ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7801/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7801/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra

recursului civil de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1309/D din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Satu-Mare a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor.

A admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei Apa,

jud. Satu-Mare și, în consecință a respins acțiunea reclamantului S.I.G. față

de pârâta Primăria comunei Apa, jud. Satu-Mare.

A fost admisă

excepția tardivității acțiunii reclamantului și, în consecință a fost respinsă

ca tardiv introdusă acțiunea reclamantului împotriva pârâților Primarul comunei

Apa și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor privind restituirea

în natură în condițiile Legii nr. 10/2001 a imobilului înscris în C.F. nr. 5 19

Apa, sub nr. top 124128.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Ca urmare a

analizei cu prioritate a excepțiilor procesuale invocate, instanța a reținut:

În ceea ce

privește legitimarea procesuală pasivă a pârâtelor Primăria comunei Apa și

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, chestiunea prejudicială

apreciată de către instanță ca fiind prealabilă rezolvării excepției de

tardivitate, instanța a avut în vedere că referitor la Primăria comunei Apa pe

de o parte din perspectiva dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001,

republicată, aceasta nu are abilitatea legală de a sta în proces în prezenta

cauză, iar pe de altă parte, prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, republicată, entitatea juridică investită cu emiterea

dispoziției prin care se soluționează solicitările de acordare a beneficiului

măsurilor reparatorii instituite prin acest act normativ este primarul unității

administrativ teritoriale care deține imobilul revendicat, în speță Primarul

comunei Apa.

În consecință,

față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 77 din

Legea nr. 215/2001, republicată și la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a

Primăriei comunei Apa, jud. Satu-Mare și a respins acțiunea reclamantului față

de această pârâtă.

Referitor la

legitimarea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, instanța a reținut că, atâta vreme cât preluarea abuzivă invocată

în cauză și înscrierea în evidențele de carte funciară a dreptului de

proprietate astfel dobândit s-a realizat față de titularul Statul Român, iar că

potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, coroborat cu hotărârile de guvern

ulterioare care au reglementat structura organizatorică a fostului Minister al

Finanțelor Publice, abilitarea legală în reprezentarea Statului Român în astfel

de procese revine în prezent Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel că

excepția invocată s-a reținut ca neîntemeiată.

În ceea ce

privește excepția tardivității promovării cererii reclamantului, sub aspectul

stării de fapt s-au reținut următoarele:

Inițial

reclamantul a formulat notificare, soluționată prin dispoziția nr. 11/2005

emisă de Primarul comunei Apa.

Împotriva

acestei dispoziții s-a formulat contestație la Tribunalul Satu-Mare pentru că

s-a respins cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului și s-au

stabilit măsuri reparatorii în echivalent la nivelul sumei de 2.220.000.000

lei/ROL.

În cursul

judecării cauzei, Primarul comunei Apa a emis o nouă dispoziție, respectiv

dispoziția nr. 15 din 31 mai 2005 pentru modificarea dispoziției nr. 11/2005

prin care a respins cererea de restituire în natură formulată de celelalte

persoane fizice, altele decât reclamantul din prezenta cauză, pentru

considerentul că acestea nu au vocație succesorală după antecesorul proprietar

tabular al imobilului în litigiu, menținând însă dispoziția de respingere a

cererii de restituire în natură formulată de reclamantul S.I.G.

Prin sentința

civilă nr. 223/D din 6 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Satu-Mare a fost

respinsă ca fiind lipsită de obiect acțiunea reclamantului privind anularea

dispoziției nr. 11/2005, emisă de Primarul comunei Apa, hotărâre intrată în

puterea lucrului judecat ca urmare a neexercitării căilor de atac de către

părțile din acel proces.

Față de

această stare de fapt, instanța a reținut că, pe de o parte, prin dispoziția

nr. 15/2005 a Primarului comunei Apa s-a menținut dispoziția de respingere a

restituirii în natură către S.I.G. a imobilului în cauză, iar pe de altă parte

că, independent de data emiterii dispoziției nr. 15 din 31 mai 2005 și de data

comunicării acesteia reclamantului la 6 iunie 2005, acesta a luat cunoștință

despre dispoziția respectivă.

În consecință,

instanța a apreciat că de la această dată (6 iunie 2005) a început să curgă

pentru reclamant termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, republicată, înăuntrul căruia avea posibilitatea să conteste

această soluție de respingere a cererii sale privind restituirea în natură a

imobilului Școala generală din comuna Apa, jud. Satu-Mare.

Împrejurarea

că ulterior emiterii dispoziției nr. 15/2005 și a împlinirii termenului legal

de 30 de zile de la data comunicării s-a adoptat un act normativ modificator al

Legii nr. 10/2001, prin care s-a extins domeniul de aplicare pentru imobilele

ce pot fi restituite în natură foștilor proprietari, nu reprezintă în opinia

instanței o repunere în termenul de opțiune cu privire la modalitatea măsurilor

reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite și nici o repunere în termenul de

contestare a dispozițiilor emise până la acea dată, în lipsa unor prevederi

exprese în acest sens din partea legiuitorului.

În consecință,

prin prisma raționamentului judiciar de mai sus, instanța a admis ca întemeiată

excepția tardivității, reținând totodată că depunerea de către reclamant

ulterior soluționării definitive a notificării sale prin dispoziția nr. 15/2005

a unor precizări privind notificarea inițială, coroborat cu principiile

juridice

tempus regit actum

și rebus sic stantibus,

edictate în

vederea asigurării securității raporturilor juridice impun interpretarea de mai

sus, fiind inadmisibilă o revenire a tuturor persoanelor beneficiare ale

dispozițiilor Legii nr. 102001, cu ocazia fiecărei modificări ulterioare a

actului normativ în cauză, astfel că, pe baza excepției invocate a fost

respinsă acțiunea reclamantului.

Prin apelul

declarat de reclamant s-a solicitat în principal admiterea acestuia și

retrimiterea cauzei spre rejudecare prin respingerea excepției de tardivitate

și în subsidiar repunerea în termen și admiterea acțiunii.

Prin motivele

de apel s-a invocat că, instanța de fond a apreciat greșit dreptul

reclamantului de a solicita restituirea în natură ca prescris prin apariția

modificărilor la Legea nr. 10/2001, care a modificat implicit temeiul juridic

al dreptului său și că greșit s-a apreciat că acesta nu are ca efect repunerea

reclamantului în termenul de a ataca dispoziția entității deținătoare, fiind o

cale de împiedicare a accesului la justiție.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 96A din 15 mai 2008 a respins ca

nefondat apelul reclamantului S.I.G. împotriva sentinței nr. 1309/D din 29

noiembrie 2007 a Tribunalului Satu-Mare în contradictoriu cu intimații-pârâți

Primarul comunei Apa, Primăria comunei Apa și Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor.

Instanța de

apel a reținut că, prin dispoziția nr. 11 din 22 martie 2005 emisă de Primarul

comunei Apa s-au respins cererile de restituire în natură a imobilului-teren și

construcție, situat în localitatea Apa nr. 21, formulate de S.I.G., S.I.E., S.I.G.

și S.I.Z. cu motivarea că în clădire funcționează Școala Generală „Vasile

Lucaciu", stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 2.220.000.000 lei. La

data de 31 mai 2005 această dispoziție s-a modificat de către emitent în sensul

că cererea de restituire în natură formulată de S.I.G. s-a respins ca urmare a

faptului că în imobil își desfășoară activitatea o unitate bugetară de

învățământ, iar notificările formulate de S.I.G., S.I.Z. și S.I.E. s-au respins

pentru că aceștia nu au vocație succesorală.

Dispoziția a fost

contestată de apelant, solicitându-se numai să se constate că este singurul

îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii, acțiunea fiind însă respinsă

prin sentința civilă nr.223 din 6 iunie 2005 ca lipsită de obiect, întrucât

prin modificarea adusă dispoziției situația litigioasă s-a rezolvat.

Nu s-a contestat

faptul că atât dispoziția nr. 11/2005, cât și sentința indicată anterior s-au

pronunțat până la modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005,

însă, dispoziția prin care s-au acordat numai despăgubiri, conform art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 putea fi contestată pentru nerestituirea în

natură a imobilului în termen de 30 de zile, termen ce nu a fost prelungit prin

modificările ulterioare.

S-a reținut că Legea

nr. 247/2005 a adus modificări Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele ce pot

fi restituite în natură, dar acest aspect nu are legătură cu termenele

instituite prin Legea nr. 10/2001 și de care apelantul nu a uzat decât parțial,

astfel că dispoziția prin care s-au acordat despăgubiri a devenit irevocabilă,

aspect corect reținut de instanța de fond.

Legiuitorul a

stabilit termene și proceduri pe care cei în drept puteau să le urmeze, ori,

prin această cale nu s-a adus atingere liberului acces la justiție, instituit

de art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, ci dimpotrivă, pentru a

asigura o stabilitate a raporturilor juridice, a finaliza procedurile

referitoare la imobilele preluate abuziv de Statul Român, aceste dispoziții

legale erau necesare, criticile fiind nefondate, situație în care nu se impune

o repunere în termen, conform art. 103 C. proc. civ.

Este de necontestat

că, la data acordării efective a despăgubirilor, dacă se va constata că

imobilul poate fi restituit în natură, conform Legii nr. 247/2005 Comisia

Centrală va putea proceda astfel împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs reclamantul S.I.G.

Invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul reiterează în

esență motivele din apel, susținând că prin hotărârea recurată greșit s-a

reținut că dreptul său de a solicita restituirea în natură a imobilului „s-a

prescris". Mai arată că acțiunea sa a fost soluționată pe excepția

tardivității, deoarece acțiunea a fost formulată după expirarea termenului

prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Susține

recurentul că, prin apariția modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 a fost

modificat implicit temeiul juridic al dreptului său și greșit s-a apreciat că

acesta nu ar avea ca efect repunerea în termenul de atacare a dispoziției

entității deținătoare, mod în care i s-a restricționat accesul injustiție.

Examinând recursul

prin prisma criticii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001, această instanță îl reține ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin notificarea nr. 235/2002

soluționată prin dispoziția nr. 11/2005 emisă de Primarul comunei Apa, s-a

respins cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului teren

și construcție, situate în localitatea Apa nr. 21 și s-au stabilit măsuri

reparatorii în echivalent în cuantum de 2.220.000.000 lei, conform raportului

de expertiză efectuat în cauză, față de care să fie acordate celelalte măsuri

reparatorii.

Dispoziția a fost

contestată și pe parcursul procesului Primarul comunei Apa a emis o nouă

dispoziție nr.15 din 31 mai 2005 de modificare a dispoziției nr. 11/2005, prin

care a respins cererile de restituire în natură formulate de celelalte persoane

fizice, altele decât reclamantul din cauză, cu motivarea că nu au vocație

succesorală după proprietarul tabular al imobilului în litigiu și a fost

menținută dispoziție privind respingerea cererii de restituire în natură

formulată de reclamant.

Prin sentința civilă

nr. 223/D din 6 iunie 2005, Tribunalul Satu-Mare a respins acțiunea

reclamantului privind anularea dispoziției nr. 11/2005 emisă de Primarul

comunei Apa, ca lipsită de obiect.

Această

hotărâre, ca urmare a neexercitării căilor de atac de către părțile din proces

a intrat în puterea lucrului judecat.

Independent de data

emiterii dispoziției nr. 15 din 31 mai 2005 și de data comunicării ei

reclamantului din cauza de față, acesta a luat cunoștință de conținutul

deciziei, fără niciun dubiu la data de 6 iunie 2005.

La data de 24 iulie

2007, reclamantul S.I.G. în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Apa,

Primăria comunei Apa și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a

solicitat instanței să constate că el, în calitate de succesor legal al defunctului

S.I.G. senior este îndreptățit la restituirea în natură în condițiile Legii nr.

10/2001 a imobilului situat în comune Apa (în prezent Școala generală din

comuna Apa), imobil înscris în C.F. nr. 519 Apa, sub nr.top 124-128.

Reclamantul a

susținut că, deși prin notificarea nr. 235/2002 a solicitat restituirea în

natură a acestui imobil, ulterior prin decizia nr. 15/2005, emisă de Primarul

comunei Apa a fost respinsă această cerere de restituire, fără a se ține cont

că și-a precizat notificarea în raport de prevederile Legii nr. 247/2005,

precizare ce nu a fost soluționată nici până în prezent.

Conform art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, cu toate modificările ulterioare ,În termen de 60 de

zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de

restituire în natură'".

Sub un prim aspect,

față de cele arătate mai sus, instanța a respectat acest text de lege,

soluționând cererea reclamantului în sensul respingerii restituirii în natură

și stabilirii măsurilor reparatorii în echivalent.

Potrivit art. 26

alin. (1) din aceeași lege „Dacă restituirea în natură nu este posibilă,

deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz,

prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde

persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este

acceptată de persoana îndreptățită'.

De asemenea, în alin.

(3) din același text se arată că ,,Decizia sau, după caz, dispoziția motivată

de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi

atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,

după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30

de zile de la comunicare".

Față de

textele de mai sus, corect instanța de apel a soluționat cauza, păstrând

sentința instanței de fond. De fapt, nu s-a constatat niciodată că atât

dispoziția nr. 11/2005, cât și sentința precizată s-au pronunțat anterior

modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.247/2005, însă, dispoziția

prin care în baza Legii nr. 10/2001 s-au acordat numai despăgubiri, potrivit

art. 26 alin. (3) din această lege putea fi contestată pentru nerestituirea în

natură a imobilului numai în termen de 30 de zile de la data comunicării, ținând

cont că acest termen nu a fost prelungit prin modificările aduse de Legea nr. 247/2005

și nerespectat de recurent.

Trebuie

reținut că, prin Legea nr. 247/2005 s-au adus modificări la Legea nr. 10/2001

cu privire la imobilele care pot fi restituite în natură, aspect ce nu are

legătură cu termenele instituite de Legea nr. 10/2001 și care nu au fost

respectate de recurent decât parțial. Dispoziția prin care

recurentului-reclamant i s-au acordat despăgubiri a devenit irevocabilă, ceea

ce înseamnă că numai poate fi modificată.

Notificarea

reclamantului a fost soluționată anterior modificării legii, dată la care

singura modalitate de rezolvare era acordarea de despăgubiri și nu de

restituire în natură a imobilului.

Dacă s-ar fi procedat

altfel, organele investite cu cererea reclamantului ar fi încălcat dispozițiile

legale de la acel moment.

Legiuitorul a

stabilit termene și proceduri pe care cei în drept puteau să le urmeze, astfel

că nu s-a adus atingere liberului acces la justiție instituit de art. 6 al Convenției

europene a drepturilor omului, ci, dimpotrivă, pentru a asigura o stabilitate a

raporturilor juridice a finalizat procedurile vizând imobilele preluate abuziv

de Statul Român.

Recurentul

susține că, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005

este îndreptățit să formuleze o nouă cerere, respectiv în cauza de față precizarea

la notificare'", pentru a i se restitui în natură imobilul solicitat

inițial, ignorând termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Așa cum am arătat, cererea sa a fost soluționată

irevocabil.

Potrivit art.

103 alin. (1) C. proc. civ. ,,Neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

(2) În acest

din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la

încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.'"

Față de

dispozițiile textului enunțat, se reține că recurentul nu s-a aflat într-o

situație care să-1 îndreptățească la o repunere în termen și nici nu a

respectat termenul impus de lege pentru o astfel de cerere.

Modificările

intervenite prin Legea nr. 247/2005 nu vizează instituirea unor noi termene de

care părțile interesate să uzeze pentru restituirea în natură a imobilelor, în

condițiile în care acestea au urmat procedurile stabilite prin Legea nr.

10/2001.

Faptul că ulterior

emiterii dispoziției nr. 15/2005 și împlinirii termenului legal de 30 de zile

de la data comunicării a fost adoptat un act normativ modificator al Legii nr.

10/2001, prin care s-a extins domeniul de aplicare pentru imobilele ce pot fi

restituite în natură foștilor proprietari, nu reprezintă în opinia instanței o

repunere în termenul de opțiune cu privire la modalitatea măsurilor reparatorii

cuvenite persoanelor îndreptățite și nici o repunerea în termenul de contestare

a dispozițiilor emise până la acea dată în lipsa unor prevederi exprese în

acest sens din partea legiuitorului.

Depunerea de

către reclamant ulterior soluționării definitive a notificării sale a unor precizări"

privind notificarea inițială, se reține ca fiind inadmisibilă, având în vedere

că este de neconceput o revenire a tuturor persoanelor beneficiare de

dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu ocazia fiecărei modificări ulterioare a

actului normativ respectiv.

Instanța de apel

corect a reținut și faptul că, la momentul acordării efective a despăgubirilor

stabilite în favoarea recurentului, dacă se va constata că imobilul în litigiu

poate fi restituit în natură, potrivit Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală va

putea dispune această restituire.

În concluzie, soluția

pronunțată prin hotărârea recurată este în afara criticilor formulate de

recurent, reținându-se corect că recurentul nu a respectat termenul legal de 30

de zile pentru a formula contestație împotriva unei decizii emise în baza Legii

nr. 10/2001.

Față de toate aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de reclamant să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul S.I.G. împotriva deciziei nr. 96 din 15 mai

2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

decembrie 2008.