ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, obligarea pârâtului să emită

un nou ordin prin care să fie numit în gradul profesional de subcomisar de

poliție începând cu data de 01 februarie 2006, conform vechimii în specialitate

și studiilor superioare absolvite.

Prin

notele de ședință depuse în data de 19 mai 2010, reclamantul a invocat excepția

de nelegalitate cu privire la Ordinul nr. S/II/2229 din 01 februarie 2006 al ministrului

administrației și internelor, solicitând ca instanța să constate nelegalitatea

parțială a acestui ordin în ceea ce privește gradul profesional acordat la

promovarea sa în Corpul Ofițerilor de Poliție.

În

motivarea excepției, reclamantul a arătat că Ordinul nr. S/II/2229 din 01

februarie 2006 este un act administrativ individual adresat unui număr limitat

și individual nominalizat de agenți de poliție și dispune trecerea acelor

agenți de poliție în corpul ofițerilor cu gradul profesional de subinspector de

poliție, invocându-se drept temei legal dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 14

și 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002. Reclamantul a precizat că prin

respectivul ordin a fost trecut din gradul profesional de agent de poliție în

corpul ofițerilor cu gradul profesional de subinspector.

În opinia

reclamantului, ordinul menționat este, în ceea ce privește gradul profesional

ce i-a fost acordat, nelegal întrucât încalcă chiar dispozițiile legale

invocate în motivarea sa, respectiv dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 360/2002, iar acordarea gradului de subinspector de poliție nu este

conformă cu drepturile sale prevăzute de lege deoarece gradul profesional care

trebuia să-i fie acordat, conform cu stagiul în specialitate de 12 ani, era

acela de subcomisar de poliție.

Prin

întâmpinarea formulată, în privința excepției de nelegalitate, pârâtul a

învederat că în cazul de față, date fiind natura litigiului și obiectul

acțiunii, nu se poate pune în discuție că de actul administrativ depinde

soluționarea litigiului pe fond, pentru că însuși controlul legalității actului

constituie obiectul litigiului, reclamantul considerând că, la data de 01

februarie 2006, data emiterii Ordinului nr. S/II/2229, i se cuvenea gradul de

subcomisar de poliție.

p

rin

încheierea din data de 15 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. S/II/2229 din 01 februarie 2006 al ministrului administrației și

internelor, invocată de către reclamant.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Prin

Ordinul nr. S/II/2229 din 01 februarie 2006 în conformitate cu prevederile art.

9 alin. (2), art. 14 și 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, ministrul

administrației și internelor a dispus ca începând cu data de 01 februarie 2006

agenții de politie nominalizați în ordin, inclusiv reclamantul P.G., să treacă

în corpul ofițerilor cu gradul profesional de subinspector de poliție,

repartizându-i la aceeași unitate.

Prima

instanță a constatat că reclamantul nu a atacat în fața instanței de contencios

administrativ ordinul în discuție, însă a solicitat în data de 13 martie 2008

la instanța de contencios administrativ obligarea pârâtului să îi acorde gradul

de subcomisar de poliție, cu luarea în considerare a vechimii în acest grad,

începând cu data de 01 februarie 2006. Instanța s-a pronunțat asupra acestei

cereri prin sentința civilă nr. 111 din 06 mai 2008, respingând acțiunea

formulată de reclamant, pe considerentul că acesta nu a înțeles să solicite

revocarea ordinului M.I. nr. S/II/2229/1 din 01 februarie 2006 de încadrare, pe

care l-a apreciat nelegal, caz în care nu a îndeplinit procedura obligatorie

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Soluția a fost menținută de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3387 din 09 octombrie 2008.

Prima

instanță a mai reținut că potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr.

360/2002 „polițiștilor prevăzuți la art. 9 alin. (2) și (3) li se acordă

gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea

corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului.

Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în

raport cu categoria din care fac parte și cu gradul profesional acordat”.

A

constatat astfel că legiuitorul a înțeles să includă în sfera categoriei vizate

de dispozițiile art. 21 alin. (4) polițiștii prevăzuți la art. 9 alin. (2) și

(3) din același act normativ.

Totodată,

prima instanță a reținut că potrivit art. 9 alin. (2) și (3) din lege ofițerii

de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu

diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau

scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor

instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților

necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și

internelor. Pentru unele funcții pot fi încadrați direct sau transferați din

instituțiile publice de apărare și siguranță națională specialiști cu studii

corespunzătoare cerințelor postului și care îndeplinesc condițiile legale.

Așadar, a

constatat că una dintre condițiile stipulate de legiuitor pentru dobândirea

gradului de ofițer de politie este aceea ca agenții de poliție să fie

absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de

lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai

altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților

necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și

internelor.

Prima

instanță a apreciat astfel că sunt vizați doar cei care au absolvit instituții

de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului

Administrației și Internelor sau alte instituții de învățământ superior cu

profil corespunzător specialităților necesare poliției.

Concluzionând,

judecătorul fondului a constatat că reclamantul a absolvit Academia de Politie

Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept, în anul 2003 și în temeiul Ordinului

nr. S/II/2229 din 01 februarie 2006 a fost trecut în corpul ofițerilor cu grad

profesional de subinspector, întrucât nu avea o vechime de 12 ani ca urmare a

absolvirii unei instituții de învățământ superior de lungă sau scurtă durată (a

desfășurat activități ca agent de poliție până în anul 2006, în temeiul

studiilor liceale cu diplomă).

Totodată,

a constatat că la emiterea ordinului atacat au fost respectate și prevederile

art. 139 alin. (4) din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, potrivit cărora agenților

de poliție care îndeplinesc condițiile pentru trecerea în corpul ofițerilor de

poliție li se acordă, indiferent de vechimea în activitate, gradul profesional

de subinspector de poliție.

5.

Recursul declarat în cauză de P.G.

Împotriva

încheierii Curții de Apel a formulat recurs reclamantul P.G., invocând

dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul

nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs. Sintetizând

aspectele invocate, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este combătută

pentru greșita interpretare a prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr.

360/2002.

Recurentul

consideră că i s-a acordat gradul de subinspector de poliție în mod nelegal,

făcându-se abstracție de stagiul de 12 ani în specialitatea corespunzătoare

studiilor absolvite care îl îndreptățește la acordarea gradului de subcomisar

de poliție. Mai arată că specialitatea activității desfășurate de el timp de 12

ani, ca agent de poliție, este corespunzătoare studiilor superioare de drept

absolvite și justifică gradul de subcomisar solicitat.

formulate de Ministerul Administrației și Internelor

Prin

întâmpinarea înregistrată la data de 17 ianuarie 2011, intimatul Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul

a arătat că soluția atacată este legală, dispozițiile legale aplicabile fiind

interpretate în mod rațional de judecătorul primei instanțe.

Astfel,

intimatul afirmă că perioada în care polițistul desfășoară activitatea de agent

este corespunzătoare studiilor medii, nefiind posibilă valorificarea acesteia

ca reprezentând o vechime în specializarea corespunzătoare a studiilor

superioare absolvite, raportată la cerințele postului de ofițer de poliție.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

încheierea atacată prin prisma recursului declarat, a apărării din întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală și se

impune a fi menținută.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

P.G. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ, pe calea procedurală a excepției de nelegalitate, Ordinul nr.

S/II/2229 din 1 februarie 2006 prin care ministrul administrației și internelor

a dispus trecerea sa în corpul ofițerilor, cu gradul profesional de

subinspector de poliție, repartizându-l la aceeași unitate.

Potrivit

autorului excepției, actul administrativ individual atacat contravine dispozițiilor

legale în baza cărora a fost emis, în special prevederilor art. 21 alin. (4)

din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și

completările ulterioare, text citat la pct. 1.2 din decizie.

În

accepțiunea recurentului, încă de la încadrarea sa în poliție în anul 1994, ca

agent de poliție, el a îndeplinit atribuții în „specialitatea corespunzătoare

studiilor absolvite, raportate la cerințele postului” așa încât, având un

stagiu de 12 ani, trebuia să i se acorde gradul de subcomisar de poliție, iar

nu pe acela de subinspector de poliție.

O astfel

de teză este lipsită de suport legal și pornește de la o interpretare

trunchiată a prevederilor legale invocate, contrară voinței legiuitorului.

Necontestat,

recurentul-reclamant este licențiat în științe juridice, din anul 2003, fiind

absolvent al Academiei de Poliție „Alexandru I.Cuza”, Facultatea de Drept. El a

dobândit dreptul de a fi numit în corpul ofițerilor de poliție, potrivit art. 9

alin. (2) din Legea nr. 360/2002 („Ofițerii de poliție pot proveni și din

rândul agenților de poliție, absolvenți, cu diplomă sau licență …”) abia după

absolvirea studiilor superioare. Perioada anterioară, în care a desfășurat

activități ca agent de poliție se circumscrie unei vechimi în specialitatea

corespunzătoare gradului de agent (studii liceale sau postliceale cu diplomă,

conform art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002) iar nu în

specialitatea corespunzătoare studiilor superioare absolvite. Contrar celor

afirmate de recurent, vechimea în specialitatea studiilor superioare absolvite

și vechimea în muncă sau în activitate sunt concepte distincte.

Ca urmare,

după cum bine a punctat judecătorul de la prima instanță, atribuțiile

funcționale pentru cele două categorii de personal, agenți și ofițeri, sunt

diferențiate prin fișele posturilor, neexistând nicio rațiune pentru a

considera că atribuțiile îndeplinite de recurent, ca agent de poliție, sunt

corespunzătoare celor îndeplinite de ofițeri.

legal al soluției instanței de recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul de față

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de P.G. împotriva încheierii din 15 septembrie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.