ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2010

HOTĂRÂRE
18.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ, la data de 6 octombrie 2008 - urmare a declinării competenței

prin sentința nr. 493/2008 a Tribunalului Vrancea - reclamantul D.I. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție

Vrancea, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Administrației.

și Internelor 41 Inspectoratul Județean de Poliție Brăila, ca prin hotărâre

judecătorească să se constate că în calitate de polițist este îndreptățit să

fie încadrat în gradul de subcomisar, cu obligarea autorităților pârâte la

plata despăgubirilor pentru perioada în care a fost angajat în gradul de

inspector principal.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în luna noiembrie 2005 a fost încadrat, prin concurs, pe postul vacant în gradul de inspector principal de poliție prin

Ordinul M.I.R.A. nr. S/II/6125, deși potrivit vechimii i se cuvenea gradul de

subcomisar. A mai arătat că îndeplinea condițiile de încadrare în acest grad,

deoarece avea studii juridice și vechime anterioară de 11 ani în poliție,

ordinul de încadrare fiind, astfel, nelegal.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții au invocat mai multe

excepții procedurale, instanța de fond constatând că analizarea excepției

tardivității face inutilă cercetarea celorlalte.

Prin sentința nr. 187 din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată

de reclamantul D.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că actul atacat de

către reclamant a fost emis și cunoscut de către reclamant cu ocazia încadrării

sale, în luna decembrie 2005. A constatat că potrivit art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru motive temeinice, în cazul

actului administrativ, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la

alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Or, a

concluzionat instanța de fond, actul contestat a fost emis în noiembrie 2005,

când reclamantul a și luat cunoștință de conținutul lui, fiind încadrat cu

gradul de inspector principal, iar față de această dată, introducerea acțiunii

în contencios administrativ la data de 11 iunie 2006, este făcută cu mult peste

termenul de decădere prevăzut de textul legal mai susmenționat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.I.

Critica adusă prin cererea de recurs a vizat necercetarea de către prima

instanță a fondului cauzei, ca o consecință a greșitei dezlegări date excepției

de tardivitate a acțiunii în condițiile în care prin aceasta nu s-a cerut

anularea Ordinului de încadrare nr. S/II/6125 emis de ministrul administrației

și internelor și a neanalizării excepției de nelegalitate invocată în temeiul

art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a

actului administrativ menționat mai înainte.

Intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

Județean de Poliție Vrancea au solicitat prin întâmpinările depuse menținerea ca

legală și temeinică a sentinței recurate.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incidente

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Așa cum se poate lesne observa din actele dosarului, prin acțiune

reclamatul a solicitat instanței de contencios administrativ să constate prin

hotărâre judecătorească dreptul său la gradul de subcomisar de poliție, cu

obligarea autorităților pârâte a plata de daune materiale și morale (fila 2

dosar nr. 2163/91/2008 al Tribunalului Vrancea).

În fața Curții de Apel Galați, învestită în urma aplicării art. 158 C.

proc. civ. cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul

a uzat de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

invocând excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului administrației și

internelor nr. S/II/6125 prin care a fost încadrat la 28 decembrie 2005 cu

gradul profesional de inspector principal de poliție în cadrul Inspectoratului de

Poliție al Județului Brăila (fila 10 dosarul Curții de Apel Galați).

Deși în ședința publică din 18 noiembrie 2008 instanța a luat act de excepția

invocată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ,

deși pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și IJPJ Vrancea

au expus în scris apărările lor raportat la această excepție (filele 20-21 și

44-45 dosar fond), judecătorul fondului a omis a cerceta legalitatea actului

administrativ unilateral cu caracter individual menționat mai sus.

Mai mult, excepția tardivități acțiunii - invocată de Inspectoratului de

Poliție al Județului Brăila și Inspectoratul General al Poliției Române – nu a

fost pusă în dezbaterea părților în virtutea principiului

contradictorialității.

De altfel, din încheierea din 16 decembrie 2008 rezultă în mod evident că

actul juridic dedus judecății a fost interpretat greșit întrucât se consemnează

că „reclamantul depune la dosar precizării privind nelegalitatea în parte a

actului contestat”.

Urmare acestei confuzii între pretenția judiciară și solicitarea de

verificare a legalității Ordinului de încadrare pe calea excepției reglementate

prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a pronunțat o hotărâre cu

aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 11 alin. (2) din actul normativ

precizat.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile

art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel că va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în

condițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. aceasta să examineze excepțiile de

procedură invocate de pârâți, excepția reglementată de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată și în măsura în care vreuna din

excepțiile de procedură nu vor face inutilă analizarea fondului, să hotărască

asupra obiectului cererii deduse judecății.

Admite recursul declarat de D.I.,

împotriva sentinței civile nr. 187 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 206/F din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca t
ÎCCJ 2008-02-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 823/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtu
ÎCCJ 2010-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2010
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 136 din 12 noiembrie 2008, a respins, ca nefondată,
ÎCCJ 2008-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4351/2008
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 37/F din 20 martie 2008, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de
ÎCCJ 2006-11-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3826/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 14 februarie 2006, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Min
Sursă