ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3681/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 94 din 10 ianuarie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Ș.S.G. și C.C.M. în

contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, și, în consecință, a

obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în

favoarea reclamanților decizia privind titlul de despăgubire în maxim 60 de

zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de

100 de RON pe zi de întârziere.

Curtea a respins

cererea reclamanților privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie ca prematură.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut că Dispoziția nr. 12844/2010 emisă

de Primarul municipiului București privind acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent a fost analizată sub aspectul legalității respingerii cererii de

restituire în natură, dosarul fiind complet și înaintat spre evaluare.

A mai constatat că

termenul rezonabil pentru soluționarea dosarului reclamanților a fost depășit.

Curtea a respins

cererea reclamanților privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie ca prematură cu

motivarea că valorificarea titlului nu poate fi analizată decât după emiterea

acestuia, în funcție de opțiunea pe care reclamanții o vor face potrivit

dispozițiilor art. 18

1

și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

exercitată

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând modificarea Sentinței nr. 94 din 10 ianuarie 2012 în sensul

respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în

mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul intimaților la

soluționarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la

emiterea titlului de despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și

procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al

reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.

A criticat și

obligarea sa la plata de penalități pentru întârziere ca fiind nelegală și, pe

de altă parte, mult prea oneroasă.

de recurs.

Recursul formulat

este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză, este

necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției nr. 12844 din

04 august 2010 emisă de Primarul General al municipiului București privind

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în

București, compus din teren în suprafață de 462 mp, dispoziție transmisă

împreună cu dosarul autorității publice recurente în condițiile prevederilor

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înregistrat sub nr.

48541/CC.

Judecătorul fondului

a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția nr. 12844/2010 emisă de

Primarul municipiului București a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din

22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de

despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea

soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.

247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele

devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul

intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr.

723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe

care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim -

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul

stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională

s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr.

554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va

fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne

obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 60 de zile de la expirarea

termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările

ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 94 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de

60 de zile de la expirarea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM