ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4077/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanții L.I. și L.D.A. au chemat în judecată pârâții Statul Român reprezentat de C.C.S.D., A.N.R.P., Statul Român prin Consiliul General al Municipiului București și Statul Român prin M.F.P. (în prezent M.E.F.) solicitând obligarea C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziția nr. 6646 din 31 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București, prin Primarul General, pentru imobilul situat în București, Totodată s-a mai solicitat obligarea Statului Român prin Consiliul General al Municipiului București în solidar cu Statul Român prin M.F.P.

la plata sumei de 200 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu titlu de daune moratorii. Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că imobilul menționat a fost în proprietatea bunicii lor, fiind dobândit prin cumpărare în anul 1946, fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 341/1976. Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 la data de 8 august 2001 nu a primit un răspuns, deși acest lucru trebuia făcut în termenul legal de 60 zile.

Reclamanții au mai arătat că, prin sentința civilă nr. 367 din 18 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a obligat Primăria Municipiului București să emită o decizie motivată referitoare la soluționarea modificării, iar după apariția Legii nr. 247/2005 au sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru a determina autoritățile competente să soluționeze notificarea până când, la 31 octombrie 2006, Primăria Municipiului București a emis dispoziția nr. 6646, iar dosarul a fost transmis Comisiei Centrale la 13 februarie 2007. Reclamanții au susținut că, după predarea dosarului la Secretariatul C.C.S.D., pârâtele aveau obligația să demareze parcurgerea procedurilor prealabile și să emită titlurile de despăgubire în termen de 30 zile, însă au refuzat să facă acest lucru.

Precizându-și acțiunea, reclamanții au arătat că renunță la judecată față de pârâtul Statul Român prin Consiliul General al Municipiului București și că solicită obligarea Statului Român prin M.F.P. la plata daunelor cominatorii de 200 lei/ zi de întârziere. Prin sentința civilă nr. 1188 din 3 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act că reclamanții renunță la judecată cu privire la Statul Român prin Consiliul General al Municipiului București și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. Totodată, a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând Statul Român prin C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziția nr. 6646 din 31 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General pentru imobilul situat în București.

Prin aceeași hotărârea judecătorească a fost respins capătul de cerere privind daunele cominatorii. Pentru a pronunța o asemenea soluție instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. a apreciat că această instituție are legitimare procesuală pasivă în cauză în considerarea atribuțiilor ce-i revin potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005. Pe fondul cauzei, a considerat că nu a fost respectat un termen rezonabil pentru soluționarea cererii formulate de reclamanți, nerespectându-se dreptul acestora la soluționarea cererii privind acordarea de despăgubiri. Capătul de cerere privind daunele cominatorii a fost respins întrucât în cauză a fost invocată și s-a reținut nerespectarea unei obligații prevăzută de lege în sarcina Statului Român prin C.C.S.D., iar nu a Statului Român prin M.F.P.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., criticând-o ca nelegală întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii și fără să aibă în vedere actele și probele administrate. De asemenea, greșit a apreciat prima instanță că dreptul reclamanților de soluționare a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil nu a fost respectat. Deși nu s-a prevăzut un termen de soluționare a dosarelor care fac obiectul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de C.C.S.D. Se precizează în motivele de recurs că este de necontestat că în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005, se va emite decizia conținând titlul de despăgubire, după parcurgerea acestei proceduri.

La termenul de azi, în ședință publică, intimatul-reclamant L.I. a depus la dosar decizia nr. 1128/2007 a C.C.S.D., apreciind că de fapt recursul nu mai are obiect. Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și de decizia depusă la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține: Prin Dispoziția nr. 6646/2006, emisă de Primăria Municipiului București s-a decis în cadrul procedurii de soluționare a dosarului întocmit în baza Notificării nr. 944/2001 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 960 mp., în favoarea reclamanților L.I. și L.D.A. Dispoziția împreună cu dosarul aferent au fost predate Comisiei centrale, conform Legii nr. 247/2005.

S-a apreciat de Curtea de Apel, că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor trebuia făcută într-un termen rezonabil avându-se în vedere dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., termen care nu a fost respectat de autoritățile administrative. Din toate actele depuse la dosar și vis-à-vis de succesiunea termenelor acordate și a procedurilor administrative efectuate, este indubitabil că dreptul reclamanților de soluționare a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil nu a fost respectat, acestora (reclamanților) neoferindu-li-se garanții pentru materializarea dreptului lor. La termenul de azi, în ședință publică, intimatul - reclamant L.I.

a depus la dosar Decizia nr. 1128/2007 prin care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea sa și a reclamantei - intimate L.D.A., însă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate constata că recursul este fără obiect, având în vedere că acesta a fost depus la 21 iunie 2007, iar Decizia s-a emis la 23 august 2007. Deci fără putință de tăgadă recursul are obiect, acțiunea însă nu ar mai avea interes în acest moment, întrucât suma privind despăgubirea a fost acordată. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat de C.C.S.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 1188 din 3 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2007.