ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția adresată Președinției României în 4 noiembrie 2006, Ș.C. a solicitat reangajarea sa în cadrul Poliției de Frontieră. Față de adresa de răspuns din 6 decembrie 2005, prin care i s-a comunicat transmiterea petiției sale spre competentă soluționare M.A.I., reclamantul s-a adresat Instanței de contencios administrativ la 26 aprilie 2006, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să se constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale și dreptul său la plata de dune morale în sumă de 100.000 lei. Prin sentința civilă nr. 212 din 20 septembrie 2006 Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea ca nefondată, reținând pentru aceasta că prin răspunsul formulat de Președinție cu adresa din 6 decembrie 2005, i s-a făcut cunoscut reclamantului redirecționarea cererii sale către M.A.I., autoritate competentă să o soluționeze.

Recursul pe care reclamantul l-a declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 541 din 31 ianuarie 2007, în sensul casării și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță, având în vedere că în fond, cauza s-a judecat în absența M.A.I. care trebuia citat. În fond, după casare, Curtea de Apel Suceava, a respins cererea reclamatului reținând că autoritatea pârâtă chemată în judecată a răspuns petiției ce i-a fost adresată astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește plata de daune morale, s-a reținut că nu s-au făcu dovezi în legătură cu prejudiciul pe care l-ar fi suferit reclamantul.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ș.C., considerând că Instanța de Fond nu a avut în vedere dovezile administrate, cu referire la depășirea termenului legal pentru formularea răspunsului de către autoritățile pârâte, respingându-i cererea fără nici o motivare în drept. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa Instanței de contencios administrativ pentru repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

Reclamantul - recurent adresându-se Instanței de contencios administrativ a susținut că petiției adresată Președinției României prin care solicita reangajarea în cadrul Poliției de Frontieră, redirecționată de acesta M.A.I., i s-a răspuns după aproape 2 luni de zile, în opinia sa batjocoritor, fapt care i-a provocat în mod cert un prejudiciu, pe de o parte în sens material, prin pierderea dreptului de a fi reîncadrat dar și moral prin marginalizarea și stresul la care a fost supus. Analizând cererea reclamantului - recurent, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Solicitând autorității pârâte reangajarea pe postul din care a fost destituit, în mod evident, reclamantul nu putea primi o rezolvare favorabilă, aceasta neavând competența în materie astfel încât comunicarea răspunsului după depășirea termenului legal prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect a fost apreciat ca nefiind determinant în producerea unui prejudiciu material sau moral după cum a susținut recurentul, acesta având la îndemână termenele și condițiile de contestare a deciziei de destituire din funcție reglementate prin lege specială și independente de sesizarea vreunei autorități, alta decât cea emitentă a actului. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 91 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2008.