ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1904/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23 septembrie 2004

astfel cum a fost precizată la 9 noiembrie 2004, 3 mai 2006, 18 mai 2006 și 24

mai 2006, reclamantul P.A. a chemat în judecată Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Satu Mare și I.G.P.F., solicitând recunoașterea dreptului

de a fi înaintat în grad profesional, emiterea unei dispoziții în acest sens,

obligarea pârâților la daune morale și materiale de 20.000 EURO și verificarea

legalității ordinului S/25570 din 10 februarie 1998 și S/25836 din 24 august 1998

emise de Comandantul CNGr.

În motivarea cererilor sale, reclamantul

a susținut că deși îndeplinea condițiile cerute de art. 16 lit. b) din Legea

nr. 360/2002 și avea vechimea necesară, i-a fost refuzată nejustificat

solicitarea de a fi avansat cu grad profesional.

Prin sentința civilă nr. 167/35 din 15

octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reținând pentru aceasta că ordinele de sancționare

au fost emise cu respectarea întocmai a dispozițiilor prevăzute de Regulamentul

de Disciplină Militară, iar refuzul de înaintare în grad profesional a fost

justificat de faptul că reclamantul nu a îndeplinit cumulativ cele trei

condiții prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 360/2002.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs reclamantul P.A. și I.G.P.F.

În recursul său P.A. a susținut că în mod

greșit instanța fondului a apreciat ca fiind legale ordinele de amânare a

avansării în grad emise de I.G.P.F., pe de o parte acestea nefiind întocmite și

comunicate conform dispozițiilor art. 64-65 din Regulamentul Disciplinei

Militare, iar pe de altă parte, prin ele fiind contopite mai multe pedepse

disciplinare într-una singură, ceea ce constituie dispozițiile art. 43 din

același Regulament.

În recursul său, I.G.P.F. a criticat

hotărârea instanței de fond pentru greșita respingere a excepțiilor de

tardivitate a precizării de acțiune din 18 mai 206 și a lipsei plângerii

prealabile.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că

acestea nu se justifică.

Sub aspectul legalității emiterii

ordinelor de sancționare, în mod corect Curtea de Apel Oradea având în vedere

dispozițiile Regulamentului Disciplinei Militare a constatat că acestea s-au

emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale menționate, pe fond faptele

săvârșite nefiind contestate.

Prin Ordinele S/25570 din 10 februarie 1998

și S/25836 din 24 august 1998, Comandantul Național al Grănicerilor a amânat

înaintarea în grad a reclamantului pe timp de 2 ani. Ordinele au fost emise cu

respectarea întocmai a dispozițiilor Regulamentelor nr. 513/1995 și nr. 754/1998,

la momentul respectiv aplicabile, dată fiind calitatea de cadru militar a

acestuia.

Invocându-le, reclamantul nu a contestat

săvârșirea abaterilor disciplinare pentru care au fost emise, solicitarea sa

mărginindu-se la verificarea legalității pe calea excepției de nelegalitate

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Cum însă, această excepție a făcut

obiectul analizei instanței de contencios fiind respinsă definitiv și

irevocabil prin sentința civilă nr. 5 din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Oradea, legal și temeinic s-a apreciat că nu mai poate fi primită.

De altfel, refuzul avansării în grad

profesional a fost motivat de I.G.P.F Satu Mare prin neîndeplinirea cumulativă

a celor 3 condiții impuse de art. 16 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv

a obținerii calificativului de cel puțin „bun” – pe o perioadă de 3 ani din cei

5 de stagiu, din probele administrate rezultând că recurentul a avut acest

calificativ numai 2 ani din cei 3.

Astfel fiind, sub acest aspect legal și

temeinic Curtea de Apel Oradea a apreciat ca nefondată cererea reclamantului.

În ce privește tardivitatea acțiunii

precizate ca și lipsa plângerii prealabile invocate în recursul său de către

I.G.P.F. urmează a se reține că nu sunt fondate, având în vedere că ele au

făcut obiectul cercetării judecătorești, fiind soluționate prin sentința civilă

nr. 137 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, care a statuat

irevocabil că acțiunea precizată a reclamantului a fost formulată în termen cu

respectarea întocmai a dispozițiilor Legii nr. 29/1990, aplicabilă la acel

moment.

În raport de aceste considerente și având

în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de P.A. și de I.G.P.F. împotriva sentinței civile nr. 167

din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

mai 2008.