ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr.67/CA/2008-PI din 21
martie 2008 Curtea de Apel Oradea, judecând cauza în fond după casare, a
respins acțiunea reclamanților
M.M.,
ș.a., formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei
Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul
Județean de Poliție Satu Mare și Direcția Poliției de Frontieră Oradea, prin
care solicitau obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor să
prezinte în camera de consiliu Ordinul M.A.I. nr. 1/0651 din 23 decembrie 2005
precum și revocarea acestui ordin, arătând că acesta este nelegal deoarece
contravine flagrant Legii nr. 360/2002 modificată și completată prin O.G. nr. 89/2003
și Legea nr. 101/2004 privind Statutul polițistului și, totodată, că a fost
emis greșit la mijlocul anului școlar, neoferindu-le șansa de a se înscrie și
promova legal doi ani simultani într-un singur an de învățământ și de a putea
absolvi în 2006 studii liceale.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că Ordinul
Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/0651 din 23 decembrie 2005 a
aprobat „Lista cu modificările ce se efectuează în statele de organizare ale
unor unități din subordinea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră”.
Această listă conține date referitoare la poziția din statul de organizare,
denumirea funcției, nivelul de studii, gradul și coeficientul de ierarhizare,
fără referiri la nume de persoane, iar conform Anexei 3 lit. A) din H.G. nr. 01365/2002
pentru aprobarea „Listei cuprinzând categoriile de informații secrete de stat,
pe niveluri de desecretizare, elaborate sau deținute de Ministerul Internelor
și Reformei Administrative”, statele de organizare ale unităților centrale și
teritoriale ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt
informații clasificate secret de stat, nivelul de secretizare „secret”.
Instanța
de fond a mai constatat că prin ordinul în discuție s-au adus modificări
statelor de organizare ale unor unități din subordinea Inspectoratului General
a Poliției de Frontieră. Ordinul a fost clasificat ca secret de stat, nivelul
„secret”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. (4) din
Constituții României, revizuită, a fost comunicat numai instituțiilor
interesate.
Instanța
de fond, având în vedere împrejurarea că nu se contestă că, prin Ordinul
atacat, începând cu data de 26 ianuarie 2006, posturile pe care erau încadrați
reclamanții au fost desființate, iar cele 66 de posturi ale M.A.C. au fost
transformate în 66 posturi de agenți de poliție, a apreciat că nu se justifică
prezentarea actului respectiv în Camera de consiliu.
Instanța
a mai reținut că procesul de trecere în corpul agenților de poliție de
frontieră a M.A.C. a început în anul 2003, iar reclamanților li s-a adus la
cunoștință, în scris, că aveau posibilitatea de a participa la concursul
organizat de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare din 26
ianuarie 2006, în situația în care îndeplineau condițiile legale privind studiile,
concurs organizat pentru încadrarea a 66 de posturi de agenți de poliție. Însă,
aceștia nu au optat pentru înscrierea la concurs deoarece nu îndeplineau
condițiile de studii prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002,
astfel că s-a efectuat rezilierea contractelor, nemaiexistând funcții vacante
de M.A.C. sau alte funcții pe care să poată fi încadrați.
Împotriva
acestei hotărâri reclamanții M.M., ș.a., au declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În
motivarea recursului se arată că instanța de fond a nesocotit toate indicațiile
și concluziile instanței superioare care, deși au caracter obligatoriu pentru
instanța inferioară aceasta le-a ignorat.
Recurenții
susțin că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a refuzat
categoric să prezinte în Camera de Consiliu Ordinul nr. 1/0651 din 23 decembrie
2005 în scopul ascunderii față de instanță a conținutului acestuia, deși
instanța de recurs a stabilit necesitatea declasificării acestui ordin de
interes major care a cauzat urmări juridice dezastruoase pentru reclamanți,
ruinându-le cariera profesională.
De
asemenea, se susține că instanța de fond a considerat paradoxal, contrar
dispozitivului instanței supreme, că nu este necesară nici declasificarea ordinului
care a stat la baza desfacerii colective a contractelor de muncă și cu atât mai
puțin nu e necesară nici prezentarea în Camera de Consiliu.
Recurenții
consideră că pârâta era obligată să le aducă la cunoștință, pe bază de
semnătură, clauzele de modificare a contractului de muncă privind menținerea în
funcțiile publice, condiționată de absolvirea liceului, condiție dirimantă
care trebuia menționată clar în contractul de muncă. Fiind introdusă ulterior,
trebuia adusă la cunoștință și acceptată cu acordul scris al ambelor părți
contractante.
Recurenții
mai arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că procesul de trecere în
corpul agenților de poliție a M.A.C. a început în anul 2003, iar reclamanților
li s-a adus la cunoștință, în scris, faptul că aveau posibilitatea de a
participa la concursul organizat de I.J.P.F. Satu Mare din 26 ianuarie 2006.
În
fine, recurenții consideră că au fost puși în fața faptului împlinit, deoarece
niciodată nu li s-a adus la cunoștință această clauză care modifică radical
contractul de muncă.
Intimatul-pârât,
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a invocat excepția lipsei
calității de reprezentant a semnatarului motivelor de recurs.
Înalta Curte, examinând cu
prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția
lipsei calității de reprezentant, constată că aceasta este neîntemeiată, motiv
pentru care o va respinge ca atare.
Pentru
a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ.,
părțile pot să-și exercite drepturile procedurale fie personal, fie prin
mandatar.
Totodată,
potrivit art. 68 alin. (1) C. proc. civ. „procura pentru exercițiul dreptului
de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin
înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat,
semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților”.
Or,
la dosar au fost depuse procurile speciale prin care reclamanții îl
împuternicesc pe M.M. să exercite căile de atac la instanțele superioare,
astfel că excepția este neîntemeiată.
Examinând
cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum
și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Susținerea
potrivit căreia instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu se justifică
prezentarea ordinului atacat în camera de consiliu este neîntemeiată și nu
poate fi primită.
Prin
decizia de casare, instanța supremă nu a reținut faptul că instanța de fond
trebuia să oblige pârâtul să prezinte ordinul atacat în camera de consiliu.
Prin
ordinul atacat au fost desființate posturile pe care erau încadrați
recurenții-reclamanți, însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond,
acest lucru nu a fost contestat.
Din
actele dosarului rezultă că Ordinul nr. 1/0651 aprobă „lista cu modificările ce
se efectuează în statele de organizare ale unor unități din subordinea
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră”.
Având
în vedere că această listă conține date referitoare la poziția din statul de
organizare, denumirea funcției, nivelul de studii, gradul și coeficientul de
ierarhizare, fără referiri la nume de persoane, Înalta Curte constată că
instanța de fond în mod corect a apreciat că ordinul a fost clasificat ca
secret de stat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 208 alin. (4) din
Constituția României, a fost comunicat numai instituțiilor interesate.
Înalta
Curte constată că instanța de fond, în mod judicios a apreciat că ordinul
atacat este temeinic și legal. De altfel, Ordinul nr. 1/0651 a fost emis în
conformitate cu dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 204/2001, privind
organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, modificată.
De
asemenea, nici motivul de recurs potrivit căruia recurenților-reclamanți li
s-ar fi modificat contractul de muncă nu poate fi primit.
Contractul
de muncă al recurenților-reclamanți nu a fost modificat, așa cum susțin
aceștia, ci a fost reziliat deoarece s-a modificat statul de organizare al
instituției și s-au desființat funcțiile pe care recurenții-reclamanți erau
încadrați.
Nici
susținerea potrivit căreia recurenții-reclamanți au fost puși în fața faptului
împlinit datorită faptului că nu au fost înștiințați, în scris, că aveau
posibilitatea de a participa la concursul organizat la 26 ianuarie 2006, este
nefondată și nu poate fi primită.
Potrivit
art. 48 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de
Frontieră Română, modificată: „în termen de 2 ani de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanțe de urgență posturile de militari în termen și
militari angajați cu contract din structurile Poliției de Frontieră Române se
înlocuiesc cu posturi de polițiști de frontieră”.
Conform
dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, procesul de
trecere în corpul agenților de poliție a început în anul 2003, iar cei care
îndeplineau condițiile legale privind studiile prevăzute de art. 14 alin. (1)
lit. b) aveau posibilitatea de a participa la concursul organizat, ca urmare a
desființării posturilor pe care aceștia erau încadrați.
Pe de
altă parte, Legea nr. 360/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial la 6 iunie
2002 și în art. 82 alin. (1) se prevedea că va intra în vigoare în termen de 60
de zile de la publicare, termen prevăzut de legiuitor tocmai pentru a asigura
posibilitatea de informare a cetățenilor asupra conținutului actului normativ,
fiind o chestiune de principiu aceea că actul normativ este cunoscut și opozabil
erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial.
Scopul
urmărit de legiuitor prin această normă a fost acela de a asigura un corp al
polițiștilor caracterizat prin standardele ridicate de pregătire profesională,
în care nivelul studiilor absolvite constituie un criteriu important, și de a
asigura totodată, ca urmare a demilitarizării poliției și personalului
acesteia, o armonizare a conținutului statutului polițistului cu cel general al
funcționarilor publici din punct de vedere al corespondenței dintre ierarhia
funcțiilor și gradelor profesionale și studiilor absolvite.
Înalta Curte constată că instanța de fond în
mod corect a apreciat că prevederile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002
se referă la cei care la data intrării în vigoare a actului normativ erau
polițiști și nu militari angajați pe bază de contract cum e cazul
recurenților-reclamanți.
Prin
urmare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod judicios a constatat
că pentru rezilierea contractului de muncă s-a urmat procedura prevăzută de
Codul muncii.
Nu se
poate reține că a fost modificat contractul de muncă, astfel cum susțin
recurenții, acestora li s-au reziliat contractele de muncă deoarece s-a
modificat statul de organizare al instituției și s-au desființat funcțiile pe
care aceștia erau încadrați.
Astfel
fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre
temeinică și legală pe care o va menține.
În
consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei calității de
reprezentant a lui M.M..
Respinge recursul declarat de
M.M., ș.a. împotriva sentinței civile nr. 67/CA/
2008-PI din 21 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25
martie 2009.