ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 39 din 23 februarie 2009, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 617 din 29

decembrie 2003 emis de M.A.I., invocată în Dosarul penal nr. 4475/39/2006 al

aceleiași instanțe de către Ț.G.V., trimis în judecată pentru săvârșirea unor

infracțiuni de fals și înșelăciune.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că ordinul contestat nu este contrar normelor în

baza și în aplicarea cărora a fost adoptat, respectiv art. 201 C. proc. pen. și

dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției

Române.

Astfel, s-a constatat că

prevederile ordinului prin care au fost desemnate categoriile de lucrători

specializați care fac parte din organele de cercetare penală ale poliției

judiciare, fără a fi indicați nominal angajații Ministerului Administrației și

Internelor sunt legale, fiind date în aplicarea dispozițiilor art. 201 alin.

(3) C. proc. pen., care acordă dreptul ministrului ca, în baza avizului conform

al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție să nominalizeze organele de cercetare ale poliției judiciare.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Ț.G.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită

a legii.

Astfel, s-a învederat că

prin ordinul a cărui nelegalitate s-a ridicat pe cale de excepție prin care nu

s-a făcut o desemnare individuală, nominală, a polițiștilor care fac parte din

poliția judiciară, ci s-au stabilit în mod generic categoriile de lucrători

specializați, au fost încălcate prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002,

precum și art. 2 și 6 alin. (1) din Legea nr. 365/2004 privind organizarea de

funcționarea poliției judiciare.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, față de caracterul

de act normativ al Ordinului nr. 617 din 29 decembrie 2003, emis în aplicarea

prevederilor art. 201 C. proc. pen., desemnarea categoriilor de organe de

cercetare penală ale poliției judiciare este conformă dispozițiilor susmenționate,

identificarea categoriilor de lucrători specializați fiind supusă supervizării

de către ministrul de interne și procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împrejurarea că prin ordin

nu s-a făcut o desemnare individuală a polițiștilor nu atrage nelegalitatea

actului administrativ în litigiu, intenția legiuitorului fiind astfel cum a

reținut instanța de fond, aceea de implicare a categoriilor de lucrători

specializați, aflați prin natura atribuțiilor de serviciu desfășurate în

postura cea mai potrivită pentru a exercita activitatea de cercetare penală.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ț.G.V. împotriva sentinței civile nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 mai 2009.