ÎCCJ, decizie (scj.ro #84686)

Prescripția executării pedepsei. Termen. Întreruperea cursului termenului prescripției. Reducerea pedepsei prin decretul nr.11/1988 Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se întrerupe în cazul în care cel condamnat, după începerea executării pedepsei, se sustrage de la executare; în acest caz, un nou termen de prescripție curge de la data sustragerii de la executarea în continuare a pedepsei. Termenele de prescripție a executării se stabilesc în raport cu pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare, de la a cărei dată începe să curgă termenul de prescripție, și nu se reduc în raport cu pedeapsa redusă ulterior, cum este cazul aplicării art.2 din Decretul nr.11/1988, sau ca urmare a grațierii parțiale sau a comutării pedepsei în alta mai ușoară.

Singurul caz de reducere a termenelor de prescripție este cel prevăzut în art.129 și se referă la situația când la data săvârșirii faptei condamnatul era minor . Decizia Secției penale nr.792 din 12 februarie 2002 Prin sentința nr.313 din 4 mai 2001, Tribunalul București, secția I-a penală, a admis contestația la executare formulată de condamnatul I.T. și, în conformitate cu art.126 lit.a C.proc.pen., a constatat prescrisă executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.47 din 19 aprilie 1979 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr.2719 din 28 decembrie 1979 a Tribunalului Suprem, Secția penală. Instanța a motivat că de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare au trecut peste 21 de ani, astfel că termenul de 20 de ani de prescripție a executării pedepsei s-a împlinit.

Prin decizia nr.591 din 31 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția I-a penală, apelul procurorului a fost admis și s-a respins contestația. Instanța a motivat că, potrivit actelor din dosar, condamnatul s-a aflat în executarea pedepsei până la 3 februarie 1982, când prin sentință penală a Tribunalului București, s-a dispus întreruperea executării pedepsei până la 27 ianuarie 1983. La data expirării întreruperii, condamnatul nu s-a mai prezentat pentru continuarea executării pedepsei. În această situație, a motivat instanța, sunt aplicabile prevederile art.127 alin.2 C.pen., potrivit cărora sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii.

Împotriva deciziei contestatorul a declarat recurs, arătând, între altele, că prin Decretul nr.11 din 26 ianuarie 1988 privind amnistierea unor infracțiuni și reducerea unor pedepse, pedeapsa de 18 ani a fost redusă cu ½, la 9 ani închisoare, pentru care termenul de prescripție a executării este de 14 ani conform art.126 alin.1 lit.b C.pen., termen care s-a împlinit în anul 1997. Recursul este nefondat. Potrivit art.126 C.pen., termenul de prescripție a executării pedepsei este de 20 de ani, când pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani, iar conform alin.3 al aceluiași articol termenul de prescripție se socotește de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Potrivit art.127 alin.1 C.pen., cursul termenului prescripției se întrerupe prin începerea executării pedepsei, iar conform alin.2 sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii, în speță 27 ianuarie 1983. Cum singura situație în care termenul de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc este, potrivit art.129, aceea când la data săvârșirii infracțiunii condamnatul era minor, rezultă că reducerea pedepsei conform art.2 din Decretul nr.11/1988 la 9 ani închisoare nu poate fi avută în vedere la stabilirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Pentru aceste motive, recursul declarat de contestator a fost respins.