ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

În baza actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție sub nr. 9357/1/2009 revizuientul C.G. a formulat o

cerere de revizuire împotriva Deciziei penale nr. 3864 din 20 noiembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1171/2/2009

solicitând casarea hotărârii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă

contestația în anulare, deoarece, susține revizuientul, „instanța i-a refuzat

acordarea unui alt termen pentru pregătirea dosarului în vederea judecării

cauzei pe fond” și în mod nelegal l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

În motivarea cererii de

revizuire, precum și în memoriile depuse la dosar, revizuientul reiterează

criticile pe care le-a invocat anterior, în cauze care au fost soluționate

definitiv de către instanțe și care au avut ca obiect plângeri împotriva

soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror,

exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care s-au judecat cauzele și

la actul de justiție în general.

Examinând cererea formulată

de revizuient în raport cu dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen.,

care reglementează instituția revizuirii, Înalta Curte constată, că cererea de

față este inadmisibilă.

Din interpretarea

dispozițiilor legale menționate rezultă că pot fi supuse revizuirii numai

hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei,

printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Cum în speță hotărârea a

cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de către instanță într-o cauză

având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva unei soluții

definitive pronunțată într-o procedură reglementată în dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., care nu îndeplinește condiția de a rezolva fondul unei cauze în

sensul prevăzut de art. 393 și art. 394 C. proc. pen., cererea formulată de

revizuient apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

De altfel, Înalta Curte

constituită în Secții Unite s-a pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 17 din

19 martie 2007, soluționând un recurs în interesul legii declarat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie potrivit art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora „în cazul declarării apelului ori

recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare

sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul,

recursul sau cererea”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuientul C.G. împotriva Deciziei penale nr.

3864 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în Dosarul nr. 1171/2/2009.

Obligă revizuientul la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2010.