ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.G.N., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Politiei de Frontieră: - anularea adresei MAI nr. 191289 din 13 iulie 2009, respectiv a adreselor I.G.P.F. nr. 286847 din 26 mai 2009 și nr. 289520 din 4 iunie 2009; - obligarea pârâților la refacerea adreselor în conformitate cu normele legale în vigoare și trimiterea acestora Curții de Apel Suceava, secția penală, în care să se specifice dispoziția Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de numire în funcție a structurilor poliției judiciare a numiților C.G.N.

și D.R., conform art. 2 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 484 din 14 ianuarie 2005 iar în situația în care dispoziția de numire a șefului I.G.P.F. nu există, să se facă referire la acest aspect;obligarea, în solidar, a pârâților, la plata unui prejudiciu moral în sumă de 30.000 lei; - obligarea pârâților la cheltuieli de judecată. In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare a celor dispuse de Curtea de Apel Suceava, secția penală, în dosarul penal nr. 544/39/2008, privind pe inculpații C.G., H.C., D.R. și C.C. (unde a fost încuviințată ca probă comunicarea de către I.G.P.F. și MAI a dispozițiilor de personal emise de șeful competent, conform art. 2 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 484 din 14 ianuarie 2005 privind numirea pe funcțiile structurilor de poliție judiciară) I.G.P.F.

a emis adresa nr. 286847 din 26 mai 2009, prin care în mod greșit și tendențios se pretinde că reclamantul ar fi fost desemnat ca organ de cercetare penală al poliției judiciare în data de 1 decembrie 2004, conform dispoziției Inspectorului Șef I.T.P.F. Suceava nr. S - 933520 emisă în 29 noiembrie 2004 și avizul procurorului nr. 3095/C/2004; că D.R. ar fi fost desemnat în data 4 decembrie 2005, conform dispoziției Inspectorului Șef al IJPF Suceava nr. S -1081513 emisă în 4 februarie 2005 și avizul procurorului nr. 324/C/2005; H.C. și C.C., ar fi fost desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin dispoziția de numire emisă de șeful I.G.P.F. , așa cum prevede art. 2 alin. (ș 1) din Ordinul MAI nr. 484 din 14 ianuarie 2005; iar reclamantul și D.R.

prin dispoziția șefului de Inspectoratul Județean care, conform art. 2 alin. (3) din Ordin are doar competență de a propune. A mai arătat reclamantul că prin adrese ulterioare, respectiv adresa I.G.P.F. nr. 289520 și adresa MAI nr. 191289 din 13 iulie 2009, pârâții au transmis răspunsuri de asemenea tendențioase și nelegale. Prin sentința nr. 227 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor și a respins, în consecință, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul C.G.N.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că excepția inadmisibilității invocată de ambii pârâți, este întemeiată în raport cu lipsa caracterului de act administrativ al adreselor atacate, înscrisurile în cauză reprezentând răspunsurile formulate de cele două pârâte la petițiile pe care li le-a adresat reclamantul iar nu acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Fiind deci o corespondență administrativă, actele în speță sunt supuse regimului juridic statuat de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităților se soluționare a petițiilor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul C.G.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii sale de recurs, recurentul-reclamant a susținut, în esență, faptul că în mod greșit prima instanță a reținut că actele în litigiu nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind supuse regimului statuat de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activitatea de soluționare a petițiilor. în realitate, arată recurentul, adresa a cărei anulare a cerut-o, precum și celelalte acte atacate în subsidiar, au fost emise de pârâți la solicitarea Curții de Apel Suceava, nefiind vorba așadar de o „petiție" pe care ar fi adresat-o I.G.P.F., ci despre un act administrativ emis de o instituție centrală, în regim de putere publică, în vederea executării legii, la solicitarea instanței de judecată, dând naștere unor raporturi juridice între părți.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, actul administrativ este definit ca fiind acel act juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, care a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, în cauza de față, este evident că actele atacate nu reprezintă acte juridice apte să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, ci constituie o corespondență administrativă prin care autoritățile pârâte au comunicat datele solicitate acestora referitoare la cariera profesională a recurentului-reclamant, și a altor trei persoane, ce aveau calitatea de inculpați în dosarul penal nr. 544/39/2008 al Curții de Apel Suceava, secția penală.

Este irelevant dacă actele în cauză au fost eliberate la solicitarea instanței, sau la solicitarea părților implicate în cauza în care respectivele înscrisuri urmau să servească drept probe (aspect ce rezultă din însăși motivarea cererii introductive de instanță - fila 4 din dos. fond) atâta timp cât acestea sunt lipsite de caracteristicile esențiale ale unui act administrativ, în definiția dată acestuia de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, menirea lor fiind doar aceea de a atesta unele date preexistente emiterii lor.

Având în vedere faptul că potrivit reglementării de principiu a art. l din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ este condiționată de vătămarea a unui drept sau interes legitim prin intermediul unui act administrativ emis de o autoritate publică, și cum în cauză nu poate fi reținut acest caracter pentru adresele atacate, Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic prima instanță admițând invocată de pârâți, a respins ca inadmisibilă acțiunea recurentului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G.N. împotriva sentinței civile nr. 227 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.