ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 56/2/2007 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții L.I. și L.D.A. au chemat în judecată Statul Român reprezentat de C.C.S.D., A.N. r .P., C.G.M.B. și Statul Român prin M.F.P., solicitând ca prin sentința ce va pronunța Instanța să oblige C.C.S. d . să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri în conformitate cu Decizia nr. 6646 din 31 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București, prin Primarul General, pentru imobilul situat în Municipiul București, în suprafață de 960 mp. cu o valoare reală de 700.000 RON, obligând în același timp Statul Român prin C.G.M.B.

și M.F.P. să plătească suma de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii de la data rămânerii definitive a sentinței. În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că prin Dispoziția nr. 6646 din 31 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București a fost soluționat dosarul întocmit în baza Notificării nr. 944/2001, prin executorul judecătoresc și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 960 mp., situat în București, această dispoziție fiind comunicată Secretariatului C.C. s .D. de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, Comisie care până la data formulării acțiunii nu a emis decizia reprezentând despăgubiri, termenul de soluționare fiind cel de 30 de zile sau în mod special cel de 60 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, întrucât Legea nr. 247/2005 nu prevede un anumit termen.

Pârâta C.C. s .D. constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta A.N.R.P. a depus de asemenea întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-au depus înscrisuri și în urma analizării acestora, Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 309 din 31 ianuarie 2007 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.R.P., precum și acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această sentință, prima Instanță a reținut că pârâta A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că pârâta asigură Secretariatul C.C.S.D., precum și corespondența dintre persoanele care se adresează cu cereri și memorii C.C.S.D., având chiar atribuții proprii în direcționarea cererii pentru soluționare.

Pe fondul cauzei, Instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată deoarece la memoriul adresat de reclamanți C.C. s .D., aceasta a răspuns în sensul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost declanșată în cazul reclamanților întrucât dosarul aferent dispoziției nu a fost transmis de către C.G.M.B. și ca atare nu este vorba despre un refuz nejustificat de rezolvare a cererii. Referitor la daunele morale solicitate, prima Instanță a considerat că acestea sunt accesorii capătului principal de cerere și urmează soarta acestuia, ambele capete de cerere urmând a fi respinse ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a excepției privind lipsa calității sale procesuale pasive.

Astfel, susține recurenta, atribuțiile sale stabilite prin H.G. nr. 361/2001, în ceea ce privește aplicarea Legii nr. 10/2001 cât și cele prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 conform căruia asigură Secretariatul C.C.S.D., exclud pe cele privind emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire. Se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției și respingerii acțiunii față de aceasta pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Analizând recursul formulat prin prisma motivului invocat și în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va respinge conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, A.N.R.P.

nu are calitatea de a emite decizii conținând titluri de despăgubire, această atribuție revenind C.C.S.D., însă potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta îndeplinește atribuții de Secretariat al C.C.S.D., atribuții ce constau în: primirea dosarelor transmise, în temeiul art. 16, alin. (1) și alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; analizarea, sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate; transmiterea, ulterior selectării dosarelor în baza ordinii aleatorii stabilite prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, a dosarelor mai sus amintite către evaluatorii desemnați în mod aleatoriu de către aceeași Comisie, în vederea efectuării raportului de evaluare; redactarea deciziilor Comisiei, ulterior aprobării acestora în ședințele C.C.S.D.

și transmiterea Depozitarului c entral în vederea convertirii titlurilor de despăgubire în acțiuni la Fondul P. Deci, recurenta - pârâtă îndeplinește o serie de atribuții în cadrul procedurii administrative, procedură ce are ca finalitate emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, așa încât în mod corect Instanța de Fond a stabilit că nu este lipsită de calitate procesuală pasivă. De altfel, recurenta - pârâtă nici nu are interes în promovarea căii de atac a recursului, atâta timp cât soluția Instanței de Fond a fost aceea de respingere ca neîntemeiată a acțiunii promovată de reclamanții L.I. și L.D.A. Ca o consecință a celor relatate mai sus, se constată că Instanța de Fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, neexistând nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., motiv pentru care făcând și aplicațiunea prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.P., împotriva sentinței civile nr. 309 din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.