ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 206/F din 30 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, s-a respins, ca tardiv introdusă, acțiunea formulată de reclamantul D.I.

în contradictoriu cu pârâții I.J.P. Brăila, I.P.J. Vrancea, I.G.P.R., Ministerul

Internelor și Reformei Administrative.

Sentința a fost pronunțată

într-un al doilea ciclu procesual, dat fiind că prin decizia nr. 890/2010 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost casată prima instanță cu nr. 187/2008

a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, instanța de control judiciar statuând

asupra faptului că prima instanță nu a cercetat legalitatea actului administrativ

unilateral cu caracter individual – Ordinul Ministrului nr. S/II/6125 și nu a pus

în dezbaterea contradictorie a părților excepția tardivității.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a considerat nelegal Ordinul de

încadrare cu nr. S/II/6125, în postul vacant de inspector principal de poliție,

post ocupat prin concurs, întrucât îndeplinea condițiile de încadrare în postul

de subcomisar, deoarece avea studii juridice și o vechime în poliție de 11 ani.

Pe parcursul judecării

pricinii, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a aceluiași ordin, privitor

la nerecunoașterea vechimii sale ca ofițer de poliție.

Analizând cu prioritate

excepția tardivității introducerii acțiunii, instanța de fond a concluzionat că

în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de acest

text de lege și anume la data de 11 iunie 2008, cu toate că actul atacat de reclamant

a fost cunoscut de acesta din momentul încadrării sale și anume 28 decembrie 2005.

Astfel, reține instanța

de fond, a fost depășit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, care este termen de decădere.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că excepția

tardivității formulării acțiunii a fost greșit admisă de instanța de fond.

Arată recurentul-reclamant

că acordarea gradului de inspector principal de poliție s-a făcut urmare aplicării

greșite a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, Ordin

la care nu a avut acces, iar de acordarea greșită a gradului profesional a luat

cunoștință cu ocazia verificărilor de acordare a noului grad de către lucrătorii

serviciului resurse umane din I.P.J. Vrancea la data de 26 noiembrie 2007, fapt

ce l-a determinat să se adreseze cu plângere prealabilă autorității emitente a actului

administrativ atacat.

Intimații Ministerul Administrației

și Internelor, I.G.P.R. și I.P.J. Vrancea au depus întâmpinări, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală

și temeinică.

În prealabil, Ministerul

Administrației și Internelor a cerut a se constata nul recursul declarat de reclamant

pentru lipsa motivării acestuia.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului precum

și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat și urmează

a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

În mod corect instanța

de fond a constatat tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată de

către recurentul-reclamant la data de 11 iunie 2008, actul administrativ atacat

fiind Ordinul de încadrare al Ministrului Administrației și Internelor nr. S/II/6125

emis la 28 decembrie 2005, astfel că a fost depășit termenul de un an prevăzut de

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termen

care în speță se socotește de la data luării la cunoștință de către reclamant, actul

administrativ unilateral cu caracter individual fiind chiar actul de încadrare a

sa în postul vacant de inspector principal de poliție în cadrul I.J.P. Brăila.

Recurentul-reclamant nu

se poate prevala de faptul că nu a cunoscut acest ordin, el fiind încadrat în postul

vacant de inspector principal de poliție, urmare prezentării la concursul organizat

de I.J.P. Brăila, așa încât, cu atât mai mult trebuia să cunoască pentru ce post

a concurat.

Susținerea recurentului-reclamant

în sensul că nu a cunoscut conținutul acestui ordin și nu a știut dacă i s-a calculat

corect vechimea în muncă decât la momentul în care s-a mutat cu serviciul la I.P.J.

Vrancea, cu ocazia verificărilor de acordare a noului grad, la 26 noiembrie 2007,

nu poate fi însușită de instanța de control judiciar, recurentul-reclamant folosind

acest mod de apărare cu scopul precis de a fi repus în termenul de formulare a plângerii

prealabile și apoi de introducere a acțiunii la instanța de fond.

În rejudecare, instanța

de fond s-a conformat și deciziei de casare nr. 890 din 18 februarie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în sensul că a pus în dezbaterea contradictorie a

părților excepția de tardivitate, excepție pe care găsind-o întemeiată a admis-o,

ceea ce a făcut inutilă analizarea celorlalte excepții invocate, inclusiv excepția

de nelegalitate a ordinului în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Cât privește excepția

nulității recursului pentru lipsa motivelor de recurs invocată de Ministerul Administrației

și Internelor prin întâmpinare, se înțeleg că instanța de control judiciar a găsit-o

neîntemeiată, considerând că recursul a fost motivat potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs conținând motivele de nelegalitate și netemeinicie

ale sentinței atacate, de vreme ce a trecut la analizarea pe fond a recursului în

raport de soluția pronunțată de instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, rezolvarea

dată excepției de tardivitate a formulării acțiunii de către reclamant fiind în

concordanță cu prevederile legale incidente, recursul declarat de reclamant se privește

ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.I.

împotriva sentinței nr. 206/F din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2011.