ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.O. a chemat în judecată

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâtul să dispună stabilirea și plata, începând cu data de

19 noiembrie 2008 și până în prezent, a diferenței drepturilor bănești ce i se

cuvin ca urmare a mutării și încadrării sale pe o funcție prevăzută în statutul

de organizare al unității la care își desfășoară activitatea cu un coeficient

de ierarhizare superior pe care l-a avut precum și actualizarea sumei în raport

cu indicele de inflație.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că de la 19 noiembrie 2008, urmare a reorganizării

unității, a fost mutat de la funcția de subcomisar de poliție, ofițer principal

2 cu coeficient de ierarhizare 4,00 pe funcția de comisar de poliție, ofițer

principal 1 cu coeficient de ierarhizare 4,20 și că în prezent și-a desfășurat

activitatea conform cu atribuțiile noii funcții.

Prin întâmpinarea formulată

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat excepțiile tardivității

acțiunii și a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118 din 17

martie 2011 a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii și a

respins acțiunea formulată de reclamantul P.O. ca nefondată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepțiile

tardivității și inadmisibilității acțiunii s-a reținut că atâta timp cât reclamantul

nu solicită anularea unui act administrativ acțiunea sa nu este supusă condițiilor

și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că de vreme ce drepturile salariale pretinse nu pot reprezenta decât o

cerere accesorie unui petit principal vizând dispoziția de reîncadrare iar reclamantul

nu a contestat această decizie, precizând că nu i-a fost comunicată, în lipsă petitului

principal, cel accesoriu nu poate fi analizat, aspect ce rezultă din dispozițiile

art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentinței

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul P.O. motivele

de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se

greșita stabilire a situație de fapt și aprecierea eronată a probelor administrate

și aplicarea greșită a legii.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că recurentul nu a precizat, pe parcursul

procesului, dacă înțelege sau nu să conteste dispoziția din 15 noiembrie 2008.

Se arată că prin intermediul

celor două cereri adresate Inspectoratului General al Poliției de Frontieră recurentul

a încercat să înlăture neregularitatea administrativă, solicitând în baza art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 efectuarea unei anumite operațiuni administrative

necesare în vederea ocrotirii drepturilor sale salariale.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 18

alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece recurentul a pus în discuție legalitatea

și temeinicia dispoziției de reîncadrare, iar pentru că a apreciat-o greșit a solicitat

sumele pretinse prin acțiune cu titlu de daune materiale.

La dosarul intimatului-pârât

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză sentința recurată fiind

temeinică în raport de actele depuse și de susținerile părților atât în ceea ce

privește soluționarea excepțiilor cât și soluționarea cauzei pe fond prin aprecierea

ca nefondate și respingerea ca atare.

Instanța, în baza rolului

activ și cu respectarea principiului disponibilității s-a pronunțat pe acțiunea

recurentului-reclamant astfel cum a fost formulată constatând în mod corect că reclamantul

nu a contestat dispoziția de reîncadrare, iar drepturile salariale pretinse reprezintă

un capăt de acțiune subsidiar.

Sentința atacată este

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 554/2004 deoarece obiectul acțiunii nu poate fi calificat cu un pretins refuz

nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative în condițiile în care

pretenția reclamantului-recurent nu reprezintă o operațiune administrativă ci o

cerere subsidiară în raport de anularea unui act administrativ care nu s-a solicitat,

în cadrul acțiunii de fond.

În mod corect s-a apreciat

că acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată este neîntemeiată în condițiile

în care se solicită plata unor diferențe salariale care nu se puteau dispune legal

în baza verificării legalității dispozițiilor Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră din 15 noiembrie 2008.

Curtea verificând actele

depuse, în recurs, în susținerea întâmpinării, constată că recurentul după formularea

prezentului recurs a introdus pe rolul Curții de Apel Timișoara o nouă cerere de

chemare în judecată în care solicită anularea în parte a dispoziției din 15

noiembrie 2008 și plata drepturilor bănești corespunzătoare.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.O. împotriva sentinței

civile nr. 118 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.