ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2008

HOTĂRÂRE
09.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin petiția adresată Președinției României în 4

noiembrie 2006, Ș.C. a solicitat reangajarea sa în cadrul Poliției de

Frontieră.

Față de adresa de răspuns

din 6 decembrie 2005, prin care i s-a comunicat transmiterea petiției sale spre

competentă soluționare M.A.I., reclamantul s-a adresat Instanței de contencios

administrativ la 26 aprilie 2006, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 să se constate refuzul nejustificat de soluționare a

cererii sale și dreptul său la plata de dune morale în sumă de 100.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 212

din 20 septembrie 2006 Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea ca nefondată,

reținând pentru aceasta că prin răspunsul formulat de Președinție cu adresa din

6 decembrie 2005, i s-a făcut cunoscut reclamantului redirecționarea cererii

sale către M.A.I., autoritate competentă să o soluționeze.

Recursul pe care reclamantul

l-a declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 541

din 31 ianuarie 2007, în sensul casării și trimiterii cauzei spre rejudecare la

aceeași Instanță, având în vedere că în fond, cauza s-a judecat în absența M.A.I.

care trebuia citat.

În fond, după casare, Curtea

de Apel Suceava, a respins cererea reclamatului reținând că autoritatea pârâtă chemată

în judecată a răspuns petiției ce i-a fost adresată astfel încât nu se poate

reține un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004,

iar în ceea ce privește plata de daune morale, s-a reținut că nu s-au făcu

dovezi în legătură cu prejudiciul pe care l-ar fi suferit reclamantul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Ș.C., considerând că Instanța de Fond nu a avut în vedere dovezile

administrate, cu referire la depășirea termenului legal pentru formularea

răspunsului de către autoritățile pârâte, respingându-i cererea fără nici o

motivare în drept.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim prin nesoluționarea

în termen legal a unei cereri, se poate adresa Instanței de contencios

administrativ pentru repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

Reclamantul - recurent

adresându-se Instanței de contencios administrativ a susținut că petiției

adresată Președinției României prin care solicita reangajarea în cadrul Poliției

de Frontieră, redirecționată de acesta M.A.I., i s-a răspuns după aproape 2

luni de zile, în opinia sa batjocoritor, fapt care i-a provocat în mod cert un

prejudiciu, pe de o parte în sens material, prin pierderea dreptului de a fi

reîncadrat dar și moral prin marginalizarea și stresul la care a fost supus.

Analizând cererea reclamantului

- recurent, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Solicitând autorității pârâte

reangajarea pe postul din care a fost destituit, în mod evident, reclamantul nu

putea primi o rezolvare favorabilă, aceasta neavând competența în materie

astfel încât comunicarea răspunsului după depășirea termenului legal prevăzut

de art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect a fost apreciat ca nefiind

determinant în producerea unui prejudiciu material sau moral după cum a

susținut recurentul, acesta având la îndemână termenele și condițiile de

contestare a deciziei de destituire din funcție reglementate prin lege specială

și independente de sesizarea vreunei autorități, alta decât cea emitentă a

actului.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

Respinge recursul declarat

de Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 91 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1007/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ reclamantul Ș.C. a chemat în judecată pe pârâț
ÎCCJ 2011-10-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2011
a timp cât reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ acțiunea sa nu este supusă condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că de vreme ce drepturile salariale pretinse nu po
ÎCCJ 2008-04-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2008
prevăzute de acest act normativ. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs N.G.A., care a motivat, în esență, că instanța nu a cercetat fondul litigiului și s-a pronunțat pe bază de presupuneri neconcludente în raport cu c
ÎCCJ 2007-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 907/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 august 2006, C.C. a chemat în judecată M.A.N. și C.M.Z. Timiș solicitând: - obligarea acestor autorități publice să-i comunice actul de trec
ÎCCJ 2006-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2006
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 268 din 10 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formu
Sursă