ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 790 din data de 01 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 9357/2/2009, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul C.G. împotriva deciziei penale nr. 3864 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1171/2/2009. A obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9357/1/2009 revizuientul C.G.

a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 3864 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1171/2/2009 solicitând casarea hotărârii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, deoarece, a susținut revizuientul, „instanța i-a refuzat acordarea unui alt termen pentru pregătirea dosarului în vederea judecării cauzei pe fond” și în mod nelegal l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În motivarea cererii de revizuire, precum și în memoriile depuse la dosar, revizuientul a reiterat criticile pe care le-a invocat anterior, în cauze care au fost soluționate definitiv de către instanțe și care au avut ca obiect plângeri împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care s-au judecat cauzele și la actul de justiție în general.

Examinând cererea formulată de revizuient în raport cu dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., care reglementează instituția revizuirii, Înalta Curte a constatat, că cererea de față este inadmisibilă. Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Cum în speță hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de către instanță într-o cauză având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva unei soluții definitive pronunțată într-o procedură reglementată în dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., care nu îndeplinește condiția de a rezolva fondul unei cauze în sensul prevăzut de art. 393 și 394 C. proc. pen., cererea formulată de revizuient a fost considerată inadmisibilă, și respinsă ca atare. De altfel, Înalta Curte constituită în Secții Unite s-a pronunțat în acest sens prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007, soluționând un recurs în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie potrivit art. 414 2 alin. (3) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 272 din 23 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 01 octombrie 2010 sub nr. 2472/2/2010, fixându-se aleatoriu, prim termen de judecată la data de 17 noiembrie 2010. La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, contestatorul a reiterat criticile pe care le-a invocat anterior, în cauze care au fost soluționate definitiv de către instanțe și care au avut ca obiect plângeri împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror și cereri de revizuire a sentințelor pronunțare în aceste cauze, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care s-au judecat cauzele și la actul de justiție în general, în principal fiind nemulțumit de faptul că, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare considerate nejustificate.

Examinând cererea formulată de contestator în raport cu dispozițiile art. 461 C. proc. pen., care reglementează instituția contestației la executare, Înalta Curte a constatat, că cererea de față este nefondată. Astfel, potrivit art. 461 C. proc. pen.,c ontestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici una dintre dispozițiile legale mai sus enunțate. Cu privire la plata cheltuielilor judiciare, Înalta Curte, constată că acestea au fost aplicate în concordanță cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., dispoziții legale care prevăd că „ În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea”. Față de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 461 C. proc. pen., și va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul C.G.

împotriva deciziei penale nr. 790 din data de 01 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 9357/2/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 790 din data de 01 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 9357/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.