ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 206/F din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca tardiv introdusă, acțiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâții I.J.P. Brăila, I.P.J. Vrancea, I.G.P.R., Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Sentința a fost pronunțată într-un al doilea ciclu procesual, dat fiind că prin decizia nr. 890/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost casată prima instanță cu nr. 187/2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, instanța de control judiciar statuând asupra faptului că prima instanță nu a cercetat legalitatea actului administrativ unilateral cu caracter individual – Ordinul Ministrului nr. S/II/6125 și nu a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția tardivității. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a considerat nelegal Ordinul de încadrare cu nr. S/II/6125, în postul vacant de inspector principal de poliție, post ocupat prin concurs, întrucât îndeplinea condițiile de încadrare în postul de subcomisar, deoarece avea studii juridice și o vechime în poliție de 11 ani.

Pe parcursul judecării pricinii, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a aceluiași ordin, privitor la nerecunoașterea vechimii sale ca ofițer de poliție. Analizând cu prioritate excepția tardivității introducerii acțiunii, instanța de fond a concluzionat că în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de acest text de lege și anume la data de 11 iunie 2008, cu toate că actul atacat de reclamant a fost cunoscut de acesta din momentul încadrării sale și anume 28 decembrie 2005. Astfel, reține instanța de fond, a fost depășit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care este termen de decădere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că excepția tardivității formulării acțiunii a fost greșit admisă de instanța de fond. Arată recurentul-reclamant că acordarea gradului de inspector principal de poliție s-a făcut urmare aplicării greșite a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, Ordin la care nu a avut acces, iar de acordarea greșită a gradului profesional a luat cunoștință cu ocazia verificărilor de acordare a noului grad de către lucrătorii serviciului resurse umane din I.P.J. Vrancea la data de 26 noiembrie 2007, fapt ce l-a determinat să se adreseze cu plângere prealabilă autorității emitente a actului administrativ atacat.

Intimații Ministerul Administrației și Internelor, I.G.P.R. și I.P.J. Vrancea au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În prealabil, Ministerul Administrației și Internelor a cerut a se constata nul recursul declarat de reclamant pentru lipsa motivării acestuia. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului precum și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

În mod corect instanța de fond a constatat tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată de către recurentul-reclamant la data de 11 iunie 2008, actul administrativ atacat fiind Ordinul de încadrare al Ministrului Administrației și Internelor nr. S/II/6125 emis la 28 decembrie 2005, astfel că a fost depășit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termen care în speță se socotește de la data luării la cunoștință de către reclamant, actul administrativ unilateral cu caracter individual fiind chiar actul de încadrare a sa în postul vacant de inspector principal de poliție în cadrul I.J.P. Brăila. Recurentul-reclamant nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut acest ordin, el fiind încadrat în postul vacant de inspector principal de poliție, urmare prezentării la concursul organizat de I.J.P.

Brăila, așa încât, cu atât mai mult trebuia să cunoască pentru ce post a concurat. Susținerea recurentului-reclamant în sensul că nu a cunoscut conținutul acestui ordin și nu a știut dacă i s-a calculat corect vechimea în muncă decât la momentul în care s-a mutat cu serviciul la I.P.J. Vrancea, cu ocazia verificărilor de acordare a noului grad, la 26 noiembrie 2007, nu poate fi însușită de instanța de control judiciar, recurentul-reclamant folosind acest mod de apărare cu scopul precis de a fi repus în termenul de formulare a plângerii prealabile și apoi de introducere a acțiunii la instanța de fond.

În rejudecare, instanța de fond s-a conformat și deciziei de casare nr. 890 din 18 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția de tardivitate, excepție pe care găsind-o întemeiată a admis-o, ceea ce a făcut inutilă analizarea celorlalte excepții invocate, inclusiv excepția de nelegalitate a ordinului în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ. Cât privește excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de recurs invocată de Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare, se înțeleg că instanța de control judiciar a găsit-o neîntemeiată, considerând că recursul a fost motivat potrivit art. 302 1 C. proc.

civ., cererea de recurs conținând motivele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței atacate, de vreme ce a trecut la analizarea pe fond a recursului în raport de soluția pronunțată de instanța de fond. Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, rezolvarea dată excepției de tardivitate a formulării acțiunii de către reclamant fiind în concordanță cu prevederile legale incidente, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinței nr. 206/F din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2011.