ÎCCJ, decizie (scj.ro #84643)

Prescripția executării pedepsei. Suspendare. Amânarea executării

pedepsei

În perioada cât executarea

pedepsei este amânată potrivit art. 453 C. proc. pen., cursul termenului de

prescripție a executării pedepsei se suspendă conform art. 128 alin. (2) C. pen.

Ca atare, într-o asemenea

situație termenul de prescripție prevăzut în art. 126 începe să curgă de la

data când amânarea executării pedepsei a expirat.

Secția penală, decizia nr. 4692 din 22

octombrie 2003

Prin sentința penală nr. 716 din 14 decembrie 2001, Judecătoria Turda a admis

contestația la executare a condamnatei R.S. și a constatat că executarea

pedepsei de 3 ani și 4 luni  închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

251 din 1 aprilie 1992 a Judecătoriei Cluj, rămasă definitivă  prin

nerecurare, este prescrisă.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Potrivit art.126  alin. (1) lit. b) C.pen.,  termenul de prescripție

a executării pedepselor cu închisoare până la 15 ani este de 5 ani plus durata

pedepsei ce urmează a fi executată.

Conform art.128 alin. (2) și (3) din același cod, cursul termenului de

prescripție prevăzut  în art.126 este suspendat în cazurile și condițiile

prevăzute de Codul de procedură penală, prescripția reluându-și cursul în ziua

în care a încetat cauza de suspendare.

Între dispozițiile legale în temeiul cărora se amână sau se întrerupe

executarea pedepsei și, prin urmare, se suspendă cursul prescripției executării

sunt cele ale art. 453 C. proc. pen. de care condamnata a beneficiat timp de 3

ani, 8 luni și 11 zile cât   executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 251 din 1 aprilie 1992 a fost

amânată.

Ținând seama de perioada cât prescripția executării pedepsei a fost suspendată,

în cauză termenul de prescripție se împlinește la 7 iunie 2004, și se compune

din termenul de 8 ani și 4 luni (rezultat din însumarea termenului de 5 ani cu

pedeapsa de 3 ani și 4 luni) la care se adaugă durata de 3 ani 8 luni și 11

zile cât, urmare amânării executării pedepsei,  cursul prescripției a fost

suspendat.

Prin urmare, hotărârea instanței prin care s-a admis, la 14 decembrie 2001,

înainte de împlinirea termenului, contestația la executare și s-a constatat

prescrierea executării pedepsei aplicate inculpatei, este contrară legii.

Așa

fiind, recursul în anulare a fost admis, s-a casat hotărârea atacată și

s-a respins contestația la executare formulată de inculpată.