ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2010

Asupra cererii de revizuire de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9357/1/2009 revizuientul C.G. a formulat o cerere de revizuire împotriva Deciziei penale nr. 3864 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1171/2/2009 solicitând casarea hotărârii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, deoarece, susține revizuientul, „instanța i-a refuzat acordarea unui alt termen pentru pregătirea dosarului în vederea judecării cauzei pe fond” și în mod nelegal l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea cererii de revizuire, precum și în memoriile depuse la dosar, revizuientul reiterează criticile pe care le-a invocat anterior, în cauze care au fost soluționate definitiv de către instanțe și care au avut ca obiect plângeri împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care s-au judecat cauzele și la actul de justiție în general. Examinând cererea formulată de revizuient în raport cu dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., care reglementează instituția revizuirii, Înalta Curte constată, că cererea de față este inadmisibilă. Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Cum în speță hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de către instanță într-o cauză având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva unei soluții definitive pronunțată într-o procedură reglementată în dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care nu îndeplinește condiția de a rezolva fondul unei cauze în sensul prevăzut de art. 393 și art. 394 C. proc. pen., cererea formulată de revizuient apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. De altfel, Înalta Curte constituită în Secții Unite s-a pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007, soluționând un recurs în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie potrivit art. 414 2 alin. (3) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul sau cererea”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 3864 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 1171/2/2009. Obligă revizuientul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2010.