ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 august 2008

reclamantul P.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului

București obligarea acestora să emită un act administrativ prin care să-l

repună în drepturile avute anterior de ofițer specialist

I,

gradul

inspector principal de poliție.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul

1992 activa în cadrul C.S.D. București unde a fost avansat la gradul de

locotenent prin ordin al Ministrului, iar în prezent acest grad echivalează cu

gradul de subinginer de poliție.

Reclamantul a susținut că în anul 1993 a fost trecut

prin Ordinul M.A.I. în cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului

București, Brigada de Poliție Rutieră București - Serviciul accidente cu

vătămări de persoane și cercetări penale în calitate de ofițer unde a urmat

cursurile de perfecționare cu durata de 6 luni în cadrul școlii de Ofițeri de

Poliție de pe lângă Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza.

Reclamantul a mai arătat, cu privire la situația

profesională, faptul că, în anul 2000 a fost avansat la gradul de căpitan, iar

în anul 2006 a absolvit cursul de formare a formatorilor I.R.S.A. - Investigare

Avansată și Reconstrucție a Accidentelor organizate de Academia de Poliție

Alexandru Ioan Cuza - Centrul de Studii Postuniversitare București din cadrul

Școlii de Ofițeri de Poliție; ulterior a absolvit Facultatea de Drept din

cadrul Universității Biottera, iar în prezent urmează cursuri de master în

Contencios administrativ european la aceeași facultate.

Susține că este posesorul Brevetului nr. 1115 din 21

noiembrie 2005 prin care i-a fost conferit „Semnul onorific în Serviciul

patriei pentru ofițeri" pentru 15 ani de activitate și rezultate meritorii

în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională.

Reclamantul a mai învederat instanței situația că

înainte cu două zile de examenul de licență a decedat tatăl său și pentru că nu

a putut să susțină examenul în anul 2007 l-a amânat pentru anul următor.

Această situație i-a afectat încadrarea în grad

profesional în sensul că a fost obligat în luna august 2007 să aleagă între

varianta de trecere din corpul subofițerilor și varianta de trecere în rezervă

în calitate de ofițer.

Întrucât a avut nevoie de venituri pentru a-și

întreține familia, reclamantul a menționat că a ales, forțat de împrejurări,

varianta de trecere în corpul subofițerilor, dar critică măsura dispusă de

autoritățile pârâte ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (3)

și art. 29 pct. 3 din Legea nr. 360/2002.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București.

Pârâta D.G.P.M.B. a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București, excepțiile

lipsei procedurii administrative prealabile și a tardivității introducerii

acțiunii iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2008,

reclamantul a depus o cerere precizatoare și completatoare prin care a invocat

excepția de nelegalitate a Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4136 din 24 august 2007

și a Dispoziției D.G.P.M.B. nr. S/3181 din 18 septembrie 2007, în temeiul art.

4 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a

solicitat anularea adresei nr. 1960359 din 10 septembrie 2008 a D.G.P.M.B.,

precum și a Ordinului M.I.R.A. nr. S/11/4136/2007 și Dispoziției D.G.P.M.B. nr.

S/3181/2007.

Tribunalul București prin sentința nr. 3246 din 25

noiembrie 2008 a admis excepția de necompetență materială și a dispus

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București.

La Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 17 decembrie

2008.

Pârâtul M.I.R.A. a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, a invocat

excepția lipsei procedurii administrative prealabile și în subsidiar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. 6).

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2009

reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind anularea adresei

nr. 1960359 din 10 septembrie 2008 emisă de D.G.P.M.B. și a susținut că

înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții, acțiunea sa având ca obiect

celelalte capete de cerere.

Prin sentința nr. 3994 din 18 noiembrie 2009 Curtea

de Apel București a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate

invocată de M.I.R.A. și pe cale de consecință a respins excepția de

nelegalitate ca inadmisibilă; a respins excepțiile lipsei procedurii

administrative prealabile și excepția tardivității acțiunii invocate de pârâți,

ca neîntemeiate; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată de

reclamantul P.C., a anulat Ordinul M.I.R.A. nr. 11/4136/2007 și Dispoziția

D.G.P.M.B.

nr. 823 din 05 august 2009; a dispus

reîncadrarea reclamantului în funcția și gradul profesional avute anterior

aplicării actelor anulate și a obligat pârâții să plătească reclamantului

diferența de drepturi salariale cuvenite de la data aplicării ordinului și până

la data reîncadrării în funcție, actualizate cu indicele de inflație la data

plății.

Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,

Curtea a apreciat ca fiind întemeiată, reținând următoarele.

Prin cererea precizatoare reclamantul a atacat atât

pe calea unei acțiuni în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 554/2004, cât și pe cale de excepție, în temeiul art. 4 din Legea nr.

554/2004, aceleași acte administrative și anume: Ordinul M.I.R.A. nr. S/11/4136

din 24 august 2007 și Dispoziția D.G.P.M.B. nr. S/3181 din 18 septembrie 2007.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea

unui act administrativ se poate cerceta oricând în cadrul unui proces, pe cale

de excepție, în cazul în care instanța constată că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului.

În speță, însă, este vorba despre alegerea de către

reclamant a două căi diferite pentru verificarea legalității actelor

administrative, în condițiile în care finalitatea celor două căi este diferită.

Cu privire la celelalte excepții invocate, și anume

excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de ambii pârâți

și a tardivității acțiunii formulată de D.G.P.M.B., Curtea a constatat că sunt

neîntemeiate.

Procedura administrativă prealabilă reglementată de

art. 7 din Legea nr. 554/2004 se referă la solicitarea adresată autorității

emitente a actului contestat de către reclamant , înainte de sesizarea

instanței, într-un termen de 30 de zile de la data comunicării actului.

În speță, atât Ordinul M.I.R.A. nr. S/l 1/4136 din 24

august 2007 cât și Dispoziția nr. S/3181 din 18 septembrie 2007 au fost

comunicate reclamantului după declasificarea acestora la solicitarea instanței.

Acesta este și motivul pentru care în cererea

introductivă de instanță reclamantul nu s-a referit la cele două acte ci a

cerut repunerea în situația anterioară și obligarea pârâților să emită un act

în acest sens.

Prin adresa nr. A/1 din 26 august 2008 reclamantul

s-a adresat autorității publice pârâte M.I.R.A. Prin această cerere reclamantul

a solicitat să fie emis un ordin prin care să se dispună trecerea în postul de

ofițer pe care l-a deținut.

Astfel, reține Curtea, aceasta poate fi apreciată ca

o procedură administrativă prealabilă în condițiile în care la termenul din 25

noiembrie 2008 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că a aflat de existenta

celor două acte clasificate.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii se

constată că art. 11 alin. (2) prevede că acțiunile în justiție se introduc în

cel mult un an de la data la care reclamantul a luat la cunoștință de existenta

actului, iar prezenta acțiune a fost introdusă chiar înainte de a se lua la

cunoștință de existenta actelor contestate.

Reține Curtea, că termenul de prescripție de 6 luni

nu se poate aplica în speță întrucât se referă la acte comunicate, nu la acte

clasificate împotriva cărora reclamantul nu a putut face reclamație

administrativă în sensul strict reglementat de art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut

următoarele:

Aplicarea art. 73 alin. (8) nu poate face însă

abstracție de cerința proporționalității măsurii dispuse în fiecare caz

individual cu interesul public ocrotit, astfel încât, acordându-se prioritatea

cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat drepturile,

libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului administrativ

emis în executarea legii.

Cu referire la circumstanțele cauzei, Curtea a

constatat că reclamantul a făcut dovada că a urmat cursurile unei facultăți de

drept și că în sesiunea iulie 2008 a promovat examenul de licență, astfel că,

deși nu și-a finalizat studiile superioare în cei 5 ani de la intrarea în

vigoare a Legii nr. 360/2002, și-a orientat conduita în sensul de a se conforma

noilor cerințe de studii, scopul urmărit de legiuitor fiind atins.

Aceste împrejurări îndreptățesc instanța să constate

că măsura de trecere în corpul agenților de poliție, dispusă prin actul

administrativ emis chiar la data împlinirii termenului de 5 ani prevăzut de

art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 contravine principiului

proporționalității, având caracter excesiv în sensul art. 2 alin. (1) lit. n)

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Politie a

Municipiului București.

Recursul declarat de Ministerul Administrației și

Internelor

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că

instanța de fond, în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant.

Sub acest aspect, recurentul precizează că instanța

de fond raportându-se la Adresa nr. A/I din 26 august 2008, prin care

intimatul-reclamant a solicitat „să-i fie emis un ordin prin care să se dispună

trecerea în postul de ofițer pe care 1-a deținut", a constatat în mod

eronat că „aceasta poate fi apreciată ca o procedură administrativă

prealabilă".

Al doilea motiv de recurs vizează nerespectarea de

către instanța de fond a dispozițiilor art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește recursul declarat de Direcția

Generală de Politie a Municipiului București, se poate observa că acesta

vizează, în principal, nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor

prevăzute de art. 73 alin. (8) din actul normativ menționat, precizându-se că

prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel a depășit atribuțiile puterii

judecătorești.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile

formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor

fi expuse în continuare.

De menționat faptul că problema de drept dedusă

judecății este rezolvată de art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului. Acest act normativ a fost publicat în M.Of. nr. 440 din

24 iunie 2002 și a intrat în vigoare la data de 24 august 2002, conform

prevederilor art. 82 alin. (1) din această lege, care precizează că prezenta

lege va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în

Monitorul Oficial al României, Partea

I.

Art. 73 alin. (8) din reglementarea în discuție

menționează că perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor

necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețin,

conform prevederilor alin. (1), este de 5 ani de la data intrării în vigoare a

legii, iar dacă după expirarea acestei perioade polițiștii nu și-au definitivat

studiile necesare echivalării, ofițerii de poliție vor fi încadrați în

categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenților de

poliție le vor înceta raporturile de serviciu.

Având în vedere că Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului a intrat în vigoare la data de 24 august 2002, termenul

pentru definitivarea studiilor era de 24 august 2007.

Concluzia firească este aceea că persoanele care nu

și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care

le dețineau anterior apariției legii urmau să fie încadrați în categoriile și

gradele profesionale corespunzătoare pregătirii.

In speța de față prezintă relevanță și dispozițiile

art. 14 din același act normativ, care precizează că în corpul ofițerilor de

poliție sunt doar ofițeri de poliție cu studii superioare de lungă durată,

absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, condiție pe care recurentul nu

a îndeplinit-o.

Urmare a acestei situații, în mod legal, prin ordinul

contestat în cauză, s-a dispus ca, începând cu data de 24 august 2007,

intimatul-reclamant să fie încadrat în categoria B - corpul agenților de

poliție, cu gradul profesional de agent șef principal de poliție.

De precizat că sunt incidente în cauză și prevederile

art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, care arată că polițiștii ofițeri care

nu au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor

fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente.

Susținerea intimatului-reclamant în sensul că art. 73

alin. (8) din Legea nr. 360/2002 trebuie interpretat în sensul că se referă la

ani universitari și nu la ani calendaristici nu poate fi primită, întrucât

textul în discuție este neechivoc: în această situație, se aplică regula de

interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate

distinge.

Situația de fapt învederată de intimatul-reclamant cu

privire la imposibilitatea susținerii examenului de licență în anul 2007, din

cauze decesului tatălui său, nu are relevanță juridică.

De altfel, intimatul-reclamant a înțeles aspectele

legale menționate mai sus, având în vedere raportul din data de 23 iulie 2007

în care precizează următoarele: „Având în vedere că la data de 24 august 2007

expiră termenul de 5 ani prevăzut de legislația în vigoare, necesar pentru

definitivarea studiilor echivalării gradelor profesionale ale polițiștilor

optez pentru încadrarea în funcția de agent principal și acordarea gradului de

agent șef principal corespunzător pregătirii mele".

Acest raport relevă faptul că intimatul-reclamant a

conștientizat că, nefiind absolvent cu diplomă de licență al facultății de

drept, nu exista posibilitatea legală de a mai fi menținut în corpul ofițerilor

de poliție după expirarea termenului de 5 ani prevăzut de legiuitor.

Instanța de fond a interpretat în mod eronat

principiul proporționalității. în situația în care recurentul Ministerul

Administrației și Internelor nu ar fi emis Ordinul în discuție și Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București Dispoziția nr. S/3181 din 18

septembrie 2007, cele două instituții ar fi încălcat normele imperative

prevăzute de Legea nr. 360/2002.

În consecință, Înalta Curte apreciază că la emiterea

ordinului contestat au fost respectate întocmai prevederile Legii nr. 360/2002.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza art.

312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica

sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul

Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului

București împotriva sentinței nr. 3994 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamantul P.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.