ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 21 noiembrie 2003, la Tribunalul Satu Mare, reclamantul M.M. a chemat în

judecată Inspectoratul General al Poliției Române, pentru a se dispune anularea

sancțiunii disciplinare, constând în „amânarea promovării în gradul profesional

următor și în funcții superioare pe o perioadă de 2 ani”.

Prin sentința nr. 12/CA din

22 ianuarie 2005, Tribunalul Satu Mare a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea.

În fața acestei instanțe,

acțiunea a fost extinsă și față de Inspectoratul de Poliție al județului Satu

Mare.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 251/CA/2004 - PI

din 29 martie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului Satu Mare, a admis acțiunea și

a anulat dispoziția atacată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că aplicarea sancțiunii este tardivă și că dispoziția

atacată nu cuprinde elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Totodată, s-a respins

apărarea pârâtei, în sensul că acțiunea ar fi fără obiect, datorită încetării

raporturilor de serviciu ale reclamantului, întrucât sancțiunea se înscrie în

cazierul administrativ, iar încetarea ulterioară a raporturilor de serviciu nu

șterge automat sancțiunea aplicată.

Considerând hotărârea

nelegală, pârâții au declarat recurs și au solicitat admiterea, casarea

sentinței și în fond, respingerea acțiunii.

Ministerul de Interne -

Inspectoratul General al Poliției Române susține că instanța, deși s-a

pronunțat pe excepția tardivității aplicării sancțiunii contestate, nu a pus-o

în discuția părților. Consideră că față de rezoluția de neurmărire penală din

23 octombrie 2003, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, sancțiunea a

fost aplicată în termen legal.

Pe fondul cauzei, susține că

se impunea respingerea acțiunii, întrucât exista Ordinul nr. 350/2002 a cărui

aplicare urma a se face în cauză. Acțiunea a rămas fără obiect, întrucât în

prezent, reclamantul a fost destituit.

Inspectoratul de Poliție al

județului Satu Mare susține în principal, că se impunea respingerea acțiunii

față de el, pentru lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar, pe

fondul cauzei se impunea respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recursurile sunt nefondate.

Susținerea că instanța s-a

pronunțat pe excepția tardivității aplicării sancțiunii aplicate, fără a o pune

în discuția părților, nu poate fi primită, întrucât această excepție a fost

ridicată de reclamant, prin acțiune și a fost susținută și la acordarea

cuvântului pe fond, părților, care și-au putut formula apărări.

Prin dispoziția nr. 52356

din 14 noiembrie 2003, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, s-a

aplicat reclamantului-intimat, sancțiunea de „amânare a promovării în grade

profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 2 ani”, pentru lipsa de

preocupare manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a

dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.

I s-a reținut că în noaptea

de 25 spre 26 ianuarie 2003, fiind repartizat să execute serviciul de patrulare

pe varianta Săcuieni Bihor - Satu Mare, în patrulă mixtă cu un militar jandarm,

l-a abandonat pe acesta din urmă și nu s-a mai deplasat la stația Satu Mare,

pentru a încheia misiunea și a întocmi raportul de activitate, ci a coborât din

tren, în stația Carei și a mers la domiciliu.

Dispoziția contestată a fost

menținută prin adresa nr. S.505 din 10 decembrie 2003.

Cum reclamantul este

angajatul Serviciului Județean de Poliție Transporturi din cadrul I.P.J. Satu

Mare, iar abaterea disciplinară ce i se impută, a fost săvârșită în această

calitate, unitatea cu personalitate juridică al cărui angajat este

intimatul-reclamant, are calitate procesuală pasivă, astfel justificat, excepția

lipsei calității procesuale invocată de acest pârât, a fost respinsă de

instanță.

La data aplicării sancțiunii

disciplinare era în vigoare Legea nr. 360/2002, modificată prin O.G. nr. 89/2003

care instituie în art. 59-60, reguli imperative în sarcina autorității publice,

în legătură cu sancționarea disciplinară a polițistului, respectiv

obligativitatea cercetării prealabile și consultarea consiliului de disciplină,

ascultarea polițistului și asigurarea dreptului în favoarea acestuia de a fi

asistat de un alt polițist ales sau desemnat de Corpul Național al

Polițiștilor.

În conformitate cu

prevederile art. 59 pct. 9, sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de

zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la

data comiterii faptei.

Din conținutul încheierii

întocmită la 17 aprilie 2003, de Consiliul de disciplină, rezultă că polițistul

nu a fost prezent și ascultat, iar sancțiunea propusă a fost „destituirea din

funcția publică”, și nu „amânarea promovării în grade profesionale sau funcții

superioare pe o perioadă de doi ani”.

Din conținutul dispoziției

de sancționare, rezultă că cercetarea prealabilă a fost finalizată prin

raportul nr. S/94035 din 26 martie 2003, față de care sancțiunea disciplinară

trebuia să fie aplicată până la 27 mai 2003, ori, în cauză aceasta a fost dată

la 14 noiembrie 2003, astfel aplicarea sancțiunii este tardivă.

În cauză nu poate opera

suspendarea termenului de emitere a deciziei ca urmare a sesizării Parchetului

de pe lângă Tribunalul Satu Mare, întrucât nu s-a făcut dovada cu acte, că

această plângere s-a făcut în termenul legal pentru emiterea deciziei, cu atât

mai mult, cu cât la Consiliul de disciplină era vorba de măsura „destituirii

din funcție”, și nu de cea atacată prin acțiune.

Susținerea din recursuri, că

în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile Legii nr. 360/2002 și Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. 350/2002 (reglementarea specială), și nu a

H.G. nr. 1210/2003, este legală.

Recurenții au mai arătat că

acțiunea introdusă de reclamantul-intimat ar fi fără obiect, datorită încetării

raporturilor de serviciu al acestuia.

Susținerea nu poate fi

primită, întrucât reclamantul are un drept recunoscut de lege, de a fi

sancționat numai în condițiile legii, chiar dacă ulterior raporturile lui de

serviciu încetează.

Sancțiunea disciplinară se

înscrie în cazierul administrativ (polițistul fiind funcționar public), iar

încetarea ulterioară a raporturilor de serviciu nu șterge automat sancțiunea

aplicată.

În recurs, s-a depus

sentința nr. 133/CA din 17 iunie 2004, a Tribunalului Satu Mare, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 236/CA/2004 - R, a Curții de Apel Oradea, prin

care s-a dispus reintegrarea lui M.M., în funcția publică avută anterior cu

plata drepturilor salariale.

Soluția instanței fiind

legală, recursurile se privesc nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al

Poliției Române și de Inspectoratului de Poliție al județului Satu Mare,

împotriva sentinței civile nr. 252/CA - PI din 29 martie 2004 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2005.