ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 136 din 12

noiembrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul L.D.V.,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

în prezent Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de

Poliție al Județului Galați, având ca obiect anularea Ordinului MIRA nr. S/II/4119

din 24 august 2007, prin care reclamantul a fost trecut, din funcția de

inspector principal de poliție, în aceea de agent șef de poliție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept

recunoscut de lege, în accepțiunea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind

obligativitatea pentru polițiști de a-și definitiva studiile necesare

echivalării în gradele profesionale pe care le au, într-un termen de 5 ani, de

la data adoptării legii, în caz contrar fiind încadrați în categorii și grade

profesionale corespunzătoare pregătirii.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul L.D.V.

Prin decizia nr. 2543 din 13 mai

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul declarat de L.D.V. ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut următoarele:

- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, „Pe data intrării în

vigoare a prezentei legi, gradele militare ale polițiștilor vor fi echivalate

cu gradele profesionale, conform pregătirii și studiilor fiecăruia, cu

menținerea drepturilor câștigate anterior”, iar în conformitate cu alin. (8) al

aceluiași articol „Perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea

studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției care o

dețin, conform prevederilor alin. (1) este de 5 ani de la data intrării în

vigoare a prezentei legi. Dacă, după expirarea perioadei de 5 ani polițiștii nu

și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care

le au, ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale

corespunzătoare pregătirii, iar agenților de poliție le vor înceta raporturile

de serviciu”.

- Având în vedere că Legea nr. 360/2002,

privind Statutul polițistului, a intrat în vigoare la data de 24 august 2002,

termenul pentru definitivarea studiilor era la data de 24 august 2007.

- În concluzie, persoanele care nu

și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care

le dețineau, anterior apariției legii urmează să fie încadrate în categoriile

și gradele profesionale corespunzătoare, așa cum este și cazul recurentului, motiv

pentru care Ordinul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/4119

din 24 august 2007, este legal, cum de altfel, corect, a reținut și instanța de

fond.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire L.D.V., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ.

Analizând conținutul cererii de

revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte

constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art.

322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de

o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea acestui text de

lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării acestei

căi extraordinare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs este ca prin

aceasta să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce presupune ca instanța de

recurs, casând sentința instanței de fond să procedeze la rejudecarea pricinii

sau în cadrul cererii de recurs să se fi produs înscrisuri noi care să fie

analizate de către instanță.

În speța de față, prin decizia nr. 2543

din 13 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul

declarat de L.D.V., împotriva sentinței civile nr. 136 din 12 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Galați, l-a respins ca nefondat, menținând dispozițiile acesteia

ca fiind temeinice și legale. În această situație, este evident că instanța de

recurs nu a evocat fondul cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., limitându-se doar a verifica, pe baza probelor administrate

în fața primei instanțe, dacă s-a stabilit corect situația de fapt și dacă s-au

aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale incidente cauzei.

Având în vedere argumentele expuse,

cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri de

revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea temeiniciei motivului de

revizuire invocat de L.D.V. și anume art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de L.D.V., împotriva deciziei nr. 2543 din 13 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2010.