ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.D.D. și C.G.M. în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâților la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fixarea unui termen în care să fie obligați pârâți să-și îndeplinească obligația menționată anterior, respectiv 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și obligarea acestora la plata de penalități de întârziere în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru emiterea deciziei și până la îndeplinirea obligațiilor.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 12592 din 30 aprilie 2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului București a fost soluționată notificarea nr. 473/2002, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat în București, sector 2, format din teren in suprafață de 120 m.p. si construcție cu suprafața utilă de 86,50 m.p. Au menționat reclamanții că până la momentul formulării acțiunii, nu a fost soluționat dosarul de despăgubire de către pârâți, potrivit dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, precizând că deși legiuitorul nu a stabilit în cuprinsul legii un termen pentru finalizarea procedurii administrative, acest fapt nu poate constitui o justificare pentru autoritățile publice implicate în acest demers pentru tergiversarea și nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Autoritatea asigură numai Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar Comisia Centrală desemnează evaluatorii, trimite la evaluare și emite titlurile de despăgubire. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 6773 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.

și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.D.D. și C.G.M., în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București, sector 2, potrivit Dispoziției nr. 12592 din 30 aprilie 2010 a Primăriei municipiului București, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., că este întemeiată, în condițiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are ca atribuții, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, luarea măsurilor legale în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. S-a reținut că, doar după emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P. are obligația de a emite titlurile de plată și de conversie prevăzute de art. 18 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicarea a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că Dosarul nr. 47334/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și a fost trimis la evaluare, în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor. S-a reținut de asemenea că prin Anexa nr. 34 la contractul de prestări servicii nr. 24 din 02 martie 2010 încheiat cu evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a stabilit termenul de executare a evaluării imobilului, respectiv, 20 de zile de la data primirii dosarului, iar la data de 04 septembrie 2011, a fost întocmită sinteza raportului de evaluare, prin care s-a concluzionat că valoarea de piață estimată pentru proprietatea imobiliară, construcție și teren aferent, este de 773.000 lei.

Curtea de Apel a constatat că deși Legea nr. 247/2005 nu impune un termen de soluționare a cererilor, neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în raport de data înregistrării dosarului la Comisie, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil. În fine, Curtea de Apel a apreciat că nu este necesară acordarea penalităților de întârziere, întrucât pentru obligarea pârâtei la executarea unei hotărâri pronunțate în contencios administrativ există reglementată procedura de executare prevăzută de dispozițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că in cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape, respectiv etapa analizării dosarelor și etapa evaluării, finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire. S-a arătat că in speță dosarul a fost analizat cu prioritate, fiind trimis evaluatorului, iar ulterior a fost supus aprobării ședinței Comisiei Centrale din data de 14 decembrie 2011, ședință care nu s-a putut desfășura din lipsa qvorumului. S-a susținut că instanța de fond a apreciat in mod incorect și netemeinic faptul că decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă intr-un termen rezonabil, in condițiile in care jurisprudența C.E.D.O.

a stabilit criterii precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente, importanța litigiului pentru reclamant, criterii care in speță susțin apărările formulate. Procedura în fața instanței de recurs Recurenta – pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat instanței să rețină că instanța de fond in mod netemeinic a obligat la emiterea deciziei in condițiile adoptării O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 potrivit căreia se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, termen care prin Legea nr. 117/2012 a fost prelungit până la data de 15 mai 2013. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru motivele și in limitele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat, iar prin Dispoziția nr. 12592 din 30 aprilie 2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului București a fost soluționată notificarea nr. 473/2002, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii in echivalent. De asemenea, este de necontestat că Dosarul nr. 47334/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și a fost trimis la evaluare, în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor.

Se reține de asemenea că prin Anexa nr. 34 la contractul de prestări servicii nr. 24 din 02 martie 2010 încheiat cu evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a stabilit termenul de executare a evaluării imobilului, respectiv, 20 de zile de la data primirii dosarului, iar la data de 04 septembrie 2011, a fost întocmită sinteza raportului de evaluare, prin care s-a concluzionat că valoarea de piață estimată pentru proprietatea imobiliară, construcție și teren aferent, este de 773.000 lei. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 6773 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Obligă autoritatea pârâtă să emită decizia-titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.