ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.G.N.,

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul General al Politiei de Frontieră:

- anularea adresei MAI nr. 191289 din 13 iulie 2009,

respectiv a adreselor I.G.P.F. nr. 286847 din 26 mai 2009 și nr. 289520 din 4

iunie 2009;

- obligarea pârâților la refacerea adreselor în

conformitate cu normele legale în vigoare și trimiterea acestora Curții de Apel

Suceava, secția penală, în care să se specifice dispoziția Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră de numire în funcție a structurilor poliției judiciare

a numiților C.G.N. și D.R., conform art. 2 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 484

din 14 ianuarie 2005 iar în situația în care dispoziția de numire a șefului I.G.P.F.

nu există, să se facă referire la acest aspect;obligarea, în solidar, a

pârâților, la plata unui prejudiciu moral în sumă de 30.000 lei;

- obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că,

urmare a celor dispuse de Curtea de Apel Suceava, secția penală, în dosarul

penal nr. 544/39/2008, privind pe inculpații C.G., H.C., D.R. și C.C. (unde a

fost încuviințată ca probă comunicarea de către I.G.P.F. și MAI a dispozițiilor

de personal emise de șeful competent, conform art. 2 alin. (1) din Ordinul MAI

nr. 484 din 14 ianuarie 2005 privind numirea pe funcțiile structurilor de

poliție judiciară) I.G.P.F. a emis adresa nr. 286847 din 26 mai 2009, prin care

în mod greșit și tendențios se pretinde că reclamantul ar fi fost desemnat ca

organ de cercetare penală al poliției judiciare în data de 1 decembrie 2004,

conform dispoziției Inspectorului Șef I.T.P.F. Suceava nr. S - 933520 emisă în

29 noiembrie 2004 și avizul procurorului nr. 3095/C/2004; că D.R. ar fi fost

desemnat în data 4 decembrie 2005, conform dispoziției Inspectorului Șef al

IJPF Suceava nr. S -1081513 emisă în 4 februarie 2005 și avizul procurorului nr.

324/C/2005; H.C. și C.C., ar fi fost desemnați ca organe de cercetare ale

poliției judiciare prin dispoziția de numire emisă de șeful I.G.P.F. , așa cum

prevede art. 2 alin. (ș 1) din Ordinul MAI nr. 484 din 14 ianuarie 2005; iar

reclamantul și D.R. prin dispoziția șefului de Inspectoratul Județean care,

conform art. 2 alin. (3) din Ordin are doar competență de a propune.

A mai arătat reclamantul că prin adrese ulterioare,

respectiv adresa I.G.P.F. nr. 289520 și adresa MAI nr. 191289 din 13 iulie 2009,

pârâții au transmis răspunsuri de asemenea tendențioase și nelegale.

Prin sentința nr. 227 din 9 noiembrie 2009, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor și a

respins, în consecință, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul C.G.N.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în

esență, faptul că excepția inadmisibilității invocată de ambii pârâți, este

întemeiată în raport cu lipsa caracterului de act administrativ al adreselor atacate,

înscrisurile în cauză reprezentând răspunsurile formulate de cele două pârâte

la petițiile pe care li le-a adresat reclamantul iar nu acte administrative în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Fiind deci o

corespondență administrativă, actele în speță sunt supuse regimului juridic

statuat de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităților se soluționare

a petițiilor.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a

declarat recurs, reclamantul C.G.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii sale de recurs,

recurentul-reclamant a susținut, în esență, faptul că în mod greșit prima

instanță a reținut că actele în litigiu nu sunt acte administrative în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind supuse regimului statuat

de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activitatea de soluționare a

petițiilor. în realitate, arată recurentul, adresa a cărei anulare a cerut-o,

precum și celelalte acte atacate în subsidiar, au fost emise de pârâți la

solicitarea Curții de Apel Suceava, nefiind vorba așadar de o „petiție" pe

care ar fi adresat-o I.G.P.F., ci despre un act administrativ emis de o

instituție centrală, în regim de putere publică, în vederea executării legii,

la solicitarea instanței de judecată, dând naștere unor raporturi juridice

între părți.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege,

actul administrativ este definit ca fiind acel act juridic unilateral, cu

caracter individual sau normativ, care a fost emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice.

Or, în cauza de față, este evident că actele atacate

nu reprezintă acte juridice apte să dea naștere, să modifice sau să stingă

raporturi juridice, ci constituie o corespondență administrativă prin care

autoritățile pârâte au comunicat datele solicitate acestora referitoare la

cariera profesională a recurentului-reclamant, și a altor trei persoane, ce

aveau calitatea de inculpați în dosarul penal nr. 544/39/2008 al Curții de Apel

Suceava, secția penală.

Este irelevant dacă actele în cauză au fost eliberate

la solicitarea instanței, sau la solicitarea părților implicate în cauza în

care respectivele înscrisuri urmau să servească drept probe (aspect ce rezultă

din însăși motivarea cererii introductive de instanță - fila 4 din dos. fond)

atâta timp cât acestea sunt lipsite de caracteristicile esențiale ale unui act

administrativ, în definiția dată acestuia de prevederile art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, menirea lor fiind doar aceea de a atesta unele date

preexistente emiterii lor.

Având în vedere faptul că potrivit reglementării de

principiu a art. l din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ

este condiționată de vătămarea a unui drept sau interes legitim prin

intermediul unui act administrativ emis de o autoritate publică, și cum în

cauză nu poate fi reținut acest caracter pentru adresele atacate, Înalta Curte

constată că în mod legal și temeinic prima instanță admițând invocată de

pârâți, a respins ca inadmisibilă acțiunea recurentului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G.N. împotriva

sentinței civile nr. 227 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.