ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

C.D.D. și C.G.M. în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea

pârâților la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fixarea unui

termen în care să fie obligați pârâți să-și îndeplinească obligația menționată

anterior, respectiv 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și

obligarea acestora la plata de penalități de întârziere în cuantum de 100 RON

pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru

emiterea deciziei și până la îndeplinirea obligațiilor.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 12592 din 30 aprilie 2010

emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului București a fost

soluționată notificarea nr. 473/2002, propunându-se acordarea de măsuri

reparatorii in echivalent pentru imobilul situat în București, sector 2, format

din teren in suprafață de 120 m.p. si construcție cu suprafața utilă de 86,50

m.p.

Au menționat

reclamanții că până la momentul formulării acțiunii, nu a fost soluționat dosarul

de despăgubire de către pârâți, potrivit dispozițiilor Titlului VII al Legii nr.

247/2005, precizând că deși legiuitorul nu a stabilit în cuprinsul legii un

termen pentru finalizarea procedurii administrative, acest fapt nu poate

constitui o justificare pentru autoritățile publice implicate în acest demers

pentru tergiversarea și nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, cu motivarea că în procedura administrativă prevăzută de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Autoritatea asigură numai Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar Comisia Centrală

desemnează evaluatorii, trimite la evaluare și emite titlurile de despăgubire.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin sentința nr. 6773

din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei A.N.R.P. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane

lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții C.D.D. și C.G.M., în contradictoriu cu

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta să

emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

București, sector 2, potrivit Dispoziției nr. 12592 din 30 aprilie 2010 a

Primăriei municipiului București, în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

S-a respins capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, ca

neîntemeiat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., că este întemeiată, în

condițiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are ca

atribuții, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, luarea măsurilor legale

în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv.

S-a reținut că, doar

după emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P. are obligația de a emite titlurile de plată

și de conversie prevăzute de art. 18 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 pentru

modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicarea a Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că Dosarul nr. 47334/CC a fost analizat sub

aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și

a fost trimis la evaluare, în vederea stabilirii cuantumului final al

despăgubirilor.

S-a reținut de

asemenea că prin Anexa nr. 34 la contractul de prestări servicii nr. 24 din 02

martie 2010 încheiat cu evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, s-a stabilit termenul de executare a evaluării

imobilului, respectiv, 20 de zile de la data primirii dosarului, iar la data de

04 septembrie 2011, a fost întocmită sinteza raportului de evaluare, prin care

s-a concluzionat că valoarea de piață estimată pentru proprietatea imobiliară,

construcție și teren aferent, este de 773.000 lei.

Curtea de Apel a

constatat că deși Legea nr. 247/2005 nu impune un termen de soluționare a

cererilor, neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în raport de

data înregistrării dosarului la Comisie, poate fi apreciată ca reprezentând o

încălcare a dreptului reclamanților la soluționarea cererii într-un termen

rezonabil.

În fine, Curtea de

Apel a apreciat că nu este necesară acordarea penalităților de întârziere,

întrucât pentru obligarea pârâtei la executarea unei hotărâri pronunțate în

contencios administrativ există reglementată procedura de executare prevăzută

de dispozițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență că in cadrul procedurii administrative

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările

ulterioare, sunt parcurse mai multe etape, respectiv etapa analizării dosarelor

și etapa evaluării, finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

S-a arătat că in

speță dosarul a fost analizat cu prioritate, fiind trimis evaluatorului, iar

ulterior a fost supus aprobării ședinței Comisiei Centrale din data de 14

decembrie 2011, ședință care nu s-a putut desfășura din lipsa qvorumului.

S-a susținut că

instanța de fond a apreciat in mod incorect și netemeinic faptul că decizia

reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă intr-un termen rezonabil, in

condițiile in care jurisprudența C.E.D.O. a stabilit criterii precum

complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente,

importanța litigiului pentru reclamant, criterii care in speță susțin apărările

formulate.

Procedura în

fața instanței de recurs

Recurenta – pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de

ședință prin care a solicitat instanței să rețină că instanța de fond in mod

netemeinic a obligat la emiterea deciziei in condițiile adoptării O.U.G. nr. 4

din 13 martie 2012 potrivit căreia se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea

titlurilor de despăgubire, termen care prin Legea nr. 117/2012 a fost prelungit

până la data de 15 mai 2013.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este întemeiată pentru motivele și in limitele care vor fi

prezentate în continuare.

În cauză, este

necontestat că reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru

imobilul preluat abuziv de către stat, iar prin Dispoziția nr. 12592 din 30

aprilie 2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului

București a fost soluționată notificarea nr. 473/2002, propunându-se acordarea

de măsuri reparatorii in echivalent.

De asemenea, este de

necontestat că Dosarul nr. 47334/CC a fost analizat sub aspectul verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură și a fost trimis la

evaluare, în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor.

Se reține de asemenea

că prin Anexa nr. 34 la contractul de prestări servicii nr. 24 din 02 martie 2010

încheiat cu evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, s-a stabilit termenul de executare a evaluării imobilului,

respectiv, 20 de zile de la data primirii dosarului, iar la data de 04

septembrie 2011, a fost întocmită sinteza raportului de evaluare, prin care s-a

concluzionat că valoarea de piață estimată pentru proprietatea imobiliară,

construcție și teren aferent, este de 773.000 lei.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005,

cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.

(1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor

de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare

de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea

soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe

deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor

în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care

instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește

și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de

despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea

soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr.

4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim –

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând

decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych

Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de

executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete

ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții

împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă

măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va

continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu

adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de

legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a

pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind,

recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că

autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012,

cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței nr. 6773 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată.

Obligă autoritatea

pârâtă să emită decizia-titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data

de 15 mai 2013.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.