ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4017/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.N.P.V. P.L. Satu Mare, a chemat în judecată pârâtul M.A.I. – D.G.J.,

solicitând anularea art. 5 din Anexa nr. 13 din Dispoziția Directorului D.M.R.U.

nr. II/960 din 20 octombrie 2004, avansarea în condițiile art. 16 din Legea nr.

360/2002 și acordarea tuturor drepturilor aferente avansării următorilor

polițiști de frontieră din cadrul I.J.P.F. Satu Mare: N.V., M.C.M., C.D.S. și N.E.M.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că un număr de patru polițiști, membri ai sindicatului P.L.,

au demarat proceduri în vederea admiterii cererilor de avansare în grad, la

termen, aceștia îndeplinind condițiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului pentru a fi avansați în grad. S-a arătat că avansarea

celor patru polițiști de frontieră nu s-a făcut la termen, motivația I.P.J.

Satu Mare fiind întemeiată pe prevederile art. 5 din Anexa nr. 13 din

Dispoziția Directorului D.M.R.U. nr. II/960 din 20 octombrie 2004 care arată că

polițiștii puși la dispoziție sau suspendați din funcție ca urmare a începerii

urmăririi penale, vor fi avansați în grad după scoaterea lor de sub urmărire

penală ori după achitare, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a

procesului penal.

Reclamantul a criticat

prevederile art. 5 din Anexa nr. 13 din dispoziția menționată pentru

neîndeplinirea cerințelor minime de legalitate: emitentul nu avea competența

materială să emită un astfel de act administrativ; actul administrativ atacat

nu este conform cu legea în baza căreia a fost emis; actul administrativ nu

corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare; dreptul la

avansarea în grad prevăzut de lege nu poate fi restricționat prin dispoziții

nelegale; dispoziția în discuție încalcă prezumția de nevinovăție prevăzută de

Constituția României și de C.E.D.O.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 și ale art. 16 și urm.

din Legea nr. 360/2002.

Prin întâmpinare, pârâtul a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție respinsă de

prima instanță prin încheierea din 16 martie 2009.

Pe fond, pârâtul a cerut

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că potrivit Legii nr. 360/2002,

polițiștii puși la dispoziție vor fi avansați după soluționarea definitivă a

cauzei.

Prin sentința nr. 56/CA/2009-PI

din 23 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea art.

5 din Anexa nr. 13 din Dispoziția Directorului D.M.R.U. nr. II/960 din 20

octombrie 2004 și, pe cale de consecință, avansarea la termen, în condițiile art.

16 din Legea nr. 360/2002 a polițiștilor de frontieră N.V., M.C., C.D.S. și N.E.M.

și acordarea tuturor drepturilor aferente avansării iar pârâtul a fost obligat

la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Un număr de patru polițiști

de frontieră din cadrul I.J.P. Satu Mare au solicitat avansarea în gradul

următor la termen, apreciind că îndeplinesc condițiile legale pentru avansarea

la termen.

I.P.J. Satu Mare a refuzat

avansarea acestora, motivând că polițiștilor în discuție li se aplică

prevederile art. 5 din Anexa nr. 13 din Dispoziția Directorului D.M.R.U. nr. II/960

din 20 octombrie 2004, potrivit cărora polițiștii puși la dispoziție sau cei

suspendați din funcție ca urmare a începerii urmăririi penale, vor face

obiectul acordării gradului profesional următor după scoaterea de sub urmărire

penală ori achitare, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a

procesului penal.

Prima instanță a considerat

că Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului nu cuprinde nicio prevedere

prin care dreptul la avansare la termen a polițiștilor de frontieră aflați la

dispoziție să fie amânat până la soluționarea definitivă a cauzei penale. A mai

apreciat că dreptul la avansare al polițiștilor nu este enumerat în rândul

drepturilor de care sunt privați subiecții ca urmare a punerii lor la

dispoziție, potrivit art. 65 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 360/2002 și

că Ordinul nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în

unitățile M.I.R.A. nu conține nicio prevedere care să interzică avansarea la

termen a polițiștilor puși la dispoziție.

S-a considerat că actul

administrativ contestat a fost emis cu încălcarea competenței materiale a

emitentului, dispoziția atacată neputând să modifice sau să completeze Legea

privind Statutul polițistului pe care o pune în executare și că actul

administrativ a încălcat prezumția de nevinovăție consacrată de Constituția

României și de C.E.D.O.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat recurs pârâtul M.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul-pârât susține, în

esență, că în mod greșit a fost anulat art. 5 din Anexa nr. 13 din Dispoziția

directorului Direcției Generale M.R.U. nr. II/960/2004 pornindu-se de la

ipoteza falsă și anume aceea că polițiștii puși la dispoziție ar ocupa în

continuare funcțiile în care erau numiți, fiind astfel îndreptățiți la avansare

în gradul profesional următor.

Se precizează că prevederile

menționate nu contravin, nu modifică și nu completează dispozițiile Legii nr. 360/2002,

pentru că din interpretarea coroborată a art. 65 alin. (2), art. 22, art. 16 și

19 din această lege, rezultă că polițiștii puși la dispoziția unității vor fi

avansați, sub rezerva îndeplinirii anumitor criterii, după soluționarea

definitivă a procesului penal.

De asemenea, potrivit art. 45

din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu

modificările și completările ulterioare, polițiștii puși la dispoziție sunt

remunerați în raport cu coeficienții de ierarhizare minimi ai salariului pentru

funcția corespunzătoare gradului pe care îl au, salariul pentru gradul

profesional deținut, gradațiile la care au dreptul, precum și de sporul pentru

misiune permanentă până la definitivarea situației. Se conchide în sensul că

dispozițiile anulate corespund scopului urmărit de legislația specifică

incidentă în cauză și nu încalcă prezumția de nevinovăție.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat în raport de cele susținute, de înscrisurile care există în

dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, având în vedere considerentele

ce urmează a fi expuse:

În art. 5 din Anexa nr. 13 a

Dispoziției Directorului D.M.R.U. Nr. II/960 din 20 octombrie 2004 privind

procedurile și formularele utilizate în activitatea de management resurse umane

în unitățile M.A.I. se prevede că „polițiștii puși la dispoziție sau cei

suspendați din funcție ca urmare a începerii urmării penale, vor face obiectul

acordării gradului profesional următor după scoaterea de sub urmărire penală

ori achitare, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului

penal; se ia retroactiv în calcul perioada cât au fost suspendați”.

Problema care se impune a fi

elucidată, pentru a fi analizată cauza dedusă judecății este aceea dacă

polițiștii care sunt puși la dispoziție pot beneficia de acordarea gradelor

profesionale următoare, în condițiile legii speciale privind Statutul

polițistului, respectiv Legea nr. 360/2002.

În raport de rezolvarea

acestei probleme, se va stabili dacă prevederile art. 5 contravin, modifică sau

adaugă dispozițiilor din Legea privind Statutul polițistului, cu referire

expresă la acordarea gradului profesional următor polițiștilor puși la

dispoziție.

Potrivit art. 65 alin. (4)

din Legea nr. 360/2002, „polițistul pus la dispoziție îndeplinește numai acele

sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de

poliție și beneficiază de drepturi bănești corespunzătoare gradului profesional

pe care îl are la nivelul de bază.”.

În raport de art. 22 alin.

(1) din aceeași lege, funcțiile polițiștilor se diferențiază prin categorie,

grad profesional și coeficient de ierarhizare, iar fiecare polițist încadrat

într-o funcție îndeplinește atribuțiile specifice funcției pe care o

îndeplinește.

Prin urmare, la momentul

punerii la dispoziție, polițistul nu mai ocupă funcția deținută anterior

acestui moment și implicit nu mai îndeplinește nici atribuțiile acelei funcții,

ci va îndeplini doar acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite de

conducerea unității, respectiv de șeful unității de poliție.

Dispozițiile legale

referitoare la obținerea gradelor profesionale și încadrarea polițiștilor în categorii

și grade profesionale se regăsesc în secțiunea a doua, Cap. II din Legea nr. 360/2002.

Art. 16 alin. (1) din legea

menționată, face referire la condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite

pentru obținerea gradului profesional următor.

Conform art. 19 alin. (1)

din aceeași lege, „acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul

aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor.”.

Rezultă din aceste prevederi

că pentru a fi avansați, în condițiile art. 16 din Legea nr. 360/2002, polițiștii

trebuie să fie încadrați într-o funcție prevăzută cu gradul profesional următor

în care urmează să fie avansați.

Cum polițiștii puși la

dispoziție nu mai ocupă funcțiile în care au fost numiți, aceștia nu au dreptul

de a fi avansați în gradul profesional următor în condițiile art. 16 din Legea nr.

360/2002.

În concluzie, prevederile art.

5 a căror anulare se solicită, nu contravin dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

360/2002 privind Statutul polițistului și nici altor dispoziții referitoare la

acordarea gradelor profesionale următoare corespunzătoare, întrucât, așa cum

s-a reținut, dreptul de a fi avansat este strâns legat de funcția deținută,

astfel că aceste dispoziții sunt conforme cu legislația specifică incidentă.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că polițiștilor pentru care

reclamantul a formulat acțiune nu le-a fost vătămat un drept legitim prin

dispozițiile art. 5 menționate, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 1

din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, prezumția

de nevinovăție este strâns legată de măsura punerii la dispoziție, ori această

măsură nu constituie obiectul cauzei deduse judecății.

Ținând seama de cele

reținute, se impune admiterea recursului, în raport de situația prevăzută de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 312 alin. (1)

teza I, alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările ulterioare, se va admite recursul, se va casa sentința recurată

și se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.A.I. împotriva sentinței nr. 56/CA/2009-PI din 23 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

respinge acțiunea formulată de reclamantul S.N.P.V. P.L. împotriva pârâtului M.A.I.,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2009.