare împotriva deciziei penale nr. 173 din 22 ianuarie 2009

a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală,

conform disp. art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen.,

solicitând lămuriri cu privire la aceasta, în condițiile în care decizia nu i-a

fost comunicată, primind doar minuta ei și pentru ca să-i fie diminuate

cheltuielile judiciare la care a fost obligat, cu suma reprezentând onorariile

apărătorilor din oficiu, atâta vreme cât aceștia au fost delegați de Baroul

București, care nu are dreptul de a presta servicii contra cost.

A mai arătat că

solicită lămuriri cu privire la consemnarea „pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2009”, apreciind că magistrații

Înaltei Curți de Casație și Justiție

confundă

condica instanței cu ședința publică.

La instanța

supremă, în ședință publică, contestatorul a arătat că motivele contestației

sunt expuse succint în memoriu, susținând că solicită lămuriri privind

hotărârea judecătorească atacată în întregul ei, în sensul că în hotărâre se

spune că a beneficiat de apărare, iar el susține că aceasta este ilegală,

întrucât a fost efectuată de un barou inexistent, fiind de asemenea eronată

consemnarea privind apărarea.

A mai susținut

că la un moment dat va trebui să plătească cheltuielile judiciare, printre care

și prestația avocațială cu care nu este de acord.

În acest sens,

dorește să primească lămuriri cu privire la obligația de a plăti ce nu

datorează.

Totodată, a

mai solicitat comunicarea încheierii de ședință și a hotărârii despre care

anterior a făcut vorbire, arătând că are una incompletă, precum și a

transcrierii încheierii de ședință, potrivit disp. art. 11

1

din Legea nr. 304/2004.

A mai susținut

că este adus de la Giurgiu în condiții improprii, considerând că este eronat

faptul că se afla la dispoziția penitenciarului, apreciind că potrivit Legii nr.

275/2006 trebuie să execute detenția în București, întrucât este din acest loc.

Contestatorul

a arătat că solicită suspendarea cauzei pe motive medicale, arătând că are astm

bronhic și nu poate fi transportat de la Giurgiu pe temperaturi mari, iar

instanța să dispună efectuarea unei expertize medico-legale.

Contestația

la executare este inadmisibilă.

Analizându-se

hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că

potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestația contra executării

hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a

pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare;

c) când se

ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare

la executare;

d) când se

invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării”.

Se constată

așadar că, în cauză motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele

expres și limitativ prev. de disp. art. 461 alin. (1) C. proc. pen., astfel că

cererea formulată nu are legătură cu dispozițiile legale privind lămurirea

hotărârii.

Verificându-se

primul motiv invocat, respectiv cel privind comunicarea transcrierii încheierii

de ședință, Curtea constată că, contestatorul a indicat greșit textul de lege,

disp. art. 11 din Legea nr. 304/2004 referindu-se la desfășurarea activității

de judecată cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și a

continuității.

În realitate,

este vorba de disp. art. 13 din legea sus-menționată.

Potrivit art. 1

din O.U.G. nr. 137/2008 din 28 octombrie 2008 termenul prev. la art. III din

titlul XVI al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României,

partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările

ulterioare, de la care se aplică disp. art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată cu modificările și completările ulterioare,

referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, se prorogă la data de 1

ianuarie 2010.

Ca atare,

textul de lege invocat va intra în vigoare la 1 ianuarie 2010.

Analizându-se

cel de-al doilea motiv de contestație invocat, cel privind plata onorariului

pentru apărarea din oficiu, Curtea constată că nu se încadrează între cele

expres și limitativ prev. de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.

Aceeași

situație se constată și în cazul următoarelor două motive invocate, respectiv

cel privind sintagma „pronunțată în ședință publică” și împrejurarea că este

adus de la Penitenciarul Giurgiu în condiții improprii și că ar trebui să

execute detenția la Penitenciarul din București.

Astfel,

potrivit disp. art. 358 alin. (1) rap. la art. 310 alin. (1) C. proc. pen.,

dispozitivul hotărârii se pronunță în ședință publică iar la pronunțare părțile

nu se citează.

Ca atare

prezența părților la pronunțare nu este obligatorie, iar evident, din rațiuni

de securitate cursele cu părțile arestate nu pot aștepta până la terminarea

deliberărilor pentru ca aceștia să fie prezenți la pronunțare, cu atât mai mult

cu cât datorită numărului foarte mare de dosare pe ședință, acestea se termină

de cele mai multe ori, târziu în noapte.

Cât privește

penitenciarul la care ar trebui să

execute

detenția,

Curtea constată că Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor

dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal este cadrul legal ce

reglementează acest aspect.

În acest sens,

în Titlul IV privind executarea pedepselor privative de libertate, Cap. I -

Organizarea executării pedepselor, art. 11 alin. (5) arată ca „Administrația Națională

a Penitenciarelor stabilește penitenciarul în care persoana condamnată, va

executa pedeapsa privativă de libertate”.

În ceea ce

privește cererea de suspendare a cauzei pe motive medicale, Curtea constată că

aceasta nu este o cauză de suspendare a procesului penal făcută în cursul

executării pedepsei, nefiind aplicabile dispozițiile cu privire la

suspendarea

judecății.

Contestatorul

are la îndemână procedura prev. de disp. art. 453 - 455 C. proc. pen., privind

amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe

viață, texte de lege prevăzute de legiuitor în mod expres pentru astfel de

situații.

În consecință,

contestația la executare formulată de contestator este inadmisibilă și urmează

a se respinge ca atare.

Văzând și

disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul R.A.

împotriva deciziei penale nr. 173 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 mai 2009.