ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 39 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 617 din 29 decembrie 2003 emis de M.A.I., invocată în Dosarul penal nr. 4475/39/2006 al aceleiași instanțe de către Ț.G.V., trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals și înșelăciune. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul contestat nu este contrar normelor în baza și în aplicarea cărora a fost adoptat, respectiv art. 201 C. proc. pen. și dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

Astfel, s-a constatat că prevederile ordinului prin care au fost desemnate categoriile de lucrători specializați care fac parte din organele de cercetare penală ale poliției judiciare, fără a fi indicați nominal angajații Ministerului Administrației și Internelor sunt legale, fiind date în aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. (3) C. proc. pen., care acordă dreptul ministrului ca, în baza avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să nominalizeze organele de cercetare ale poliției judiciare. Împotriva sentinței a declarat recurs Ț.G.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, s-a învederat că prin ordinul a cărui nelegalitate s-a ridicat pe cale de excepție prin care nu s-a făcut o desemnare individuală, nominală, a polițiștilor care fac parte din poliția judiciară, ci s-au stabilit în mod generic categoriile de lucrători specializați, au fost încălcate prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002, precum și art. 2 și 6 alin. (1) din Legea nr. 365/2004 privind organizarea de funcționarea poliției judiciare. Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, față de caracterul de act normativ al Ordinului nr. 617 din 29 decembrie 2003, emis în aplicarea prevederilor art. 201 C. proc.

pen., desemnarea categoriilor de organe de cercetare penală ale poliției judiciare este conformă dispozițiilor susmenționate, identificarea categoriilor de lucrători specializați fiind supusă supervizării de către ministrul de interne și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împrejurarea că prin ordin nu s-a făcut o desemnare individuală a polițiștilor nu atrage nelegalitatea actului administrativ în litigiu, intenția legiuitorului fiind astfel cum a reținut instanța de fond, aceea de implicare a categoriilor de lucrători specializați, aflați prin natura atribuțiilor de serviciu desfășurate în postura cea mai potrivită pentru a exercita activitatea de cercetare penală.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ț.G.V. împotriva sentinței civile nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.