ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.O. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună stabilirea și plata, începând cu data de 19 noiembrie 2008 și până în prezent, a diferenței drepturilor bănești ce i se cuvin ca urmare a mutării și încadrării sale pe o funcție prevăzută în statutul de organizare al unității la care își desfășoară activitatea cu un coeficient de ierarhizare superior pe care l-a avut precum și actualizarea sumei în raport cu indicele de inflație.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că de la 19 noiembrie 2008, urmare a reorganizării unității, a fost mutat de la funcția de subcomisar de poliție, ofițer principal 2 cu coeficient de ierarhizare 4,00 pe funcția de comisar de poliție, ofițer principal 1 cu coeficient de ierarhizare 4,20 și că în prezent și-a desfășurat activitatea conform cu atribuțiile noii funcții. Prin întâmpinarea formulată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat excepțiile tardivității acțiunii și a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118 din 17 martie 2011 a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.O.

ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Referitor la excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii s-a reținut că atâta timp cât reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ acțiunea sa nu este supusă condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că de vreme ce drepturile salariale pretinse nu pot reprezenta decât o cerere accesorie unui petit principal vizând dispoziția de reîncadrare iar reclamantul nu a contestat această decizie, precizând că nu i-a fost comunicată, în lipsă petitului principal, cel accesoriu nu poate fi analizat, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentinței considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul P.O. motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se greșita stabilire a situație de fapt și aprecierea eronată a probelor administrate și aplicarea greșită a legii. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că recurentul nu a precizat, pe parcursul procesului, dacă înțelege sau nu să conteste dispoziția din 15 noiembrie 2008. Se arată că prin intermediul celor două cereri adresate Inspectoratului General al Poliției de Frontieră recurentul a încercat să înlăture neregularitatea administrativă, solicitând în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 efectuarea unei anumite operațiuni administrative necesare în vederea ocrotirii drepturilor sale salariale.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece recurentul a pus în discuție legalitatea și temeinicia dispoziției de reîncadrare, iar pentru că a apreciat-o greșit a solicitat sumele pretinse prin acțiune cu titlu de daune materiale. La dosarul intimatului-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză sentința recurată fiind temeinică în raport de actele depuse și de susținerile părților atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor cât și soluționarea cauzei pe fond prin aprecierea ca nefondate și respingerea ca atare.

Instanța, în baza rolului activ și cu respectarea principiului disponibilității s-a pronunțat pe acțiunea recurentului-reclamant astfel cum a fost formulată constatând în mod corect că reclamantul nu a contestat dispoziția de reîncadrare, iar drepturile salariale pretinse reprezintă un capăt de acțiune subsidiar. Sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece obiectul acțiunii nu poate fi calificat cu un pretins refuz nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative în condițiile în care pretenția reclamantului-recurent nu reprezintă o operațiune administrativă ci o cerere subsidiară în raport de anularea unui act administrativ care nu s-a solicitat, în cadrul acțiunii de fond.

În mod corect s-a apreciat că acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată este neîntemeiată în condițiile în care se solicită plata unor diferențe salariale care nu se puteau dispune legal în baza verificării legalității dispozițiilor Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din 15 noiembrie 2008. Curtea verificând actele depuse, în recurs, în susținerea întâmpinării, constată că recurentul după formularea prezentului recurs a introdus pe rolul Curții de Apel Timișoara o nouă cerere de chemare în judecată în care solicită anularea în parte a dispoziției din 15 noiembrie 2008 și plata drepturilor bănești corespunzătoare. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.O. împotriva sentinței civile nr. 118 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.