ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației

la executare;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 790 din data de 01

martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în

Dosarul nr. 9357/2/2009, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuientul C.G. împotriva deciziei penale nr. 3864 din 20 noiembrie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 1171/2/2009.

A obligat

revizuientul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9357/1/2009

revizuientul C.G. a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr.

3864 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1171/2/2009 solicitând casarea hotărârii prin care i-a fost

respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, deoarece, a susținut

revizuientul, „instanța i-a refuzat acordarea unui alt termen pentru pregătirea

dosarului în vederea judecării cauzei pe fond” și în mod nelegal l-a obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea cererii

de revizuire, precum și în memoriile depuse la dosar, revizuientul a reiterat

criticile pe care le-a invocat anterior, în cauze care au fost soluționate

definitiv de către instanțe și care au avut ca obiect plângeri împotriva

soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror,

exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care s-au judecat cauzele și

la actul de justiție în general.

Examinând cererea

formulată de revizuient în raport cu dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc.

pen., care reglementează instituția revizuirii, Înalta Curte a constatat, că

cererea de față este inadmisibilă.

Din interpretarea

dispozițiilor legale menționate rezultă că pot fi supuse revizuirii numai

hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei,

printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Cum în speță

hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de către instanță

într-o cauză având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva unei

soluții definitive pronunțată într-o procedură reglementată în dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., care nu îndeplinește condiția de a rezolva

fondul unei cauze în sensul prevăzut de art. 393 și 394 C. proc. pen., cererea

formulată de revizuient a fost considerată inadmisibilă, și respinsă ca atare.

De altfel, Înalta

Curte constituită în Secții Unite s-a pronunțat în acest sens prin decizia nr. XVII

din 19 martie 2007, soluționând un recurs în interesul legii declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie potrivit art.

414

2

alin. (3) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr.

272 din 23 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la

data de 01 octombrie 2010 sub nr. 2472/2/2010, fixându-se aleatoriu, prim

termen de judecată la data de 17 noiembrie 2010.

La termenul de

judecată din data de 17 noiembrie 2010, contestatorul a reiterat criticile pe

care le-a invocat anterior, în cauze care au fost soluționate definitiv de

către instanțe și care au avut ca obiect plângeri împotriva soluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror și cereri de revizuire

a sentințelor pronunțare în aceste cauze, exprimându-și nemulțumirea cu privire

la modul în care s-au judecat cauzele și la actul de justiție în general, în

principal fiind nemulțumit de faptul că, a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare considerate nejustificate.

Examinând cererea

formulată de contestator în raport cu dispozițiile art. 461 C. proc. pen., care

reglementează instituția contestației la executare, Înalta Curte a constatat,

că cererea de față este nefondată.

Astfel, potrivit

art.

461

C. proc. pen.,c

ontestația

contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când

s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare;

c) când

se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo

împiedicare la executare;

d) când

se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori

de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul

executării.

Din interpretarea

dispozițiilor legale menționate rezultă că motivele invocate de contestator nu

se încadrează în nici una dintre dispozițiile legale mai sus enunțate.

Cu

privire la plata cheltuielilor judiciare, Înalta Curte, constată că acestea au

fost aplicate în concordanță cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

dispoziții legale care prevăd că „ În cazul declarării apelului ori recursului

sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate

de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul

sau cererea”.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 461 C. proc. pen., și va respinge ca nefondată contestația la

executare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 790 din

data de 01 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală - în Dosarul nr. 9357/2/2009.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul, la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E

Respinge ca nefondată contestația la

executare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 790 din

data de 01 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală - în Dosarul nr. 9357/2/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.