ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6119/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului Călărași, reclamantul R.M. a solicitat anularea Ordinului Ministerului Administrației și Internelor din 15 mai 2008 prin care i s-a acordat gradul profesional de inspector principal de poliție și înlocuirea lui cu un alt ordin prin care să-i acorde gradul de comisar de poliție. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a absolvit în anul 1981 Institutul de Marină „M.B.”, fiind avansat la gradul de locotenent și trecut după aceea în rezervă pentru a continua activitatea în marina comercială și, cu toate acestea, i-a fost acordat gradul de inspector principal de poliție deși la vechimea sa trebuia să i se acorde gradul de comisar.

La 12 mai 2009, a formulat cerere modificatoare și a renunțat la capătul de cerere privind anularea Ordinului din 15 mai 2008 al Ministerului Administrației și Internelor. Prin sentința civilă nr. 646 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Călărași, secția civilă au fost respinse excepțiile necompetenței materiale a instanței și a prescrierii de la acțiune, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R.M. și a constatat că reclamantul îndeplinește cerințele legale pentru acordarea gradului de comisar de poliție.

După casarea sentinței prin decizia civilă nr. 528 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost reținută spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată din 2010. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3545 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost încadrat direct în funcția de ofițer I la Serviciul de Supraveghere și Control Vamal din cadrul Direcției Management Vamal, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră prin Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative din 15 mai 2008 în urma promovării concursului organizat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în luna martie 2008, iar ulterior a fost mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Poliție Județeană de Frontieră Călărași.

Reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul că nu a mai solicitat anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 15 mai 2008 prin care s-a dispus încadrarea sa pentru o perioadă de probă de 12 luni și a solicitat instanței să oblige pârâtul să emită un alt ordin prin care să-i acorde gradul de comisar șef de poliție, instanța de fond a concluzionat că reclamantul vizează o promovare prin acordarea de grade profesionale ulterior momentului încadrării sale din sursă externă poliției.

Curtea a apreciat că, după încadrare, promovarea personalului încadrat în poliție din sursă externă se poate realiza prin acordarea de grade profesionale conform Anexei 5 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, dar în condițiile art. 139 alin. (5) din ordin, în sensul că pentru merite excepționale, polițiștii pot fi avansați în gradul următor, înainte de împlinirea stagiului minim, în tot cursul anului, dacă îndeplinesc cumulativ condițiile expres enunțate de ordin. Pentru că reclamantul nu a solicitat prin cererea modificatoare și anularea ordinului său de încadrare, în acest fel a înlăturat cenzura instanței pentru momentul încadrării sale din sursă externă poliției.

Chiar dacă prin concluziile orale de la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 reclamantul a solicitat anularea ordinului de încadrare, instanța nu a putut să analizeze această cerere pentru că excede obiectului acțiunii sale modificate după ce instanța a luat act de cererea sa de renunțare la acest capăt de cerere din acțiune, iar autoritatea pârâtă a renunțat la susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acest capăt de cerere. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.M. În motivele de recurs se arată că recurentul a introdus cererea la data de 6 aprilie 2009 prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 15 mai 2008 prin care i s-a acordat gradul profesional de inspector principal de poliție și înlocuirea lui cu gradul de comisar de poliție.

În sensul principiului accesorium sequitur principalem, obiectul cererii a fost întotdeauna constatarea nulității ordinului Ministrului Administrației și Internelor și ca o consecință juridică, în temeiul legii, să fie emis ordinul legal prin care să se acorde recurentului gradul profesional de comisar șef de poliție. S-a precizat că instanța a apreciat eronat faptul că a renunțat la un capăt de cerere pentru că în realitate a prezentat instanței o opinie juridică prin care urma să se fi apreciat că acesta nu urmărea scopul strict material, de obținere a unor reparații materiale, ci reparația legală de a beneficia de totalitatea drepturilor sale, care au fost încălcate nejustificat. Recurentul susține că, așa cum a fost precizat și în cererea principală și cum rezultă din materialul probator, îndeplinește totalitatea condițiilor legale pentru acordarea gradului profesional de comisar șef de poliție.

Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legii privind condițiile de acordare a gradelor militare și/sau echivalarea acestora cu gradele profesionale conferite de drept angajaților Ministrului Administrației și Internelor pentru că nu s-a avut în vedere că examenul a fost organizat pentru ocuparea funcției de inspector principal și nu pentru acordarea gradului profesional de inspector principal. Aplicarea corectă a dispozițiilor legale cu privire la acordarea gradului profesional de comisar șef nu este facultativă ci imperativă, iar funcția de inspector șef poate fi ocupată de personal cu gradul profesional superior.

S-a solicitat constatarea nelegalității și netemeiniciei sentinței civile din 22 septembrie 2010, modificarea sentinței în sensul de a constata nulitatea absolută a Ordinului din 2008, să fie obligat Ministrul Administrației și Internelor să emită ordinul prin care să i se acorde gradul profesional de comisar șef de poliție conform dispozițiilor Legii nr. 360/2002, Ordinului nr. 300/2004 modificat prin Ordinul nr. 665/2008, de la data ocupării funcției de inspector șef de poliție. Intimatul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Inițial, reclamantul a solicitat anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 15 mai 2008, capăt de cerere în raport de care a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune. Ulterior, s-a făcut o precizare și a arătat că renunță la acel capăt de cerere și a solicitat numai să se constate că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 73 alin. (9) din Legea nr. 360/2002. Instanța de fond chiar a subliniat că reclamantul nu a solicitat anularea ordinului său de încadrare. Totuși, recurentul invocă faptul că a avut ca obiect al cererii constatarea nulității Ordinului Ministrului Administrației și Internelor și că instanța a apreciat eronat faptul că a renunțat la acest capăt de cerere.

Aceste susțineri sunt nefondate pentru că atât Tribunalul Călărași a luat act de cererea sa modificatoare depusă la 26 mai 2009 dar și Curtea de Apel București a avut în vedere cererea aceasta. Faptul că atunci când a fost acordat cuvântul pe fond reclamantul a solicitat anularea ordinului prin care i-a fost acordat gradul profesional de inspector principal de poliție, nu înseamnă că instanța de fond mai putea să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere. În aceste condiții, pentru că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind anularea acestui ordin, trebuie analizat dacă instanța de contencios administrativ va putea să constate că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 73 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, așa cum a solicitat în cererea modificatoare depusă la 26 mai 2009 sau prin care să oblige Ministrul Administrației și Internelor să emită un nou act prin care să i se acorde gradul profesional de comisar-șef.

Dar, problema competenței instanței în raport de cererea precizatoare depusă la 26 mai 2009, respectiv să se constate că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 73 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 a fost tranșată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 358 din 22.02.2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal) prin care s-a stabilit că acțiunea reclamantului privește raportul de serviciu al unui funcționar public cu statut special, iar dacă în speță se poate sau nu formula o acțiune în constatare, se va analiza de către instanța competentă. După casarea primei sentințe, reclamantul a depus o nouă cerere (la 27 aprilie 2010) prin care a solicitat obligarea Ministrului Administrației și Internelor să emită un nou act prin care să i se acorde gradul profesional de comisar-șef de poliție.

În raport de acest obiect, criticile din recurs sunt nefondate. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „1) Orice persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cat și public”, iar conform art. 8 alin. (1) “ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Pentru a putea obliga o autoritate publică să emită un act administrativ cu un anumit conținut se impune ca, anterior, să se obțină anularea unui act administrativ prin care o persoană a fost vătămată într-un drept sau interes legitim și, ca urmare a anulării să fie obligată autoritatea să emită un nou act administrativ care să îndrepte acea vătămare. O altă situație în care se poate dispune același lucru este aceea în care atunci când s-a formulat o cerere către o autoritate sau instituție publică, aceasta a răspuns persoanei dar prin respingerea solicitării, iar persoana vătămată se adresează instanței de contencios administrativ pentru că apreciază că refuzul este nejustificat. Atunci când apreciază că refuzul autorității de a soluționa cererea a fost nejustificat, instanța de contencios administrativ va putea obliga autoritatea sau instituția publică să emită un act administrativ pentru a răspunde solicitării părții vătămate și a înlătura efectele acestuia.

Or, în speță, reclamantul solicită numai obligarea Ministrului Administrației și Internelor să emită un act administrativ prin care să i se acorde gradul profesional de comisar-șef de poliție, deși nu a solicitat sau dacă a solicitat, a renunțat pe parcursul derulării litigiului, la capătul de cerere privind anularea actului prin care i s-a acordat gradul profesional de inspector principal de poliție și nici nu a invocat vreun refuz nejustificat al Ministrului Administrației și Internelor de soluționare a unei cereri de acordare a gradului profesional de comisar-șef. De altfel, chiar recurentul în motivul de recurs, arată că emiterea noului ordin ar fi consecința juridică a constatării nulității ordinului Ministrului Administrației și Internelor emis anterior.

Însă, pentru că instanța de fond a analizat și fondul cererii, iar motivele de recurs vizează și respingerea acesteia, vor fi analizate și criticile din recurs privitoare la acest aspect. Reclamantul este absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, promoția 1981 și în perioada 7 august 1981–1 aprilie 1992 a desfășurat activități profesionale în specialitatea studiilor absolvite, deci pe o perioadă de 10 ani, 6 luni și 24 zile. În anul 2008 a fost încadrat, prin concurs, în funcția de ofițer I la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, funcție pentru care este prevăzută ca și condiție de studii, studii superioare (S) de lungă durată cu diplomă de licență în domeniul marin.

Prin Ordinul din 15 mai 2008 reclamantului i-a fost acordat gradul profesional de inspector principal de poliție în baza art. 24 alin. (4) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. În art. 139 alin. (3) din Ordinul nr. 300/2004 se prevede că personalul încadrat în poliție din sursă externă (așa cum este și reclamantul) i se acordă gradul profesional în funcție de vechimea în specialitate, potrivit Anexei 5, iar recurentului i-a fost acordat gradul profesional de inspector principal de poliție. Nemulțumirea recurentului și motivul pentru care a solicitat acordarea gradului profesional de comisar de poliție este faptul că intimatul-pârât nu a ținut seama de perioada de 5-7 ani corespunzătoare gradului de locotenent atunci când a fost trecut în rezervă la absolvirea Institutului de Marină „M.B.”.

Însă, recurentul nu ține seama de faptul că acea perioadă de stagiu (cea a perioadei de studii) se acordă numai polițiștilor și nu și personalului încadrat din sursă externă. De altfel, dacă nu era absolvent al Institutului de Marină nu putea participa la concurs din sursă externă pentru că cerința de studii nu era îndeplinită. Nu vor fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora examenul a fost organizat pentru ocuparea funcției de inspector principal și nu a gradului profesional de inspector principal. Mai întâi, că recurentul face confuzie între funcția ocupată și gradul profesional, deși dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede că „Funcțiile polițiștilor se diferențiază prin categorie, grad profesional și coeficient de ierarhizare”, iar potrivit art. 22 alin. (2) din același act normativ „Funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere”.

Prin urmare, funcția polițistului este o noțiune distinctă de cea de gradul profesional, iar în art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 se prevede că „Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au”. Postul pe care l-a ocupat prin concurs a fost de ofițer principal I în cadrul unei structuri a Ministrului Administrației și Internelor, iar gradul profesional dobândit este acela de inspector principal de poliție, în raport de vechimea în specialitate. Este adevărat că nu este facultativă aplicarea legii cu privire la acordarea gradului profesional de comisar, dar aplicarea acestor prevederi nu se poate face decât persoanelor care îndeplinesc condițiile impuse pentru acordarea acestui grad profesional.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 3545 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.