ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1234/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 11146 din 9 octombrie

2007 pronunțată în dosar nr. 21947/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.T.B. împotriva

pârâtelor SC I.F.N.G.L. SA Suceava și SC T.A.D. SRL București și în consecință

s-a constatat rezoluțiunea contractului de cesiune de părți sociale din 25

iulie 2006 încheiat între reclamant și pârâta SC I.F.N.G.L. SA, s-a constatat

că a intervenit desființarea hotărârii A.G.E.A. din 25 iulie 2006 precum și a

actului adițional din 25 iulie 2006 la actul constitutiv al SC T.A.D. SRL,

pârâta SC I.F.N.G.L. SA fiind obligată să restituie reclamantului cele 10 părți

sociale ce au făcut obiectul contractului de cesiune și să plătească suma de

24.703,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență că la data de 25 iulie 2006 între

reclamant, în calitate de cedent și pârâta SC I.F.N.G.L. SA, în calitate de

cesionară, s-a încheiat contractul de cesiune având ca obiect cele 10 părți

sociale deținute de cedent la SC T.A.D. SRL.

Conform art. 1.2 din

contract, părțile au convenit ca până la data de 29 august 2006, cesionara va

înlocui garanțiile constituite de cedent pentru obținerea de către SC T.A.D.

SRL a unui credit în sumă de 8.100.000 lei de la C.E.C. – respectiv înlocuirea

ipotecii de rang 1 asupra terenului intravilan de 10.000 mp din comuna

Corbeanca, județul Ilfov, a garanției de cash colateral în sumă de

1.000.000 lei precum și a biletelor la ordin emise în alb fără protest către SC

T.A.D. SRL avalizate de reclamant.

Pentru ipoteza în care

cesionara nu-și îndeplinește vreuna dintre aceste obligații s-a stipulat, prin

clauza înscrisă în art. 1.2 lit. c), desființarea de plin drept și cu efect

retroactiv a contractului, părțile fiind repuse în situația anterioară.

Dat fiind faptul că pârâta

nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate – sub condiție rezolutorie

– Tribunalul a constatat că a intervenit rezoluțiunea contractului de cesiune

încheiat între părți.

De asemenea, având în vedere

că cesiunea celor 10 părți sociale ce au făcut obiectul contractului a fost

aprobată prin hotărârea A.G.E.A. din 25 iulie 2006 a SC T.A.D. SRL, în

cuprinsul căreia la pct. 1 - 4 este inserat conținutul contractului și că în temeiul

acestor înscrisuri s-a încheiat și actul adițional la actul constitutiv al SC

T.A.D. SRL prin care cesionara a devenit asociat unic al acestei pârâte, prima

instanță a constatat că desființarea de plin drept a contractului de cesiune

atrage repunerea părților în situația anterioară, cu consecința că și în

privința hotărârii A.G.E.A. cât și actul adițional urmează a se constata că a

intervenit desființarea acestora.

Prin urmare, ca efect al

aplicării dispozițiilor art. 1020 C. civ. pârâta SC I.F.N.G.L. SA a fost

obligată să restituie reclamantului cele 10 părți sociale ce au făcut obiectul

contractului de cesiune.

Apelul formulat de pârâta SC

I.F.N.G.L. SA a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 222 din 22

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Instanța de control judiciar

a respins criticile referitoare la soluționarea greșită a excepției

necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cu motivarea că potrivit art.

10 și art. 12 C. proc. civ. reclamantul avea posibilitatea alegerii între mai

multe instanțe deopotrivă competente, astfel încât locul executării

contractului în litigiu fiind în București, rezultă că instanța investită era

competentă sub aspect teritorial, cu atât mai mult cu cât una dintre pârâte are

sediul pe raza municipiului București, situație în care sunt incidente și

dispozițiile art. 9 C. proc. civ., în sensul că cererea îndreptată împotriva

mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre

ei.

De asemenea, arată instanța

de apel, dreptul la apărare al pârâtei a fost respectat în condițiile în care

cererea formulată pentru acest motiv a fost încuviințată însă ulterior acesta

nu s-a mai prezentat în instanță și nu a cerut administrarea probelor, astfel

încât tribunalul a avut de examinat singura apărare formulată prin întâmpinare,

respectiv excepția necompetenței teritoriale.

În privința fondului, de

asemenea, arată instanța de apel, probele au relevat neîndeplinirea

obligațiilor asumate de pârâtă sub condiție rezolutorie, motiv pentru care

justificat s-a constatat desființarea contractului cu efect retroactiv, fiind

lipsită de relevanță împrejurarea că prin contractul de cesiune din 18 august

2006 pârâta a cesionat către H. KFT 10 părți sociale din cele 20 de părți pe

care le deținea SC T.A.D. SRL.

În acest context, faptul că Tribunalul

nu a dispus și restituirea contravalorii celor 10 părți sociale, nu constituie

o omisiune a instanței ci o aplicare a clauzei penale inserate la art. 2.4 din

contract potrivit căreia pentru ipoteza în care cesiunea va fi rezolvită ca

urmare a neîndeplinirii condiției rezolutorii pârâta datorează reclamantului

daune - interese egale cu valoarea prețului de cumpărare a părților sociale.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs pârâta SC I.F.N.G.L. SA Suceava criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor,

recurenta arată că instanța de apel interpretând actul dedus judecății, a pronunțat

o hotărâre lipsită de temei legal deoarece nu a verificat dacă la data

pronunțării hotărârii SC I.F.N.G.L. SA mai avea calitatea de asociat al SC

T.A.D. SRL dat fiind faptul că prin contractul de cesiune din 13 iunie 2007 a

cedat către H. KFT cele 10 părți sociale.

În această privință, în mod

greșit instanța de apel a reținut, în lipsa oricărei verificări că nu exista

identitate între cele 10 părți sociale ce au făcut obiectul contractului de

cesiune din litigiu și cele ulterior cedate, mai ales că prin contractul de

cesiune din 25 iulie 2006 nu au fost respectate dispozițiile art. 7 lit. d) din

Legea nr. 31/1990 care prevăd necesitatea numerotării părților sociale.

Pe de altă parte, arată

recurenta, deși s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, s-a omis

a se dispune obligarea reclamantului la restituirea contravalorii celor 10

părți sociale, hotărârea fiind, prin urmare, nelegală și sub acest aspect.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor și temeiurilor de drept invocate, Curtea constată că este

nefondat.

Astfel, referitor la primul

motiv prin care, de fapt recurenta invocă lipsa calității procesuale pasive

derivată din încheierea la data de 25 august 2006 a unui contract de cesiune

pentru 10 părți sociale cu H. KFT, se va reține că acest contract s-a încheiat

înainte de expirarea termenului prevăzut în contractul de cesiune din litigiu,

până la care recurenta trebuia – sub condiție rezolutorie – să-și îndeplinească

anumite obligații. Cu alte cuvinte, față de clauza stipulată în art. 1.2 din

contractul din 25 iulie 2006, încheiat cu intimatul - reclamant, conform căreia

„prezentul contract de cesiune va fi desființat de plin drept, cu efect

retroactiv, în situația în care cesionara nu va îndeplini cel mai târziu până

la data de 29 august 2006 următoarele obligații (...)” rezultă, în mod evident

că recurenta și-a asumat toate riscurile ce derivă din perfectarea unui alt

contract de cesiune anterior expirării termenului menționat, situație în care

nu poate invoca cu succes o atare apărare.

Din această perspectivă este

nefondată și critica întemeiată pe dispozițiile art. 7 lit. d) din Legea nr. 31/1990

în conformitate cu care actul constitutiv trebuie să precizeze numărul și

valoarea nominală a părților sociale, precum și numărul părților sociale

atribuite fiecărui asociat, această cerință fiind îndeplinită, în condițiile în

care potrivit contractului de cesiune din litigiu, cedentul, respectiv

intimatul a cedat cele 10 părți sociale cu valoare nominală de 100.000 lei și

totală de 1.000.000 lei pe care le deține la SC T.A.D. SRL.

Prin urmare, părțile sociale

cesionate au fost clar identificate inclusiv de către cesionară, în speță

recurenta care, de altfel, semnând contractul nu a înțeles să formuleze nicio

obiecțiune sub acest aspect.

Referitor la cel de al

doilea motiv de recurs constând în omisiunea instanțelor de a dispune, ca efect

al constatării rezoluțiunii contractului și repunerea părților în situația

anterioară prin restituirea părților sociale, se impune precizarea că recurenta

însăși a omis să formuleze pe cale reconvențională o cerere pentru restituirea

contravalorii celor 10 părți sociale, poziție procesuală care a fost corect

apreciată de instanțe ca fiind în acord cu clauza penală cuprinsă la art. 2 pct.

2.4. Potrivit acestei clauze, în ipoteza în care cesiunea va fi rezolvită ca

urmare a neîndeplinirii condiției rezolutorii prevăzute în art. 1.2,

cesionarul, adică recurenta, va plăti cedentului daune - interese egale cu

valoarea prețului de cumpărare a părților sociale.

Prin urmare, în acord cu

cele convenite de părți sub acest aspect și în lipsa unei cereri

reconvenționale, rezultă că hotărârea este legală și în această privință.

În consecință, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC I.F.N.G.L. SA Suceava împotriva deciziei nr. 222 din 22 aprilie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2009.