ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 august 2008 reclamantul P.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București obligarea acestora să emită un act administrativ prin care să-l repună în drepturile avute anterior de ofițer specialist I, gradul inspector principal de poliție. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1992 activa în cadrul C.S.D. București unde a fost avansat la gradul de locotenent prin ordin al Ministrului, iar în prezent acest grad echivalează cu gradul de subinginer de poliție.

Reclamantul a susținut că în anul 1993 a fost trecut prin Ordinul M.A.I. în cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră București - Serviciul accidente cu vătămări de persoane și cercetări penale în calitate de ofițer unde a urmat cursurile de perfecționare cu durata de 6 luni în cadrul școlii de Ofițeri de Poliție de pe lângă Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza. Reclamantul a mai arătat, cu privire la situația profesională, faptul că, în anul 2000 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în anul 2006 a absolvit cursul de formare a formatorilor I.R.S.A.

- Investigare Avansată și Reconstrucție a Accidentelor organizate de Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza - Centrul de Studii Postuniversitare București din cadrul Școlii de Ofițeri de Poliție; ulterior a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Biottera, iar în prezent urmează cursuri de master în Contencios administrativ european la aceeași facultate. Susține că este posesorul Brevetului nr. 1115 din 21 noiembrie 2005 prin care i-a fost conferit „Semnul onorific în Serviciul patriei pentru ofițeri" pentru 15 ani de activitate și rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională. Reclamantul a mai învederat instanței situația că înainte cu două zile de examenul de licență a decedat tatăl său și pentru că nu a putut să susțină examenul în anul 2007 l-a amânat pentru anul următor.

Această situație i-a afectat încadrarea în grad profesional în sensul că a fost obligat în luna august 2007 să aleagă între varianta de trecere din corpul subofițerilor și varianta de trecere în rezervă în calitate de ofițer. Întrucât a avut nevoie de venituri pentru a-și întreține familia, reclamantul a menționat că a ales, forțat de împrejurări, varianta de trecere în corpul subofițerilor, dar critică măsura dispusă de autoritățile pârâte ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (3) și art. 29 pct. 3 din Legea nr. 360/2002. Pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București. Pârâta D.G.P.M.B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București, excepțiile lipsei procedurii administrative prealabile și a tardivității introducerii acțiunii iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2008, reclamantul a depus o cerere precizatoare și completatoare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4136 din 24 august 2007 și a Dispoziției D.G.P.M.B. nr. S/3181 din 18 septembrie 2007, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a solicitat anularea adresei nr. 1960359 din 10 septembrie 2008 a D.G.P.M.B., precum și a Ordinului M.I.R.A. nr. S/11/4136/2007 și Dispoziției D.G.P.M.B. nr. S/3181/2007. Tribunalul București prin sentința nr. 3246 din 25 noiembrie 2008 a admis excepția de necompetență materială și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București.

La Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 17 decembrie 2008. Pârâtul M.I.R.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile și în subsidiar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. 6). La termenul de judecată din 11 noiembrie 2009 reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind anularea adresei nr. 1960359 din 10 septembrie 2008 emisă de D.G.P.M.B. și a susținut că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții, acțiunea sa având ca obiect celelalte capete de cerere. Prin sentința nr. 3994 din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de M.I.R.A.

și pe cale de consecință a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă; a respins excepțiile lipsei procedurii administrative prealabile și excepția tardivității acțiunii invocate de pârâți, ca neîntemeiate; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamantul P.C., a anulat Ordinul M.I.R.A. nr. 11/4136/2007 și Dispoziția D.G.P.M.B. nr. 823 din 05 august 2009; a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția și gradul profesional avute anterior aplicării actelor anulate și a obligat pârâții să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale cuvenite de la data aplicării ordinului și până la data reîncadrării în funcție, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată, reținând următoarele. Prin cererea precizatoare reclamantul a atacat atât pe calea unei acțiuni în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cât și pe cale de excepție, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceleași acte administrative și anume: Ordinul M.I.R.A. nr. S/11/4136 din 24 august 2007 și Dispoziția D.G.P.M.B. nr. S/3181 din 18 septembrie 2007. Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ se poate cerceta oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, în cazul în care instanța constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului.

În speță, însă, este vorba despre alegerea de către reclamant a două căi diferite pentru verificarea legalității actelor administrative, în condițiile în care finalitatea celor două căi este diferită. Cu privire la celelalte excepții invocate, și anume excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de ambii pârâți și a tardivității acțiunii formulată de D.G.P.M.B., Curtea a constatat că sunt neîntemeiate. Procedura administrativă prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se referă la solicitarea adresată autorității emitente a actului contestat de către reclamant , înainte de sesizarea instanței, într-un termen de 30 de zile de la data comunicării actului. În speță, atât Ordinul M.I.R.A.

nr. S/l 1/4136 din 24 august 2007 cât și Dispoziția nr. S/3181 din 18 septembrie 2007 au fost comunicate reclamantului după declasificarea acestora la solicitarea instanței. Acesta este și motivul pentru care în cererea introductivă de instanță reclamantul nu s-a referit la cele două acte ci a cerut repunerea în situația anterioară și obligarea pârâților să emită un act în acest sens. Prin adresa nr. A/1 din 26 august 2008 reclamantul s-a adresat autorității publice pârâte M.I.R.A. Prin această cerere reclamantul a solicitat să fie emis un ordin prin care să se dispună trecerea în postul de ofițer pe care l-a deținut. Astfel, reține Curtea, aceasta poate fi apreciată ca o procedură administrativă prealabilă în condițiile în care la termenul din 25 noiembrie 2008 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că a aflat de existenta celor două acte clasificate.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii se constată că art. 11 alin. (2) prevede că acțiunile în justiție se introduc în cel mult un an de la data la care reclamantul a luat la cunoștință de existenta actului, iar prezenta acțiune a fost introdusă chiar înainte de a se lua la cunoștință de existenta actelor contestate. Reține Curtea, că termenul de prescripție de 6 luni nu se poate aplica în speță întrucât se referă la acte comunicate, nu la acte clasificate împotriva cărora reclamantul nu a putut face reclamație administrativă în sensul strict reglementat de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: Aplicarea art. 73 alin. (8) nu poate face însă abstracție de cerința proporționalității măsurii dispuse în fiecare caz individual cu interesul public ocrotit, astfel încât, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat drepturile, libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului administrativ emis în executarea legii. Cu referire la circumstanțele cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a făcut dovada că a urmat cursurile unei facultăți de drept și că în sesiunea iulie 2008 a promovat examenul de licență, astfel că, deși nu și-a finalizat studiile superioare în cei 5 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, și-a orientat conduita în sensul de a se conforma noilor cerințe de studii, scopul urmărit de legiuitor fiind atins.

Aceste împrejurări îndreptățesc instanța să constate că măsura de trecere în corpul agenților de poliție, dispusă prin actul administrativ emis chiar la data împlinirii termenului de 5 ani prevăzut de art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 contravine principiului proporționalității, având caracter excesiv în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Politie a Municipiului București. Recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant.

Sub acest aspect, recurentul precizează că instanța de fond raportându-se la Adresa nr. A/I din 26 august 2008, prin care intimatul-reclamant a solicitat „să-i fie emis un ordin prin care să se dispună trecerea în postul de ofițer pe care 1-a deținut", a constatat în mod eronat că „aceasta poate fi apreciată ca o procedură administrativă prealabilă". Al doilea motiv de recurs vizează nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală de Politie a Municipiului București, se poate observa că acesta vizează, în principal, nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor prevăzute de art. 73 alin. (8) din actul normativ menționat, precizându-se că prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. De menționat faptul că problema de drept dedusă judecății este rezolvată de art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Acest act normativ a fost publicat în M.Of.

nr. 440 din 24 iunie 2002 și a intrat în vigoare la data de 24 august 2002, conform prevederilor art. 82 alin. (1) din această lege, care precizează că prezenta lege va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 73 alin. (8) din reglementarea în discuție menționează că perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețin, conform prevederilor alin. (1), este de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii, iar dacă după expirarea acestei perioade polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare echivalării, ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenților de poliție le vor înceta raporturile de serviciu.

Având în vedere că Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului a intrat în vigoare la data de 24 august 2002, termenul pentru definitivarea studiilor era de 24 august 2007. Concluzia firească este aceea că persoanele care nu și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le dețineau anterior apariției legii urmau să fie încadrați în categoriile și gradele profesionale corespunzătoare pregătirii. In speța de față prezintă relevanță și dispozițiile art. 14 din același act normativ, care precizează că în corpul ofițerilor de poliție sunt doar ofițeri de poliție cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, condiție pe care recurentul nu a îndeplinit-o.

Urmare a acestei situații, în mod legal, prin ordinul contestat în cauză, s-a dispus ca, începând cu data de 24 august 2007, intimatul-reclamant să fie încadrat în categoria B - corpul agenților de poliție, cu gradul profesional de agent șef principal de poliție. De precizat că sunt incidente în cauză și prevederile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, care arată că polițiștii ofițeri care nu au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente. Susținerea intimatului-reclamant în sensul că art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 trebuie interpretat în sensul că se referă la ani universitari și nu la ani calendaristici nu poate fi primită, întrucât textul în discuție este neechivoc: în această situație, se aplică regula de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.

Situația de fapt învederată de intimatul-reclamant cu privire la imposibilitatea susținerii examenului de licență în anul 2007, din cauze decesului tatălui său, nu are relevanță juridică. De altfel, intimatul-reclamant a înțeles aspectele legale menționate mai sus, având în vedere raportul din data de 23 iulie 2007 în care precizează următoarele: „Având în vedere că la data de 24 august 2007 expiră termenul de 5 ani prevăzut de legislația în vigoare, necesar pentru definitivarea studiilor echivalării gradelor profesionale ale polițiștilor optez pentru încadrarea în funcția de agent principal și acordarea gradului de agent șef principal corespunzător pregătirii mele". Acest raport relevă faptul că intimatul-reclamant a conștientizat că, nefiind absolvent cu diplomă de licență al facultății de drept, nu exista posibilitatea legală de a mai fi menținut în corpul ofițerilor de poliție după expirarea termenului de 5 ani prevăzut de legiuitor.

Instanța de fond a interpretat în mod eronat principiul proporționalității. în situația în care recurentul Ministerul Administrației și Internelor nu ar fi emis Ordinul în discuție și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București Dispoziția nr. S/3181 din 18 septembrie 2007, cele două instituții ar fi încălcat normele imperative prevăzute de Legea nr. 360/2002. În consecință, Înalta Curte apreciază că la emiterea ordinului contestat au fost respectate întocmai prevederile Legii nr. 360/2002. Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București împotriva sentinței nr. 3994 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.