ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 136 din 12 noiembrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul L.D.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în prezent Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție al Județului Galați, având ca obiect anularea Ordinului MIRA nr. S/II/4119 din 24 august 2007, prin care reclamantul a fost trecut, din funcția de inspector principal de poliție, în aceea de agent șef de poliție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept recunoscut de lege, în accepțiunea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind obligativitatea pentru polițiști de a-și definitiva studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, într-un termen de 5 ani, de la data adoptării legii, în caz contrar fiind încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul L.D.V. Prin decizia nr. 2543 din 13 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de L.D.V. ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: - Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, gradele militare ale polițiștilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii și studiilor fiecăruia, cu menținerea drepturilor câștigate anterior”, iar în conformitate cu alin. (8) al aceluiași articol „Perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției care o dețin, conform prevederilor alin. (1) este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă, după expirarea perioadei de 5 ani polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenților de poliție le vor înceta raporturile de serviciu”.

- Având în vedere că Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, a intrat în vigoare la data de 24 august 2002, termenul pentru definitivarea studiilor era la data de 24 august 2007. - În concluzie, persoanele care nu și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le dețineau, anterior apariției legii urmează să fie încadrate în categoriile și gradele profesionale corespunzătoare, așa cum este și cazul recurentului, motiv pentru care Ordinul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/4119 din 24 august 2007, este legal, cum de altfel, corect, a reținut și instanța de fond. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire L.D.V., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Analizând conținutul cererii de revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă. În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs este ca prin aceasta să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce presupune ca instanța de recurs, casând sentința instanței de fond să procedeze la rejudecarea pricinii sau în cadrul cererii de recurs să se fi produs înscrisuri noi care să fie analizate de către instanță.

În speța de față, prin decizia nr. 2543 din 13 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul declarat de L.D.V., împotriva sentinței civile nr. 136 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, l-a respins ca nefondat, menținând dispozițiile acesteia ca fiind temeinice și legale. În această situație, este evident că instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., limitându-se doar a verifica, pe baza probelor administrate în fața primei instanțe, dacă s-a stabilit corect situația de fapt și dacă s-au aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale incidente cauzei. Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea temeiniciei motivului de revizuire invocat de L.D.V. și anume art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de L.D.V., împotriva deciziei nr. 2543 din 13 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.