ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1904/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 septembrie 2004 astfel cum a fost precizată la 9 noiembrie 2004, 3 mai 2006, 18 mai 2006 și 24 mai 2006, reclamantul P.A. a chemat în judecată Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare și I.G.P.F., solicitând recunoașterea dreptului de a fi înaintat în grad profesional, emiterea unei dispoziții în acest sens, obligarea pârâților la daune morale și materiale de 20.000 EURO și verificarea legalității ordinului S/25570 din 10 februarie 1998 și S/25836 din 24 august 1998 emise de Comandantul CNGr. În motivarea cererilor sale, reclamantul a susținut că deși îndeplinea condițiile cerute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și avea vechimea necesară, i-a fost refuzată nejustificat solicitarea de a fi avansat cu grad profesional.

Prin sentința civilă nr. 167/35 din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reținând pentru aceasta că ordinele de sancționare au fost emise cu respectarea întocmai a dispozițiilor prevăzute de Regulamentul de Disciplină Militară, iar refuzul de înaintare în grad profesional a fost justificat de faptul că reclamantul nu a îndeplinit cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 360/2002. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P.A. și I.G.P.F. În recursul său P.A.

a susținut că în mod greșit instanța fondului a apreciat ca fiind legale ordinele de amânare a avansării în grad emise de I.G.P.F., pe de o parte acestea nefiind întocmite și comunicate conform dispozițiilor art. 64-65 din Regulamentul Disciplinei Militare, iar pe de altă parte, prin ele fiind contopite mai multe pedepse disciplinare într-una singură, ceea ce constituie dispozițiile art. 43 din același Regulament. În recursul său, I.G.P.F. a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita respingere a excepțiilor de tardivitate a precizării de acțiune din 18 mai 206 și a lipsei plângerii prealabile. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică.

Sub aspectul legalității emiterii ordinelor de sancționare, în mod corect Curtea de Apel Oradea având în vedere dispozițiile Regulamentului Disciplinei Militare a constatat că acestea s-au emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale menționate, pe fond faptele săvârșite nefiind contestate. Prin Ordinele S/25570 din 10 februarie 1998 și S/25836 din 24 august 1998, Comandantul Național al Grănicerilor a amânat înaintarea în grad a reclamantului pe timp de 2 ani. Ordinele au fost emise cu respectarea întocmai a dispozițiilor Regulamentelor nr. 513/1995 și nr. 754/1998, la momentul respectiv aplicabile, dată fiind calitatea de cadru militar a acestuia. Invocându-le, reclamantul nu a contestat săvârșirea abaterilor disciplinare pentru care au fost emise, solicitarea sa mărginindu-se la verificarea legalității pe calea excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Cum însă, această excepție a făcut obiectul analizei instanței de contencios fiind respinsă definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 5 din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea, legal și temeinic s-a apreciat că nu mai poate fi primită. De altfel, refuzul avansării în grad profesional a fost motivat de I.G.P.F Satu Mare prin neîndeplinirea cumulativă a celor 3 condiții impuse de art. 16 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv a obținerii calificativului de cel puțin „bun” – pe o perioadă de 3 ani din cei 5 de stagiu, din probele administrate rezultând că recurentul a avut acest calificativ numai 2 ani din cei 3. Astfel fiind, sub acest aspect legal și temeinic Curtea de Apel Oradea a apreciat ca nefondată cererea reclamantului.

În ce privește tardivitatea acțiunii precizate ca și lipsa plângerii prealabile invocate în recursul său de către I.G.P.F. urmează a se reține că nu sunt fondate, având în vedere că ele au făcut obiectul cercetării judecătorești, fiind soluționate prin sentința civilă nr. 137 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, care a statuat irevocabil că acțiunea precizată a reclamantului a fost formulată în termen cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii nr. 29/1990, aplicabilă la acel moment. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de P.A. și de I.G.P.F. împotriva sentinței civile nr. 167 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.